Poveştile Formulei 1: De Tomaso - o aventură scurtă şi dramatică în Marele Circ

Fostul constructor italian De Tomaso a revenit în această săptămână în centrul atenţiei după ce marca şi bunurile sale au fost achiziţionate de un holding din Elveţia din care face parte şi fondul de investiţii Genii Capital din Luxemburg.

Acesta din urmă deţine echipa de Formula 1 de la Enstone care poartă numele Lotus pe baza unei licenţe care va expira în 2017. Prin urmare, există posibilitatea ca numele echipei Lotus să fie schimbat în De Tomaso începând din 2017.

Nu ar fi însă pentru prima oară când numele De Tomaso ar fi prezent în Formula 1, întrucât acest lucru s-a întâmplat sporadic la începutul anilor '60, dar şi pe parcursul sezonului 1970 prin intermediul unui parteneriat cu Frank Williams.

Anii 1961-1963: abandonuri pe bandă rulantă

Fondat la Modena în 1959, De Tomaso s-a remarcat în primii ani de existenţă prin producţia de prototipuri şi maşini de curse, iar în 1961 a decis să-şi încerce norocul în Formula 1. Italienii s-au asociat cu Scuderia Serenissima, o echipă care până în sezonul 1960 concurase cu maşini Ferrari, dar care ulterior a fost nevoită să găsească alţi parteneri.

La Marele Premiu al Franţei, Scuderia Serenissima a aliniat la start un monopost Cooper pentru celebrul pilot francez Maurice Trintignant, în timp ce lui Giorgio Scarlatti i-a revenit un monopost De Tomaso cu motor OSCA S4. Scarlatti a ocupat însă ultimul loc pe grila de start şi a abandonat în turul 15 cu o defecţiune la motor.

De Tomaso nu s-a dat însă bătut, iar în cursa de casă din Italia a furnizat monoposturi pentru trei piloţi: Nino Vaccarella (Scuderia Serenissima), Roberto Lippi (Scuderia Settecolli) şi Roberto Bussinello (Isobele de Tomaso).

Toţi trei au abandonat însă cu defecţiuni la motoare.

Un an mai târziu, De Tomaso a concurat din nou în Marele Premiu al Italiei, însă de data aceasta cei doi piloţi, Roberto Lippi şi Nasif Estefano, nici măcar nu s-au calificat pe grila de start. Lippi a suferit acelaşi deznodământ şi în etapa de la Monza din 1963, după care De Tomaso a renunţat la participările în Formula 1.

1970: Parteneriat cu Frank Williams

În 1970, Frank Williams Racing Cars era una dintre cele mai tinere echipe de pe grila start, iar unul dintre monoposturile echipei a fost desenat de De Tomaso pe baza unui şasiu furnizat de Dallara. Acesta i-a fost atribuit pilotului Piers Courage, care obţinuse un loc doi în Marele Premiu al statului Monaco în 1969.

Văzut drept un potenţial câştigător de curse, Courage a primit o ofertă din partea Scuderiei Ferrari pentru sezonul 1970, însă francezul a ales să continue colaborarea cu echipa lui Frank Williams.

În cursa de debut din Africa de Sud a abandonat în urma unui accident, iar în cursa următoare de la Jarama (Spania) nu a luat startul din cauza unui accident, pentru că la Monaco să termine cursa, dar să nu fie considerat clasat, întrucât a parcurs doar 58 de tururi spre deosebire de cele 80 ale câştigătorului. A urcat cursa de la Spa-Francorchamps, în care a abandonat după numai patru tururi din cauza unei probleme la presiunea uleiului.

Accidentul fatal al lui Courage

Lucrurile păreau să surâdă celor de la De Tomaso în Marele Premiu al Olandei, desfăşurat pe circuitul de la Zandvoort, acolo unde Courage a obţinut locul 9 în calificări.

În timp ce concura în mijlocul plutonului, monopostul a suferit o defecţiune tehnică la suspensia faţă sau la coloana de direcţie în momentul abordării unei denivelări.

Monopostul s-a dus direct pe un terasament şi s-a dezintegrat. În acest moment, unul dintre pneuri s-a desprins de pe monopost şi l-a lovit pe Courage în cap.

Se presupune că acest impact i-a cauzat moartea, însă francezul oricum nu ar fi avut şanse de supravieţuire: în urma accidentului, monopostul a luat foc, iar incendiul a fost amplificat de magneziul utilizat pentru construcţia şasiului şi a suspensiei.

De Tomaso nu a concurat în cursa următoare din Franţa, însă a revenit în etapele din Marea Britanie şi Germania, în care noul pilot Brian Redman nu a reuşit să ia startul şi, respectiv, să se califice pe grila de start. Pentru următoarele patru curse, echipa lui Frank Williams a mizat pe serviciile lui Tim Schenken, însă nici acesta nu a reuşit să impresioneze la volanul unui monopost prea puţin competitiv: a abandonat în Austria, Italia şi Statele Unite şi a terminat doar etapă din Canada, însă nu a fost considerat clasat.

Prin prisma rezultatelor modeste de pe parcursul anului, Frank Williams a renunţat la colaborarea cu De Tomaso, care nu a mai revenit ulterior în Formula 1.