FEATURE: Campionii cu cele mai multe victorii într-un sezon
- Printeaza
- Comenteaza
- Trimite pe:
Sebastian Vettel se află la doar al patrulea sezon complet în Formula 1, însă actualul pilot al echipei Red Bull Racing a reuşit deja să doboare o bună parte dintre recordurile cu privire la performanţele majore obţinute de piloţii tineri. Germanul este cel mai tânăr pilot din istoria Formulei 1 care a câştigat puncte, a obţinut un pole position, a câştigat o cursă şi a devenit campion mondial, toate aceste performantge fiind obţinute până la vârsta de 23 de ani.
Anul trecut, Vettel şi-a adjudecat trofeul în ultima cursă a sezonului, însă 2011 pare să fie deja anul său: în primele opt Mari Premii, Vettel a câştigat şase curse şi a plecat de şapte ori din pole position. Aşa cum relevă statistica Formulei 1, pilotul Red Bull Racing este încă departe de recordurile stabilite pentru cel mai mare număr de victorii şi, respectiv, pole position-uri într-un sezon, însă dacă va continua în acest ritm are toate şansele să le doboare.
Automarket vă prezintă în cadrul acestui feature legendele pe care Vettel trebuie să le învingă, precum şi performanţele maxime la care au ajuns acestea pe parcursul unui singur sezon.
CAMPIONII CU CEL MAI MARE NUMĂR DE VICTORII ÎNTR-UN SEZON
Michael Schumacher - 13 victorii în 18 etape în sezonul 2004. Procentaj de reuşită: 72.2%
Inevitabil, atunci când vine vorba de topul piloţilor cu cel mai mare număr de victorii într-un singur sezon, numele care iese cel mai mult în evidenţă este cel al septuplului campion mondial Michael Schumacher.
În 2004, germanul a contabilizat un număr impresionant de 13 victorii în cele 18 etape, dintre care 12 au fost obţinute în primele 13 curse! Printre victoriile sale care au rămas în istorie se numără Marele Premiu al Spaniei, în care a reuşit un Grand Slam (pole position, victorie, victorie după ce ai condus din primul până în ultimul tur şi cel mai rapid tur în cursă) şi Marele Premiu al Statelor Unite, când a trecut linia de sosire alături de numai alţi şapte piloţi din cauza numeroaselor accidente, inclusiv unul major suferit de fratele său Ralf.
În primele 13 etape, singurul adversar capabil să-l învingă a fost Jarno Trulli (Renault) la Monaco, după ce Schumacher a abandonat din cauza unui accident.
Rezumatul sezonului 2004 al Formulei 1:
Michael Schumacher - 11 victorii în 17 etape în sezonul 2002. Procentaj de reuşită: 64.7%
Cu doi ani înainte de cele 13 victorii obţinute în 2004, acelaşi Schumacher reuşea să câştige 11 curse în sezonul 2002 într-o manieră impresionantă. În celelalte şase etape, germanul a terminat de cinci ori pe locul doi şi o dată pe locul trei, reuşind să termine fiecare cursă pe podium. Aceste performanţe i-au permis să câştige titlul cu o diferenţă record de 67 de puncte faţă de următorul clasat, coechipierul său Rubens Barrichello.
2002 a rămas în istorie şi ca sezonul în care titlul mondial a fost cucerit cel mai devreme: Schumacher a obţinut titlul mondial după Marele Premiu al Franţei, cu şase etape înainte de finalul sezonului.
Nigel Mansell - 9 victorii în 16 etape în sezonul 1992. Procentaj de reuşită: 56.2%
Locul trei în acest top este ocupat la egalitate de Schumacher şi Nigel Mansell cu câte 9 victorii într-un singur sezon. Totuşi, Mansell poate fi considerat adevăratul deţinător al locului trei prin faptul că a obţinut cele 9 victorii într-un sezon 1992 cu 16 curse, în timp ce Schumacher a realizat performante similare în 1995, 2000 şi 2001 în sezoane cu câte 17 etape.
1992 a fost sezonul în care a încetat dominaţia lui Ayrton Senna în Formula 1, după cele trei titluri mondiale cucerite în 1988, 1990 şi 1991, în primul rând ca urmare a monopostului Williams foarte performant.
