FEATURE: Istoria Marelui Premiu de Formula 1 al Europei

O bună parte dintre fanii Formulei 1 consideră că Marele Premiu al Europei există în calendarul competiţional cu unicul scop de a face diferenţa între două curse găzduite de aceeaşi tară.

Chiar dacă acest lucru a fost valabil în ultimul deceniu, istoria Marelui Premiu al Europei este mult mai bogată şi are o semnificaţie aparte în lumea sporturilor cu motor.

Automarket vă dezvăluie câteva lucruri inedite despre cum a apărut această titulatură în motorsport, despre circuitele care au găzduit astfel de curse şi despre câteva dintre cele mai spectaculoase curse care s-au desfăşurat sub acest nume.

1923 - PRIMA UTILIZARE A NUMELUI 'MARELE PREMIU AL EUROPEI'

La începutul anului 1923, Association Internationale des Automobile Clubs Reconnus (AIACR), predecesoarea Federaţiei Internaţionale de Automoblism (FIA), a decis să organizeze o cursă de maşini sub titlul onorific de Marele Premiu al Europei.

Onoarea a revenit Marelui Premiu al Italiei desfăşurat pe versiunea integrală a circuitului de la Monza cu o lungime de exact 10 km, iar victoria a fost obţinută de pilotul italian Carlo Salamano la volanul unui Fiat 805. Cursa s-a desfăşurat pe parcursul a 80 de tururi pe o distanţă totală de 800 km, iar Salamano a trecut linia de sosire după 5 ore, 27 de minute şi 38.4 secunde.

Dificultatea cursei a fost evidenţiată şi de faptul că numai patru dintre cei 16 piloţi aliniaţi pe grila de start piloţi au trecut linia de sosire, în timp ce Ugo Sivocci a decedat în urma unui accident suferit în antrenamente.

TITLU ONORIFIC PÂNĂ ÎN 1977

Cu excepţia anului 1929, Marele Premiu al Europei a fost găzduit anual în perioada 1923-1930 în Italia, Franţa, Spania şi Belgia şi a revenit sub această titlulatura în 1947 la Spa-Francorchamps, la doi ani după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

Sub acest nume onorific s-a desfăşurat inclusiv prima cursă din istoria Formulei 1, care a avut loc în 13 mai 1950 pe circuitul de la Silverstone din Marea Britanie. Succesul de care s-a bucurat Marele Premiu al Europei în acea perioadă a determinat FIA să continue acest program până în 1977, principalele ţări vizate fiind Franţa, Belgia, Italia şi Germania.

Italia deţine recordul absolut la acest capitol cu şapte nominalizări.

1983 - MARELE PREMIU AL EUROPEI CA NECESITATE

Conceptul de Mare Premiu al Europei a reapărut în Formula 1 în 1983, însă de data aceasta nu ca titlu onorific, ci ca necesitate. Calendarul competiţional includea o cursă în Statele Unite ale Americii, însă aceasta a fost anulată cu numai trei luni înainte de desfăşurare. Întrucât era programată ca penultima etapă a sezonului, FIA a încercat să găsească o metodă prin care lupta pentru titlul mondial dintre Nelson Piquet şi Alain Prost să nu fie afectată, iar soluţia a fost desfăşurarea unei curse pe circuitul de la Brands Hatch din Marea Britanie.

Întrucât Marea Britanie găzduise deja o cursă de Formula 1 în acel sezon la Silverstone, unica soluţie a fost ca evenimentul de la Brands Hatch să fie numit Marele Premiu al Europei. Cursa respectivă a fost câştigată de Piquet, care avea să-şi adjudece titlul mondial după ce Prost a abandonat în ultima etapă.

Întrucât Brands Hatch urma să găzduiască Marele Premiu al Marii Britanii în 1984, FIA a decis ca Marele Premiu al Europei să se desfăşoare pe o nouă configuraţie, mult mai scurtă, a celebrului circuit de la Nurburgring, înainte să revină la Brands Hatch în 1985. Ulterior, Brands Hatch a pierdut dreptul de a găzdui curse de Formula 1, iar Marele Premiu al Europei a dispărut din calendar.

1993 - REVITALIZAREA MARELUI PREMIU AL EUROPEI

Bernie Ecclestone a încercat să introducă un Mare Premiu al Asiei în 1993 în locul Marelui Premiu al Mexicului, însă planurile au eşuat. În schimb, britanicul a reuşit să organizeze o cursă pe circuitul britanic Donington Park, care a fost botezat Marele Premiu al Europei, întrucât Silverstone găzduia deja tradiţionala cursă din Albion.

Deşi a fost prima şi ultima cursă de Formula 1 de la Donington Park, aceasta a rămas în istorie prin victoria senzaţională obţinută de regretatul Ayrton Senna. Plecat de pe locul patru al grilei de start pe un circuit umed, Senna a coborât iniţial pe locul cinci pentru că ulterior să devină lider la finalul primului tur după ce i-a depăşit, printre alţii, pe Michael Schumacher şi Damon Hill.

Cursa a fost marcată de numeroase reprize de ploaie, însă Senna a trecut primul linia de sosire cu ajutorul unei strategii inteligente cu numai patru opriri la boxe, în timp ce Alain Prost a efectuat un număr record de şapte schimburi de pneuri.

În următorii patru ani, Marele Premiu al Europei a avut loc alternativ la Jerez şi Nurburgring şi, după o pauză de un an în 1998, a revenit la Nurburgring în perioada 1999-2007. În mod ironic, ultimul Mare Premiu al Europei desfăşurat la Nurburgring a purtat acest nume din cauza unui conflict pentru drepturile titlului de Mare Premiu al Germaniei, însă a rămas în istorie pentru cursa spectaculoasă desfăşurată pe o ploaie torenţială şi câştigată de Fernando Alonso.

2008 - MARELE PREMIU AL EUROPEI SE MUTA LA VALENCIA

Începând din 2008, Germania găzduieşte o singură cursa de Formula 1 anual, alternativ pe circuitele de la Nurburgring şi Hockenheim, motiv pentru care titulatura de Mare Premiu al Europei nu a mai fost necesară. Totuşi, aceasta a fost acordată cursei găzduite pe noul circuit stradal din Valencia pe baza unui contract valabil până în 2014. Viitorul etapei după acest an este însă incert din cauza numărului scăzut de spectatori şi a oportunităţilor aproape inexistente de depăşire, elemente în urma cărora cursa de la Valencia este considerată drept cea mai plictisitoare din calendarul competiţional.