FEATURE: Cele mai spectaculoase victorii pe ploaie din istoria F1

Ploaia asigură întotdeauna o doză sănătoasă de spectacol în cursele de Formula 1, întrucât diferenţele de performanţă dintre monoposturi se estompează, iar piloţii au ocazia să-şi demonstreze cu adevărat abilităţile în condiţiile dificile ale unui circuit îmbibat cu apă.

Marele Premiu al Malaysiei este un bun exemplu în acest sens, alături de Marele Premiu al Canadei din sezonul precedent, însă acestea au şi un alt punct în comun mai puţin fericit: ambele curse au evidenţiat tendinţa tot mai accentuată a FIA ca imediat după începerea ploii să neutralizeze cursele prin introducerea Safety Car-ului sau chiar să întrerupă cursele prin steag roşu până la îmbunătăţirea condiţiilor meteo.

Aceste decizii sunt luate exclusiv cu scopul de a asigura securitatea piloţilor într-un sport în care nu a mai existat niciun accident fatal de la moartea tragică a lui Ayrton Senna din 1994.

Mai mult, istoria Formulei 1 este plină de exemple de curse desfăşurate pe ploaie în condiţii mult mai dificile decât cele din Malaysia şi care au continuat fără intervenţia unui Safety Car într-o perioadă în care condiţiile de securitate ale monoposturilor şi circuitelor erau într-un stadiu aproape inexistent de dezvoltare.

Care sunt câteva dintre cele mai dificile şi mai celebre curse pe ploaie vei afla din cadrul acestui feature, în care vom aborda numai Mari Premii desfăşurate pe parcursul secolului trecut.

STIRLING MOSS - NURBURGRING - 1961

Într-o cursă pe ploaie, inspiraţia de a alege pneurile potrivite este crucială pentru rezultatul final. În Marele Premiu al Germaniei din 1961, desfăşurat pe celebrul circuit de la Nurburgring, inspiraţia a fost de partea lui Stirling Moss.

Britanicul a devenit lider după abandonul lui Jack Brabham şi câştigarea unui duel cu Phil Hill, însă a câştigat cursa în primul rând datorită unei strategii inspirate: pe parcursul cursei, circuitul s-a uscat suficient de mult pentru ca piloţii să adopte cauciucurile de uscat, însă Moss a preferat să rămână cu pneurile de ploaie, anticipând că precipitaţiile îşi vor face din nou apariţia.

Britanicul a avut dreptate: în momentul în care ploaia a revenit, a putut rămâne pe circuit cu acelaşi set de pneuri, mai ales că acestea nu s-au deteriorat pe uscat. Victoria devenise astfel o simplă formalitate.

JIM CLARK - SPA-FRANCORCHAMPS - 1963

Spa-Francorchamps nu putea lipsi din selecţia feature-ului de astăzi, iar cursa pe ploaie desfăşurată în 1963 demonstrează din plin acest lucru.

Singurul său rival a fost Graham Hill, însă după abandonul acestuia nimic nu l-a mai oprit pe britanic să treacă primul linia de sosire cu un avans impresionant de patru minute şi 54 de secunde. Nimic, nici măcar o furtună care a afectat circuitul la jumătatea cursei.

JACKIE STEWART - NORDSCHLEIFE - 1968

Cursa de la Nordschleife din 1968 este considerată cea mai dificilă cursă pe timp de ploaie din istoria Formulei 1. Autorul victoriei este nimeni altul decât Jackie Stewart, care în ciuda vizibilităţii extrem de reduse a devenit lider după ce a efectuat cinci depăşiri pe parcursul primului tur. Cum a reuşit să facă acest lucru rămâne un mister, în condiţiile în care vizibilitatea la start a fost practic inexistentă.