Nigel Mansell a câştigat primele cinci etape ale sezonului, iar seria a fost întreruptă chiar de Senna la Monaco, înainte ca Mansell să obţină alte trei victorii consecutive în Franţa, Marea Britanie şi Germania. În ultimele şase etape, britanicul şi-a trecut în cont o singură victorie, însă aceasta a fost suficientă pentru a-i asigura primul şi ultimul titlu mondial.Rezumatul sezonului 1992 al Formulei 1:
Concluzie
Vettel trebuie să câştige încă şapte curse pentru a egala recordulde 13 victorii într-un sezon deţinut de Schumacher. Totuşi, pentru a avea un procentaj superior, germanul trebuie să-şi adjudece însă 15 victorii, corespunzătoare unei eficienţe de 75%.
PILOŢII CU CEL MAI MARE NUMĂR DE POLE POSITION-URI ÎNTR-UN SEZON
Nigel Mansell - 14 pole position-uri în 16 etape în sezonul 1992. Procentaj de reuşită: 87.5%
Chiar dacă trecem la un alt top, trebuie să rămânem alături de Nigel Mansell şi de sezonul 1992, întrucât pilotul echipei Williams a fost practic imbatabil în calificări. În cele 16 etape ale sezonului, britanicul a plecat de nu mai puţin de 14 ori de pe prima poziţie a grilei de start. Singurii care au reuşit să-i opună o firavă rezistenţă au fost Ayrton Senna la Marele Premiu al Canadei (etapa 7) şi Riccardo Patrese la Marele Premiu al Ungariei (etapa 11).
Alan Prost - 13 pole position-uri în 16 etape în sezonul 1993. Procentaj de reuşită: 81.2%
Williams a rămas campioană la pole position-uri şi în sezonul 1993. După retragerea lui Mansell din Formula 1, a venit rândul francezului Alain Prost să domine campionatul şi, implicit, calificările, adjudecându-şi 13 pole position-uri în cele 16 etape. Doar Damon Hill (în Franţa şi Portugalia) şi Ayrton Senna (în Australia) au reuşit sporadic să oprească dominaţia lui Prost. Cel mai interesant aspect este însă ca francezul nu a obţinut nicio victorie în ultimnele şase etape ale sezonului respectiv.
Ayrton Senna - 13 pole position-uri în 16 etape în sezoanele 1988 şi 1989. Procentaj de reuşită: 81.2%
La egalitate perfectă cu Alain Prost în topul pole position-uri dintr-un singur sezon se află regretatul triplu campion mondial Ayrton Senna. Brazilianul a obţinut 13 pole position-uri în sezonul 1988, când singurii care i s-au împotrivit au fost Prost (în Franţa şi Portugalia) şi Gerhard Berger (în Marea Britanie).
Un an mai târziu, Senna a repetat performanţa, însă spre deosebire de 1988 nu a reuşit să-şi adjudece titlul mondial, pe care l-a pierdut în faţa lui Alain Prost, cel care a plecat din pole position de numai două ori.
Concluzie
Vettel trebuie să obţină încă şapte pole position-uri pentru a egala recordul lui Mansell de 14 pole position-uri. Totuşi, sezonul 2011 cuprinde 20 de Mari Premii, motiv pentru care germanul ar trebui să obţină alte 11 pole position-uri pentru un procentaj superior de 90%.
Vettel este deja privit ca un nou Schumacher prin prisma performanţelor obţinute până în prezent, dar şi datorită monoposturilor Red Bull, însă misiunea de a doborî recordurile pentru cele mai multe victorii şi, respectiv, pole position-uri nu va fi deloc una uşoară.
Atunci au fost doar sase piloti in cursa pentru ca restul au refuzat sa ia startul.
Vezi ca este o greseala la procentajul lui Senna. Corect este 81,2%, la fel ca la Prost si nu la fel ca la Mansell, asa cum ai trecut.
O zi placuta!
glumesc evident sun fan msc si voi ramane si dupa a doua retragere
Oricum Senna va ramine intotdeauna Nr.1 !