FEATURE: Depăşirile, adevărata miză a spectacolului în Formula 1

Indiferent de numărul echipelor şi piloţilor implicaţi în lupta pentru titlul mondial, de schimbările dramatice din clasamentele generale de la o cursă la alta sau de tensiunile şi rivalităţile dintre combatanţi, există un element care contribuie semnificativ la tot ceea ce înseamnă spectacol în Formula 1: depăşirile.

Şi, cu toate că ultimii ani au readus tensiunea şi echilibrul în Formula 1 după perioada de dominaţie a Scuderiei Ferrari de la începutul deceniului precedent, spectacolul de pe circuit a fost unul preponderent mediocru, întrucât numărul de depăşiri a scăzut constant.

Automarket îţi prezintă în acest feature un studiu privind numărul de depăşiri din Formula 1 din ultimii 40 de ani, cele mai spectaculoase manevre de depăşire, dar şi perspectivele asupra creşterii numărului de depăşiri în acest sezon ca urmare a noului regulament tehnic.

 

STUDIU PRIVIND NUMĂRUL DE DEPĂŞIRI PE CURSA

 

Publicaţia Autosport a realizat un studiu privind numărul de depăşiri înregistrate în fiecare cursă în sezoanele 1970, 1990 şi 2010, pentru a evidenţia evoluţia acestora. Studiul a luat în calcul numai depăşirile realizate intre piloţii aflaţi pe primele şase poziţii în cursă, fiind excluse cursele pe timp de ploaie, depăşirile efectuate în primul viraj şi cele efectuate ca urmare a ieşirilor în decor. Rezultatele obţinute au fost debusolante, însă reflectă adevărata situaţie în care a ajuns Formula 1.

 

SEZONUL 1970: 5.91 DEPĂŞIRI PE CURSA

 

Statistica aferentă sezonului 1970 arată că, în medie, fiecare cursă a beneficiat de 5.91 depăşiri în condiţiile enumerate mai sus. Cu alte cuvinte, dacă luăm în calcul o medie de aproximativ 60 de tururi pentru o cursă, atunci aproape o dată la 10 tururi a avut loc o depăşire în plutonul fruntaş.

Câteva dintre cele mai spectaculoase dueluri din anii '70 au avut loc în sezonul 1979.

Mai întâi, Gilles Villeneuve reuşeşte o depăşire spectaculoasă în faţa lui Alan Jones în Marele Premiu al Olandei:

 

Acelaşi Gilles Villeneuve este protagonistul unui duel cu Rene Arnoux rămas în legendă cu ocazia Marelui Premiu al Franţei din acelaşi an. Cei doi oferă momente spectaculoase prin mai multe depăşiri succesive pe parcursul a aproape 10 minute.

 

SEZONUL 1990: 5.93 DEPĂŞIRI PE CURSA

 

Douăzeci de ani mai târziu, numărul depăşirilor între primii şase piloţi rămâne practic neschimbat, cu o medie de 5.93 depăşiri pe cursă, chiar dacă Formula 1 a trecut în acest interval de timp prin schimbări majore de regulament. Cea mai importantă dintre acestea a fost introducerea motoarelor turbo spre finalul anilor '70 şi interzicerea acestora peste numai câţiva ani.

Printre depăşirile care au rămas în istorie în preajma anului 1990 se număra cea dintre Nigel Mansell şi Gerhard Berger din Marele Premiu al Mexicului 1990:

 

Cu un an mai devreme, acelaşi Nigel Mansell reuşea o depăşire de efect în faţa lui Ayrton Senna în Marele Premiu al Ungariei:

 

SEZONUL 2010: 1.15 DEPĂŞIRI PE CURSA

 

Formula 1 s-a schimbat fundamental în ultimii douăzeci de ani, iar creşterea în importantă a aerodinamicii a transformat depăşirile într-o adevărată artă. În sezonul precedent, o cursă a avut în medie numai 1.15 depăşiri în condiţiile enumerate mai sus, ceea ce înseamnă foarte puţin pentru cea mai importantă competiţie din lumea sporturilor cu motor.

În plus, dacă eliminăm cursele pe ploaie din Australia şi China, prima depăşire adevărată din 2010 a avut loc abia în Marele Premiu al Turciei, a şaptea etapă a sezonului, când Lewis Hamilton l-a depăşit pe Sebastian Vettel în primul tur.

Până în acel moment, Formula 1 traversase 249 de tururi pe circuit uscat fără ca primii şase piloţi să efectueze vreo depăşire.

Una dintre depăşirile de referinţă ale sezonului 2010 a avut loc tot în Turcia, intre Hamilton şi Jenson Button:

CE URMEAZĂ ÎN 2011

 

Fanii Formulei 1 simt nevoia ca numărul depăşirilor să crească, aceasta fiind considerată de altfel principala problemă a competiţiei în cadrul unui studiu realizat în 2009 de Formula One Teams' Association. Echipele au înţeles acest lucru şi iniţiat mai multe schimbări pentru sezonul curent care, teoretic, ar trebui să faciliteze depăşirile.

Cea mai importantă noutate a fost introducerea aripii spate ajustabila, care poate fi activată numai în scop ofensiv, de obicei pe liniile drepte de start-sosire. Totuşi, eficienta a fost nesemnificativă în Marele Premiu al Australiei, când numărul depăşirilor datorate acesteia au putut fi numărate pe degetele de la o singură mână.

Comunitatea Formulei 1 insistă însă că efectul redus a avut drept cauză particularităţile circuitului de la Mebourne, care nu beneficiază de o linie dreaptă foarte lungă. Marele Premiu al Malaeziei de la sfârşitul acestei săptămâni va evidenţia însă mult mai bine acest lucru, datorită celor două linii drepte lungi poziţionate pe linia de start-sosire şi, respectiv, înainte de intrarea în ultimul viraj.

Nici reintroducerea sistemului KERS nu a avut un impact major asupra spectacolului, întrucât în acest sezon aproape toate echipele îl folosesc, motiv pentru care avantajele acestuia sunt anulate reciproc.