FEATURE: Nurburgring 1968: Cea mai dificilă cursă pe ploaie din istoria F1

"De câte ori văd sectorul acesta mă îngrozesc, pentru că nu există bariere pe margine, doar pietre şi copaci. Dacă ar trebui să merg pe jos m-aş îngrozi şi nu aş mai pilota niciodată aici. Cu cât pilotezi mai rapid pe Nurburgring, cu atât ştii mai puţine. Şi poate că ăsta este cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci" - Jackie Stewart, câştigătorul Marelui Premiu al Germaniei din 1968.

 

Nurburgring, circuitul pe care se desfăşoară în prezent Marele Premiu al Germaniei o dată la doi ani, nu are aproape nicio legătură cu cu celebrul The Ring, versiunea completă a circuitului în lungime de 22 km care include nu mai puţin de 174 de viraje.

The Ring era de departe cel mai dificil circuit din calendarul Formulei 1, întrucât era amplasat în munţii Eiffel din vestul Germaniei şi reprezenta o provocare pentru orice pilot. Nu întâmplător, o victorie aici însemna includerea într-un club select, iar cvintuplul campion mondial Juan Manuel Fangio a câştigat de trei ori Marele Premiu al Germaniei în anii '50.

Singurul care a mai reuşit o astfel de performanţă a fost Jackie Stewart, iar succesul său din 1968 a rămas în istorie în primul rând datorită condiţiilor meteo precare în care s-a desfăşurat cursa.

 

CONTEXTUL CURSEI

Înaintea celei de-a opta etape a sezonului de la Nurburgring dintre cele 12 programate în 1968, Stewart, care concura pentru Matra, ocupa locul trei în clasamentul general, însă era într-o revenire vizibilă de formă după ce punctase în ultimele patru curse.

Scoţianul avea de recuperat trei puncte faţă de Jackie Ickx şi şapte comparativ cu liderul Graham Hill, care se află însă într-un moment mai puţin fast al campionatului, întrucât nu mai punctase de patru curse. De asemenea, Formula 1 încerca să-şi revină după moartea lui Jim Clark din urmă cu patru luni, survenită într-o cursă de Formula 2 tot în Germania, dar la Hockenheim.

CEAŢA DIN WEEKENDUL CURSEI

Desfăşurarea Marelui Premiu al Germaniei din 1968 a stat sub semnul întrebării pe tot parcursul weekendului. Ceaţa a fost atât de densă încă de vineri, încât doar câţiva piloţi s-au aventurat să efectueze tururi cronometrate în prima sesiune de antrenamente libere. Situaţia s-a înrăutăţit în cursul după-amiezii, iar a doua sesiune de antrenamente a fost practic abandonată, fiind ulterior amânată pentru dimineaţa cursei.

Calificările de sâmbătă s-au desfăşurat în aceleaşi condiţii dificile, iar Stewart a obţinut locul şase pe grila de start după ce a fost cronometrat cu 9 minute şi 54.2 secunde.

Trebuie menţionat că, spre deosebire de actualul format, prima linie a grilei de start de la Nurburgring era alcătuită din trei monoposturi, a doua linie din două monoposturi, iar a treia linie din trei monoposturi.

Astfel, scoţianul a plecat de pe a treia linie a grilei de start, din spatele lui Jackie Ickx, Chris Amon, Jochen Rindt, Graham Hill şi Vic Elford.

CONDIŢIILE METEO ÎNAINTEA CURSEI: PLOI TORENŢIALE, RÂURI PE CIRCUIT, CEAŢĂ DENSĂ

Lucrurile au devenit dramatice pe parcursul zilei de duminică, când ceaţa densă a fost acompaniată de o ploaie torenţială. Situarea circuitului în munţi a determinat revărsarea râurilor din împrejurimi direct pe circuit, iar în multe zone s-au creat bălţi cu diametrul de aproape un metru şi adâncime de câţiva centimetri. Din acest motiv, antrenamentele de duminică au fost marcate de numeroase incidente în care piloţii au suferit fenomenul de acvaplanare, iar tot mai mulţi dintre ei au propus amânarea startului cursei în speranţa îmbunatăţirii condiţiilor.

