Primele discuţii pentru organizarea unei astfel de competiţii au avut loc în perioada 1935-1938, însă izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial a îngropat temporar planurile. Negocierile au fost reluate după încheierea conflictului, astfel că în 1946 a fost stabilit un prim regulament pentru ceea ce avea să fie cunoscut drept Formula 1, iar un an mai târziu structura campionatului a fost clarificată.
Primul sezon de Formula 1 a avut loc în 1950 şi a cuprins doar şapte curse, dintre care doar şase făceau parte propriu-zis din calendar: Marea Britanie, Monaco, Elveţia, Belgia, Franta şi Italia. Cursa de 500 de mile de la Indianapolis, desfăşurată în Statele Unite ale Americii, făcea parte din calendar, însă era evitată de cei mai mulţi piloţi, mai ales că se desfăşura după un regulament diferit, stabilit de Clubul Automobilistic American.Tocmai din acest motiv, se poate spune că, la fondarea în 1950, Formula 1 avea curse doar pe continentul european.
1953: America de Sud - Argentina
Unul dintre cei mai apreciaţi piloţi din Formula 1 în primele sezoane a fost argentinianul Juan Manuel Fangio, care a câştigat trei curse în sezonul inaugural înainte de a obţine primul titlu mondial în 1951. Impulsionat de succesul şi popularitatea acestuia, Juan Peron, preşedintele Argentinei, a considerat că o cursă de Formula 1 în această ţară ar fi benefică.
Aşa a apărut circuitul de la Buenos Aires, cunosc oficial sub numnele de Autodromul Oscar Alfredo Galvez, care a găzduit 21 de curse de Formula 1 în perioadele 1953-1960, 1972-1981 şi 1995-1998. Argentina ar fi trebuit să fie prezentă în calendarul competiţional şi în 1999, însă cursa a fost anulată din cauza neînţelegerea financiare dintre organizatori şi Bernie Ecclestone, deţinătorul drepturilor comerciale.
Locul acestei etape a fost luat de Malaysia, care a debutat în calendar în acelaşi an.
1958: Africa - Maroc
Primul Mare Premiu al Marocului a avut loc în 1925, iar spre finalul anilor '50 autorităţile locale au construit un nou circuit în comuna Ain Diab de la periferia Casablancăi. Prima cursă a avut loc în 1957 fără să fie inclusă în calendar, lucru care s-a petrecut însă un an mai târziu. Astfel, Marele Prfemiu al Marocului a debutat oficial în calendarul Formulei 1 în 1958 şi a devenit prima etapă desfăşurată în Africa.
Din păcate, a fost şi ultima, ca urmare a unui accident fatal suferit de Stuart Lewis-Evans. Motorul monopostului său a cedat, cel mai probabil din cauza cantităţii mari de praf prezente pe circuit, iar Lewis-Evans şi a lovit cu mare viteze barierele de protecţie, după care monopostul a luat foc. Pilotul a murit şase zile mai târziu într-un spital din Londra din cauza arsurilor suferite. În acel an, 8 dintre cele 10 curse din calendar au avut loc în Europa, singurele "intruse" din afara continentului fiind Argentina şi Maroc.
1959: America de Nord - Statele Unite
Alec Ulmann este numele rusului care a organizat prima cursă de 12 ore de la Sebring în 1952, care un singur an mai târziu avea să fie inclusă în Campionatul Mondial de Sportscar. Datorită succesului înregistrat de acest eveniment, dar şi de alte competiţii de curse, Ulmann a depus eforturi pentru ca Sebring să găzduiască şi o cursă de Formula 1. Obiectivul său s-a îndeplinit în 1959, când etapa programată la Sebrig a primit numele oficial de Marele Premiu al Statelor Unite, întrucât cursa de 500 de mile de la Indinapolis nu avea această titulatură.
În mod straniu, cursa a fost programată în 12 decembrie ca etapă finală a sezonului, la trei luni de la desfăşurarea precedentrei curse de la Monza. Aceasta a rămas însă în istorie datorită faptului că Bruce McLaren a devenit cel mai tânăr câştigător al unei curse de Formula 1. Un an mai târziu, Marele Premiu al SUA a avut loc la Riverside înainte de a se muta la Watkins Glen până în 1980.
1976: Asia - Japonia
Marele Premiu al Japoniei a avut loc încă din 1963, însă iniţial nu a fost luat în considerare în alcătuirea clasamentului. Prima ediţie care a făcut parte oficial din calendar a avut loc în 1796 pe circuitul de la Fuji, în plin sezon musonic.
Acesta a fost practic momentul în care Asia a găzduit prima cursă de Formula 1, iar Marele Premiu al Japoniei avea să devină emblematic din punct de vedere sportiv pentru aceasta competiţie: cursa inaugurală a jucat un rol esenţial în lupta pentru titlul mondial din James Hunt şi Niki Lauda, iar ulterior a fost etapa în care Ayrton Senna şi-a asigurat matematic fiecare dintre cele trei titluri mondiale.
Pe lângă Fuji, Marele Premiu al Japoniei a mai avut loc şi la Suzuka, circuit care a devenit unica gazdă a evenimentului începând din sezonul 2009.
La debutul din 1976, calendarul era deja extins la 16 curse, însă doar 10 dintre ele aveau loc în Europa.
1985: Oceania - Australia
După ce a ajuns pe fiecare continent în parte, Formula 1 a cucerit în cele din urmă şi Australia. Tara-continent avea experienţă în sporturile cu motor, întrucât primul Mare Premiu al Australiei a avut loc în 1928, însă piloţii nu au fost prea entuziasmaţi să meargă acolo, întrucât se aşteptau la un circuit stradal de proastă calitate. În schimb, au fost impresionaţi de circuitul de la Adelaide datorită configuraţiei rapide şi a unei linii drepte de 900 de metri pe care se atingeau viteze de 322 km/h.
Aici a avut loc etapa australiană până în 1995, întrucât un an mai târziu s-a mutat pe Albert Park din Melbourne, acolo unde are loc şi în prezent. Totuşi, dacă iniţial a găzduit ultima cursă a sezonului, Australia are în prezent privilegiul de a deschide noul campionat.
Formula 1 nu s-a mulţumit cu o simplă cursă pe fiecare continent. Treptat, influenţa financiară a Asiei şi, mai ales, a Orientului Mijlociu şi-a spus cuvântul, astfel că tot mai multe curse europene au fost abandonate treptat în favoarea unor curse desfăşurate în ţări precum Malaysia, China, Bahrain sau Abu Dhabi. În sezonul 2015, doar 9 dintre cele 19 curse au loc pe continentul european.
Comentarii (1)