FEATURE: Williams Renault, parteneriatul care a scris istorie în F1

De Daniel Popescu
Publicat Miercuri, 06.07.2011

Printeaza
Comenteaza
Trimite pe:

Automarket vă prezintă istoria fascinantă a parteneriatului dintre Williams şi Renault din anii '90 care a produs patru titluri mondiale la piloţi şi cinci titluri mondiale la constructori.

Pentru fanii veterani ai Formulei 1, anunţul potrivit căruia Williams va utiliza motoare Renault începând din sezonul 2012 a trezit numeroase nostalgii.

A doua cea mai titrată echipă din istoria Formulei 1 şi unul dintre cei mai importanţi constructori prezenţi în competiţie au câştigat împreună patru titluri mondiale la piloţi şi cinci trofee similare la constructori pe parcursul unui parteneriat desfăşurat timp de nouă ani între 1989 - 1997.

Pentru Williams, Renault a fost cel mai prolific furnizor de motoare, însă succesul de care s-au bucurat pe circuit monoposturile britanice se datorează în egală măsură talentului lui Adrian Newey şi inovaţiilor tehnice introduse la începutul anilor '90. În feature-ul din această săptămână, Automarket vă prezintă istoria şi detaliile inedite ale unuia dintre cele mai fructuoase parteneriate tehnice din istoria Formulei 1.

1989 - 1991: ÎNCEPUTUL ASCENSIUNII

În 1988, Williams a utilizat motoare Judd şi a terminat doar pe locul şapte în clasamentul constructorilor cu numai 20 de puncte fără să câştige vreo cursă, însă speranţele britanicilor se legau de noul parteneriat anunţat cu Renault care urma să fie valabil începând din sezonul următor.

Aşteptările au fost confirmate imediat: belgianul Thierry Boutsen a obţinut prima victorie pentru Williams Renault în Canada, la doar a şasea etapă a sezonului, urmată de încă una în Australia. Cele două victorii au fost suficiente pentru ca Williams să termine pe locul doi în clasamentul constructorilor.

Istoria s-a repetat parţial în 1990, când Riccardo Patrese şi acelaşi Boutsen au obţinut două victorii pentru echipă, însă elementul de referinţă a fost angajarea unui anumit Adrian Newey ca designer-sef. Pariul asumat de coproprietarul Patrick Head nu a fost unul facil: britanicul a fost concediat în vara acelui an de Leyton House după ce monoposturile CG891 şi CG901 s-au dovedit a fi prea modeste pentru pretenţiile echipei.

Din momentul angajării lui Newey, Williams a renunţat complet la sezonul 1990 şi s-a concentrat pe dezvoltarea unui monopost competitiv pentru 1991: FW14. Strategia a dat roade surprinzătoare încă de la început: bazat pe numeroase inovaţii aerodinamice şi electronice marca Adrian Newey, monopostul le-a adus şapte victorii lui Nigel Mansell şi Patrese, una dintre cele mai memorabile fiind cea de la Silverstone.

1992 - 1993: DOMINAŢIE TOTALĂ

Rezultatele din 1991 au reprezentat preambulul perfect pentru ceea ce avea să se întâmple în următorii doi ani. Bazat pe motorul Renault V10 de 3.5 litri şi pe numeroase tehnologii moderne precum cutie de viteze semi-automata, suspensie activă, controlul tracţiunii şi aerodinamică de vârf, monopostul FW14B a fost imbatabil în 1992: în cele 16 etape, Nigel Mansell a obţinut nu mai puţin de 14 pole position-uri şi noua victorii, dintre care cinci consecutive la începutul anului.

Britanicul a devenit campion mondial după Marele Prremiu al Ungariei, acesta rămânând şi în prezent un record pentru cea mai rapidă adjudecare a trofeului.

Inevitabil, Williams Renault a obţinut şi primul titlu mondial la constructori, la care se adaugă şi unica victorie obţinută de Patrese în acel an.

În ciuda faptului că a mizat pe o linie complet nouă de piloţi formată din triplul campion mondial Alain Prost şi debutantul Damon Hill, Williams Renault şi-a continuat marşul triumfal şi în 1993, obţinând nu mai puţin de 10 victorii. Astfel, la revenirea în F1, Prost şi-a asigurat al patrulea şi ultimul titlu, iar Williams Renault a obţinut al doilea titlu la constructori.