CURSA DE LA NURBURGRING

Propunerea piloţilor a fost acceptată de organizatori, iar Marele Premiu al Germaniei a început cu o întârziere de 45-50 de minute. Condiţiile meteo au fost însă în mare parte similare cu cele din antrenamentele de dimineaţă, iar numeroşi piloţi au înregistrat probleme la start din cauza faptului că au pornit motoarele cu peste cinci minute înainte de începerea cursei. Parţial datorită acestei erori, Stewart a urcat pe locul trei în primul viraj, însă vizibilitatea a fost practic inexistentă.

"Spray-ul monoposturilor a fost absolut incredibil. Nu puteam vedea nimic! Nu puteam vedea distanţele de frânare, nu puteam vedea monopostul din faţă, era doar un imens perete de spray. Circuitul este atât de îngust, iar ondulaţiile atât de pronunţate, încât cu greu îţi poţi aminti unde eşti pe cirucit chiar şi într-o zi frumoasă, dar pe ceaţă şi în condiţiile spray-ului monoposturilor nu am avut nicio idee" - Jackie Stewart.

În ciuda condiţiilor dificile, "Scoţianul zburător", aşa cum a fost poreclit Stewart, l-a depăşit pe Chris Amon, iar după câteva tururi l-a ajuns din urmă şi pe Graham Hill, de care a trecut chiar în ultimul viraj al circuitului. Pentru prima oară, Stewart avea pistă liberă în faţă, ceea ce a însemnat absenţa completă a spray-ului.

"Am putut parcurge linia de start-sosire fără să mai fiu deranjat de spray. Datorită acestui lucru mi-am creat un avantaj de 8 secunde până să ajung în dreptul boxelor. Ştiam prin ce trece Hill, pentru că pe linia dreaptă, din cauza vitezei de peste 270 km/h, spray-ul rămâne la nivelul asfaltului foarte mult timp din cauza absenţei vântului şi a prezenţei ceţii" - Jackie Stewart

Detaşat în lider, Stewart a fost lipsit de grija piloţilor din faţă, mai ales că datorită lungimii de 22 km a circuitului nu a ajuns piloţi din urmă cu un tur decât spre final, şi şi-a mărit constant avansul.

LA UN PAS DE DRAMĂ

Cu numai trei tururi înainte de final, Stewart a pierdut controlul volanului şi a fost la un pas să accidenteze un comisar de cursă de pe marginea circuitului, pe care l-a evitat în ultima clipă.

"Maşina a derapat imediat, motorul s-a oprit şi mă îndreptam spre un comisar care stătea complet neprotejat. S-a dat într-o parte, apoi a decis să sară în cealaltă parte, după care a rămas blocat dintr-o dată.

Ştiam că îl voi lovi. Dar chiar în acel moment roţile au căpătat puţină aderenţă şi am reuşit să recapăt controlul asupra monopostului" - Jackie Stewart.

După ce a scăpat ca prin urechile acului de o potenţială dramă, scoţianul a trecut primul linia de sosire cu un avans de 4 minute şi 3.2 secunde în faţa lui Hill. Orice victorie pe circuitul de la Nurburgring este preţioasă, dar una obţinută pe ploaie este cu atât mai importantă.

"A fost incredibil de satisfăcător să câştig cursa, dar am fost mulţumit că s-a terminat. Îmi amintesc că, după ce am văzut steagul cu pătrăţele, m-am gândit că aceasta a fost cea mai mare ambiţie în privinţa curselor pe care voiam să le câştig. Nurburgring este circuitul unde am vrut întotdeauna să câştig deoarece cred că este cel mai provocator pentru un pilot. Trebuie să spun că victoria pe ploaie a fost foarte satisfăcătoare" - Jackie Stewart.

Cursa de la Nurburgring a marcat şi o premieră: Dan Gurney a introdus pentru prima oară în Formula 1 o cască de protecţie care acoperă complet faţa pilotului.

În plus, în ciuda faptului că accidentele grave erau obişnuite în epoca respectivă, niciun pilot nu a suferit răni majore după Marele Premiu al Germaniei, chiar dacă vremea a fost neprielnica.

"De fapt, cred că toţi piloţii merită lăudaţi pentru că, pe parcursul întregii curse, nici măcar unul dintre ei nu a ieşit de pe circuit suficient de serios pentru a se accidenta" - Jackie Stewart.