"Spray-ul monoposturilor a fost absolut incredibil. Nu puteam vedea nimic! Nu puteam vedea distanţele de frânare, nu puteam vedea monopostul din faţă, era doar un imens perete de spray. Circuitul este atât de îngust, iar ondulaţiile atât de pronunţate, încât cu greu îţi poţi aminti unde eşti pe cirucit chiar şi într-o zi frumoasă, dar pe ceaţă şi în condiţiile spray-ului monoposturilor nu am avut nicio idee" - Jackie Stewart.

JEAN-PIERRE BELTOISE - MONACO - 1972

Probabil că în prezent FIA nu ar concepe desfăşurarea unei curse pe ploaie la Monaco, însă în 1972 nimeni nu se gândea la o astfel de soluţie.

Pe un circuit îmbibat cu apă şi în condiţiile în care barierele metalice de pe marginea pistei reprezentau un obstacol suplimentar, Jean-Pierre Beltoise a plecat de pe poziţia a patra a grilei, însă a devenit lider imediat după start şi nu a mai cedat primul loc până la final, trecând linia de sosire la aproape 40 de secunde în faţa lui Jacky Ickx. A fost prima şi singura victorie din cariera francezului, însă a fost suficient de spectaculoasă pentru a rămâne în amintirea fanilor Formulei 1.

KEKE ROSBERG - MONACO - 1983

Dacă în zilele noastre cursele pe ploaie încep de regulă sub Safety Car, iar piloţii sub obligaţi să utilizeze pneuri de ploaie, în anii '80 aceştia din urmă aveau cu adevărat liberate. Aşa s-a întâmplat şi la Monaco în 1983, unde toţi piloţii au ales să înceapă cursa cu pneuri de ploaie din cauza circuitului umed.

Oricât de incredibil ar putea părea, Rosberg a plecat de pe locul cinci şi a devenit liderul cursei la sfârşitul primului tur, în ciuda faptului că avea pneuri slick pe circuit umed şi că depăşirile la Monaco sunt virtual imposibile.

AYRTON SENNA - ESTORIL - 1985

Ayrton Senna este o prezenţă obligatorie în orice top dedicat Formulei 1, cu atât mai mult când vine vorba despre ploaie. Brazilianul şi-a demonstrat clasa mondială încă de la al doilea sezon al carierei, pe vremea când concura pentru Lotus, într-o cursă desfăşurată la Estoril în 1985.

Într-o perioadă în care sistemele electronice care ajută pilotul erau încă inexistente, brazilianul a dominat cursa pe ploaie de la început până la sfârşit, a terminat cu peste un minut avans în faţa lui Michele Alboreto de la Ferrari şi i-a depăşit cu cel puţin un tur pe toţi ceilalţi piloţi.

AYRTON SENNA - DONINGTON PARK - 1993

La 8 ani de la victoria de la Estoril, Ayrton Senna a repetat performanţa într-o manieră şi mai categorică la Donington Park, în Marele Premiu al Europei. Pe un circuit ud, pilotul echipei McLaren a plecat de pe locul cinci al grilei de start, însă i-a depăşit succesiv pe Michael Schumacher, Karl Wendlinger, Damon Hill şi Alain Prost şi a devenit lider la finalul a ceea ce avea să fie considerat cel mai bun tur din istoria Formulei 1.

La fel ca la Estoril, un singur pilot a terminat în acelaşi tur cu Senna (Damon Hill), în timp ce toţi ceilalţi au fost depăşiţi cu cel puţin un tur.

Totuşi, ar fi nedrept să ignorăm complet cursele pe ploaie din anii 2000, întrucât şi în această perioadă au existat numeroase curse spectaculoase.

Jenson Button a obţinut prima victorie în Formula 1 în Marele Premiu al Ungariei din 2006, Fernando Alonso a câştigat la Nurburgring în 2007 pe o ploaie torenţială care l-a transformat pe debutantul Markus Winkelhock în lider temporar absolut neaşteptat la volanul unui Skyper, iar Jenson Button a câştigat anul trecut la Montreal după ce a plecat de pe locul şapte şi a efectuat nu mai puţin de şase intrări la boxe.