1994 - 1995 ADEVĂRATA FORŢĂ SE VEDE ÎN MOMENTELE DIFICILE

Moartea tragică a lui Ayrton Senna survenită în 1 mai 1994 pe circuitul de la Imola reprezintă fără îndoială cel mai trist moment din istoria parteneriatului Williams Renault. Brazilianul părăsise McLaren cu obiectivul clar de a câştiga al patrulea titlu mondial la volanul invincibilului monopost Williams, însă schimbarea dramatică a regulamentului tehnic, prin interzicerea oricăror sisteme electronice care ajuta pilotul, a bulversat echipa.

Michael Schumacher a speculat din plin momentul şi a cucerit titlul la piloţi la volanul unui monopost Benetton, însă Williams nu s-a predat: moartea dramatică a unuia dintre cei mai iubiţi piloţi din istorie, schimbarea radicală a regulamentului şi utilizarea debutantului David Coulthard în opt dintre cele 16 etape ale sezonului nu au putut opri Williams Renault din cucerirea unui nou titlu mondial la constructori. În plus, tot în acest an parteneriatul Williams - Renault a fost prelungit pentru încă trei sezoane.

Totuşi, în anul următor, Benetton s-a impus în ambele competiţii, iar Williams Renault s-a mulţumit cu numai cinci victorii. Hill a obţinut patru victorii, în timp ce Coulthard şi-a trecut în cont primul succes din carieră, suficient pentru ca britanicii să termine pe locul doi în clasament.

1996 - 1997 MODUL PERFECT DE A ÎNCHEIA UN PARTENERIAT: PATRU TITLURI ÎN DOI ANI

Williams a revenit în fruntea Formulei 1 în 1996, iar lupta pentru titlul mondial s-a dat în principal între cei doi piloţi ai echipei: veteranul Hill şi debutantul absolut Jacques Villeneuve, campionul competiţiei IndyCar. Cei doi au împărţit fanii Williams în două tabere distincte: unii sperau în primul titlu pentru Hill, în timp ce alţii mizau pe tânărul canadian care avea oportunitatea inedită de a deveni campion la primul său sezon în Formula 1.

Experienţa britanicului şi-a spus însă cuvântul, Hill devenind campion în ultima cursă la capătul unui sezon în care a obţinut 8 victorii, comparativ cu cele 4 ale lui Villeneuve. A fost sezonul în care Williams Renault a câştigat 12 dintre cele 16 curse, titlul la piloţi şi titlul la constructori.

În ciuda succesului repurtat de Williams în acel an, Adrian Newey a luat decizia de a se alătura rivalilor de la McLaren începând din sezonul 1998.

Reputatul inginer britanic a rămas pentru încă un sezon la Williams, pentru a-şi desăvârşi opera: Villeneuve a câştigat singurul său titlu mondial la finalul unei lupte epice cu Schumacher, după ce pilotul Scuderiei Ferrari a încercat să-l scoată de pe circuit pe canadian în cursa decisivă de la Jerez. De altfel, chiar dacă a abandonat, Schumacher a fost descalificat din clasamentul general pentru gestul său. Performanţa lui Villeneuve a fost completă de titlul cucerit de Williams Renault la constructori.

În ciuda succesului uriaş de pe parcursul celor nouă ani, parteneriatul dintre Williams şi Renault nu a fost prelungit şi pentru sezonul 1998, întrucât constructorul francez a decis să se retragă din Formula 1. "Greşeala" urma să fie reparată în 2001 prin achiziţionarea echipei Benetton, în urma căreia francezii şi-au asigurat alte două titluri mondiale, în 2005 şi 2006, cu Fernando Alonso.

Pentru Williams, finalul parteneriatului cu Renault a reprezentat un moment critic: de atunci, echipa nu a mai câştigat niciun titlu mondial, iar ultima victorie datează de la Marele Premiu al Braziliei din 2004. Toate speranţele se îndreaptă acum spre 2012, când parteneriatul Williams Renault vă reveni pe scena Marelui Circ, însă şansele de a repeta succesul din anii '90 sunt mult mai mici într-o Formula 1 schimbată din temelii.