POVEŞTILE FORMULEI 1: Combustibilul exotic care l-a făcut campion pe Nelson Piquet în 1983

Sezonul 1983 a rămas în istorie ca primul în care titlul mondial a revenit unui pilot care a concurat cu un monopost echipat cu motor turbo. Numele pilotului este Nelson Piquet, iar numele monopostului este Brabham.

Povestea din spatele motorului turbo furnizat de BMW este însă una plină de controverse, generate de creşterea bruscă de performanţă a acestuia după utilizarea unui combustibil exotic.

În sezonul respectiv, constructorul german a furnizat în Formula 1 un motor BMW M12 în patru cilindri de 1.5 litri, bazat pe celebrul motor BMW M10 introdus în 1961. În regim de calificări, unitatea furniza aproximativ 850 de cai putere, însă în timpul curselor puterea era de numai 450 de cai putere.

Aşa cum se întâmplă întotdeauna în Formula 1, BMW a încercat să speculeze orice portiţă a regulamentului tehnic pentru a obţine un spor de performanţă. În acel an, germanii au avut inspiraţia de a se gândi la o metodă prin care să "fenteze" regulamentul combustibilului, care prevedea că echipele trebuie să utilizeze un carburant similar cu cel folosit în mod curent de maşinile de serie.

UN COMBUSTIBIL EXOTIC

Ideea iniţială i-a aparţinut lui Paul Rosche, şeful departamentului de motoare BMW pentru Formula 1, care a decis să propună furnizorilor de la Wintershall o schimbare în compoziţia combustibilului. Practic necunoscută la vremea respectivă, Wintershall era divizia de petrol a celebrului producător de produse chimice BASF şi îşi vindea produsele sub brandul ARAL, fiind şi furnizorul de combustibil pentru motoarele BMW utilizate de Brabham.

Inginerii Wintershall au studiat problema pentru a identifica o soluţie prin care combustibilul utilizat să mărească puterea motorului şi au descoperit câteva substanţe chimice, hidrocarburi aromatice cu valori calorice foarte mari, care au fost adăugate combustibilului standard.

Principala substanţă chimică adăugată a fost toluenul, cunoscut în limbaj de specialitate drept metilbenzen, care are proprietatea de a arde mult mai repede şi de a crea mai multă energie. Prin urmare, toluenul permitea creşterea puterii motorului. Alături de alte substanţe chimice, toluenul avea însă proprietatea de a creşte cifra octanică peste limita maximă admisă de 102, astfel că inginerii au adăugat şi alte substanţe cu cifra octanică mai mică pentru a echilibra situaţia.

După finalizarea noului tip de combustibil, Wintershall a trimis o mostră de 200 de litri celor de la BMW, care au fost impresionaţi de rezultate.

"Dintr-o dată am putut creşte presiunea şi puterea motorului fără probleme. Presiunea maximă pe care am văzut-o pe bancul de probe a fost de 5.6 bari, iar în acel moment motorul dezvolta mai mult de 1400 de cai putere", a explicat Paul Rosche.

TITLUL LUI PIQUET

Noul tip de combustibil utilizat de BMW pentru motorul furnizat celor de la Brabham s-a dovedit a fi un factor important în revirimentul echipei. Nelson Piquet câştigase prima cursă a sezonului din Brazilia şi obţinuse alte trei locuri doi în Franţa, Monaco şi Marea Britanie, însă cu trei etape înainte de final Alain Prost era principalul favorit la titlul mondial. Brabham plătea practic tribut problemelor de fiabilitate, iar Prost, pe atunci pilot al Scuderiei Ferrari, avea 51 de puncte spre deosebire de cele 37 ale lui Piquet, în condiţiile în care victoria era recompensată cu nouă puncte.

Totuşi, în Marele Premiu al Italiei, Piquet a obţinut cea de-a doua victorie a sezonului după ce a plecat de pe locul patru al grilei de start şi a profitat din plin de abandonul lui Prost, survenit în urma unei defecţiuni la motor. Cursa, care a rămas de fapt în istorie pentru că Bernie Ecclestone, proprietarul Brabham, l-a împins de la spate pe Niki Lauda (McLaren) pe linia boxelor pentru ca austriacul să revină pe pistă, a fost urmată de Marele Premiu al Europei de la Brands Hatch.

Piquet a plecat din nou de pe locul patru şi a câştigat cursa, în timp ce Prost a obţinut locul doi şi a rămas lider în clasamentul general cu un avans de numai două puncte. Prin urmare, titlul mondial s-a decis chiar în ultimă rundă a sezonului, desfăşurată pe circuitul Kyalami din Africa de Sud.

De data aceasta, Piquet a obţinut locul doi în calificări şi l-a depăşit la start pe Patrick Tambay, devenind astfel liderul cursei. Plecat de pe locul cinci, Prost a urcat până pe locul trei, însă în turul 35 a abandonat în urma unei noi defecţiuni la motor.

Conştient că avea nevoie doar de un loc patru pentru a deveni campion, Piquet nu a mai forţat şi a fost depăşit succesiv de Ricardo Patrese (Brabham), Niki Lauda (McLaren) şi Andrea de Cesaris (Alfa Romeo), însă a promovat pe trei după abandonul lui Lauda. Astfel, Piquet a urcat pe podiumul de premiere şi a sărbătorit titlul mondial cu un avans de numai două puncte în faţa lui Prost.

INTERZICEREA NOULUI CARBURANT

Progresele înregistrate de Brabham ca urmare a utilizării noului tip de carburant nu au trecut neobservate şi, aşa cum se întâmplă frecvent şi în prezent, echipa a intrat în vizorul celor de la FIA.

Forul mondial a decis să interzică acest tip de carburtant în mod indirect, mai întâi prin limitarea drastică a presiunii, iar în cele din urmă prin interzicerea completă a motoarelor turbo.

Chiar dacă aceste decizii pot fi privite ca neadecvate pentru o competiţie în care tehnologia joacă un rol inovator, trebuie evidenţiat ca tipul de combustibil utilizat de BMW avea două dezavantaje majore. Primul era de natura ecologică, în condiţiile în care combustibilul era toxic din cauza toluenului şi a altor substanţe chimice, devenind astfel periculos. Al doilea dezavantaj era de natură financiară, întrucât un singur litru de combustibil costa aproximativ 300 de dolari la nivelul anului 1983.

LEGENDA NAZISTĂ

Una dintre poveştile legate de tipul de combustibil utilizat de BMW în motoarele furnizate pentru Brabham a fost că acesta avea o compoziţie similară cu cea folosită de Luftwaffe, forţa aeriană a Germaniei, în timpul celui de-al doilea război mondial.

Ipoteza a fost destul de populară ca urmare a faptului că, în timpul celui de-al doilea război mondial, BASF făcea parte din compania IG Farben, care se ocupa cu dotarea aviaţiei naziste cu combustibil sintetizat din cărbuni. Cu toate acestea, povestea nu este una reală, întrucât combustibilul folosit de BMW avea o compoziţie foarte puţin asemănătoare cu cea a carburantului folosit de avioanele din Luftwaffe.