Poveştile Formulei 1: 1969, sezonul cu aripi înalte şi inestetice

Totul a început la Marele Premiu al statului Monaco din 1968. Lotus a ajuns în Principat după o victorie obţinută de Jim Clark în prima zi a anului în Marele Premiu al Africii de Sud, cu trei luni înainte ca îndrăgitul pilot să sufere un accident fatal într-o cursă de Formula 2.

Graham Hill a câştigat etapa următoare de la Jarama (Spania), însă Lotus nu se putea mulţumi cu atât. Recunoscută pentru inovaţiile introduse pe parcursul anilor, prin intermediul cărora îşi adjudecase deja câte două titluri mondiale la piloţi şi constructorilor, echipa britanică s-a prezentat la Monaco cu un design inedit pentru monopost.

Partea din spate a monopostului era înălţată cu scopul de a obţine un avantaj aerodinamic, iar acest lucru a contribuit la o nouă victorie obţinută de Graham Hill. Inevitabil, echipele rivale s-au arătat interesate de soluţia celor de la Lotus, iar soluţiile adoptate au condus la apariţia aripilor spate, care ulterior au fost amplasate şi în partea frontală a monoposturilor. Sezonul 1969 avea să marcheze însă câteva soluţii agresive care nu au avut rezultatul scontat.

Marele Premiu al Africii de Sud: primul accident

Numeroase echipe au început sezonul 1969 cu monoposturi cu aripi, însă acestea au început să cedeze încă din antrenamente.

Cel mai afectat avea însă să fie Jack Brabham, care nu a putut converti pole position-ul într-o victorie din cauza faptului că aripa înaltă a monopostului Brabham a cedat. Australianul avea să abandoneze ulterior după o defecţiune la suspensii, provocată cel mai probabil de căderea aripii spate. Problemele sale i-au permis lui Jackie Stewart să obţină victoria la volanul unui monopost Matra dotat de asemenea cu aripi faţă şi spate de mari dimensiuni.

Marele Premiu al Spaniei - presiuni pentru interzicerea aripilor

Aripile monoposturilor au devenit din ce în ce mai mari, însă modul în care erau conectate la monoposturi era mai degrabă rudimentar.

Pentru a menţine masa monoposturilor cât mai mică, cele mai multe echipe, dar în special Lotus, au refuzat să întărească rezistenţa aripilor.

Acest lucru afecta semnificativ siguranţa piloţilor, motiv pentru care Jochen Rindt a iniţiat un demers pentru interzicerea acestora.

Deloc surprinzător, în Spania au avut loc alte două accidente majore. Mai întâi, monopostul Lotus pilotat de Graham Hill şi-a luat "zborul" de pe circuit, iar fragila aripă spate s-a rupt. Câteva tururi mai târziu, chiar coechipierul său Rindt a suferit o problemă similară în acelaşi loc şi s-a lovit de monopostul lui Hill, care fusese abandonat pe marginea pistei, iar acesta a "aterizat" cu susul în jos.

Deşi a rămas inconştient după producerea accidentului, Rindt a scăpat doar cu un nas spart şi câteva vânătăi, însă austriacul era şi mai determinat că aripile să fie interzise.

Aripile spate, interzise la Monaco şi în Olanda

Îngrijoraţi de numeroasele accidente care au avut drept cauză aripile spate, organizatorii Marelui Premiu al statului Monaco au decis să interzică aripile pentru acest eveniment, însă oficialii Comisiei Sportive Internaţionale nu au fost de acord. Motivaţia organizatorilor a fost că aripile monoposturilor erau atât de mari, încât exista pericolul de a lovi clădirile aflate în imediata apropiere a circuitului.

Lotus se prezentase la Monaco cu monoposturile de anul trecut, întrucât cele folosite în Spania aveau nevoie de reparaţii, iar britanicii au folosit în cele din urmă în antrenamente aripile înalte după ce planurile privind interzicerea lor nu au dat roade.

Cu toate acestea, Comitetul Sportiv Internaţional a revenit ulterior asupra deciziei şi a decis să interzică aripile înalte pentru restul Marelui Premiu, dar şi pentru etapa următoare din Olanda.

La întâlnirea comitetului au asistat însă doar câteva echipe, iar Rob Walker, proprietarul echipei private cu acelaşi nume, a aflat despre schimbarea regulamentului printr-un bileţel trimis pe sub uşa camerei sale de hotel.

Singura echipă care s-a împotrivit interzicerii aripilor a fost Tyrrell, care a afirmat, în mod ironic, că acest lucru afectează tocmai securitatea piloţilor, întrucât monopostul era construit în jurul acelor aripi. În ciuda deciziei, monoposturile au rămas la fel de rapide, iar Jackie Stewart a câştigat titlul mondial după şase victorii obţinute.

Reintroducerea aripilor sub reguli stricte

Interzicerea aripilor spate nu a durat însă mult timp, întrucât a fost găsită o soluţie simplă pentru a le permite în Formula 1 şi fără pericolul unor accidente majore.

Acelaşi Comitet Sportiv Internaţional a impus o serie de restricţii importante în privinţa designului: înălţimea, lăţimea şi poziţionarea erau strict reglementate, geometria aripilor trebuia să fie fixa fără să existe părţi în mişcare, iar aripa spate trebuia să fie rigidă şi ataşată de restul monoposturilor, pentru a evita ruperea acesteia.

Pe parcursul anilor, aripile spate şi faţă au evoluat semnificativ în funcţie de regulamentul tehnic, însă nu au mai ajuns niciodată să fie atât mari şi de inestetice precum în sezonul 1969.