Poveştile Formulei 1: Barcelona 1996 - Cum a devenit Schumacher "maestrul ploii"

Ploaia reprezintă cea mai bună oportunitate de a scoate în evidenţă calităţile reale ale piloţilor de Formula 1, întrucât performanţele brute ale monoposturilor contează mai puţin în astfel de condiţii meteo.

Pe parcursul unei istorii de peste 60 de ani, Formula 1 a oferit numeroase curse spectaculoase pe ploaie, iar cea de la Nordschleife din 1968, câştigată de Jackie Stewart, este considerată şi acum cea mai dificilă dintre acestea. Nu a fost însă singura: Jim Clark câştiga în 1963 la Spa-Francorchamps, Jean-Pierre Beltoise a triumfat la Monaco în 1972, iar Ayrton Senna a dominat cursa pe ploaie de la Estoril în 1985.

▶ Poveştile Formulei 1: Cele mai spectaculoase victorii pe ploaie din istoria F1

Mai recent, Michael Schumacher şi-a câştigat statutul de "maestru al ploii" într-o astfel de cursă desfăşurată pe circuitul de la Barcelona în sezonul 1996.

Un debut cu bune şi rele

Schumacher se afla la sezonul său de debut pentru Ferrari după două titluri mondiale cucerite alături de Benetton, iar monopostul F310, primul dezvoltat de Scuderia cu motor V10, nu se ridica la înălţimea pretenţiilor sale.

Totuşi, cu trei podiumuri şi trei abandonuri în primele şase curse, Schumacher ocupa locul trei în clasamentul general cu 16 puncte, la mare distanţă în spatele celor doi piloţi de la Williams, Damon Hill şi Jaques Villeneuve.

Calificări dificile la Barcelona

În Spania, a şaptea etapă a sezonului, Schumacher nu a avut nicio şansă în faţa rivalilor de la Williams. Hill şi Villeneuve au ocupat prima linie a grilei de start în faţa germanului, care a încercat două tipuri de setări complet diferite şi a descoperit că monopostul de rezervă era mai rapid decât cel pentru cursă. În stilul său deja caracteristic, Schumacher a explicat diferenţa de aproape o secundă din calificări prin performanţele modeste ale monopostului.

"Nu m-am gândit pentru niciun moment că voi putea obţine pole positionul. Nu am fost suficient de competitiv. Cred că acest rezultat oferă o imagine clară a situaţiei actuale din punct de vedere tehnic.

Am obţinut maximum de la monopost, iar diferenţa este cauzată de aerodinamică", spunea el după sesiunea de calificări.

Startul ratat de cursă

În dimineaţa cursei a devenit evident că Marele Premiu al Spaniei se va desfăşura pe un circuit umed din cauza ploii torenţiale. Formula 1 era în era realimentărilor cu carburant şi a posibilităţii de a schimba setările între calificări şi cursă, iar dublul campion mondial a decis să mizeze pe o strategie cu două opriri la boxe, setări de ploaie şi un rezervor uşor.

Hotărârea lui a fost surprinzătoare, întrucât strategia clasică pe ploaie este un start cu rezervorul plin, care permite mai multă flexibilitate în funcţie de schimbările de vreme. Schumacher a vrut să poată concura pe ploaie într-un ritm cât mai bun, însă startul nu a fost deloc cel pe care şi l-ar fi dorit.

"Startul meu a fost un dezastru. M-am dus după ambreiaj, dar nu era nimic acolo. Aproape am calat motorul, apoi am încercat din nou. Din fericire, nimeni nu a intrat în spatele meu", avea să spună Schumacher la sfârşitul cursei.

Pilotul Scuderiei Ferrari coborâse însă pe locul nouă, înainte de a efectua trei depăşiri până la sfârşitul primului tur pentru a progresa pe şase.

Cum să devii liderul cursei pe ploaie în 12 tururi

Strategia adoptată de Schumacher, cu setări de ploaie şi un rezervor aproape gol, a început să dea imediat roade: după ce a progresat pe patru ca urmare a ieşirilor în decor suferite de coechipierul său Eddie Irvine şi de Hill, Schumacher l-a depăşit pe Gerhard Berger (Benetton) în turul 5, de Jean Alesi (Benetton) în turul 9 şi de liderul Villeneuve în turul 12.

Performanţele au fost posibile ca urmare a faptului că Schmacher a adoptat un stil de pilotaj inedit pentru a obţine o aderenţă cât mai bună, astfel că a utilizat traiectorii diferite de ceilalţi piloţi, ceea ce i-a permis să fie cu 3-4 secunde pe tur mai rapid decât rivalii. În momentul primei intrări la boxe din turul 24, germanul acumulase deja un avans impresionant de 40 de secunde.

Emoţiile unei probleme la motor

Următoarele stinturi ale lui Schumacher au fost la fel de impresionante, iar la a doua intrare la boxe diferenţa crescuse deja la 90 de secunde, lucru cu atât mai impresionant cu cât au existat şi mici defecţiuni tehnice: sistemul de evacuare a fost uşor avariat, iar pentru o perioadă de timp unul dintre cei 10 cilidri nu a funcţionat, element resimţit inclusiv de Schumacher în timpul cursei.

"Totul a început în turul 33 şi am crezut că rulez cu 8 sau 9 cilindri.

Cred că problema a fost cauzată de apă, dar am fost îngrijorat. În mod normal, pe linia dreaptă sunt în treaptă a şasea, dar dintr-o dată nici măcar nu atingeam limitatorul în a cincea", avea să explice el la finalul cursei, înainte de a cunoaşte exact cauzele problemelor.

"N-aş fi pariat niciun leu pe victoria mea"

În cele din urmă, Schumacher şi-a continuat marşul triumfal spre victorie şi a trecut linia de sosire cu timpul 1:59:49.307, la 45 de secunde în faţa lui Alesi. Calităţile sale au fost evidenţiate şi mai bine de ceea ce s-a întâmplat în spatele său: doar Alesi şi Villeneuve au terminat în acelaşi tur şi doar alţi trei piloţi au reuşit să termine cursa: Heinz-Harald Frentzen (Sauber), Mika Hakkinen (McLaren) şi Pedro Diniz (Ligier). Restul piloţilor au fost nevoiţi să abandoneze din cauza derapajelor sau a unor defecţiuni tehnice.

"Nu aş fi pariat niciun leu pe mine că voi câştiga cursa. În Brazilia, monopostul nu a fost bun şi nu mi-a plăcut pe ploaia din sesiunea de încălzire de la Monaco. Nu am altă explicaţie decât că monopostul este foarte sensibil la circuit. Aici, nu am fost competitivi pe uscat, dar dintr-o dată m-am simţit grozav pe ploaie în sesiunea de încălzire. Am mai făcut câteva schimbări după aceea şi a fost perfect", spunea Schumacher după cursă.

Până la finalul anului 1996, Schumacher şi-a mai trecut în cont doar două victorii, pe circuitele de la Spa-Francorchamps şi Monza, însă a terminat sezonul pe locul trei, în spatele lui Hill şi Villeneuve.

Primul titlu pentru Ferrari avea să vină abia în 2000, însă Schumacher îşi câştigase deja reputaţia pentru prestaţiile sale impresionante pe ploaie. De altfel, pe parcursul întregii sale cariere, germanul a câştigat 36.5% dintre cursele pe ploaie în care a luat startul.