FEATURE: Accidente aproape mortale în Formula 1

După accidentele tragice suferite de Roland Ratzenberger şi Ayrton Senna în Marele Premiu al statului San Marino din 1994, Federaţia Internaţională de Automobilism a impus o serie de măsuri care au vizat securitatea piloţilor.

Criticate parţial pentru că au condus şi la o diminuare accentuată a spectacolului, măsurile au avut însă un efect pozitiv, întrucât Senna rămâne ultimul pilot care şi-a pierdut viaţa pe circuit chiar şi la 17 ani de la accidentul său.

Măsurile de siguranţă impuse atât pe circuite, cât mai ales în structura monoposturilor de Formula 1 au revenit în discuţie după accidentul suferit de Sergio Perez în calificările pentru Marele Premiu al statului Monaco, în urma căruia mexicanul s-a ales doar cu câteva contuzii. În istoria Formulei 1, atât înainte cât şi după accidentul mortal al lui Senna au avut însă loc şi evenimente care se puteau încheia tragic, numai şansa făcând ca piloţii să scape cu viaţă ca prin urechile acului.

Automarket vă prezintă în feature-ul din această săptămână două astfel de accidente, petrecute în epoci complet diferite ale Formulei 1.

NIKI LAUDA - NURBURGRING, 1 AUGUST 1976

Ramasitele monopostului lui Niki Lauda dupa accident

Unul dintre cele mai grave accidente non-fatale din istoria Formulei 1 s-a petrecut în Marele Premiu al Germaniei din 1976, care a avut loc pe versiunea de 22 de km a circuitului de la Nurburgring. În mod ironic, cu o săptămână înainte de eveniment, Niki Lauda a propus boicotarea cursei din motive de siguranţă, însă ceilalţi piloţi nu au fost de acord.

Rezultatul? În primul tur al cursei, Lauda a pierdut controlul volanului înainte de virajul Bergwerk din cauza unei presupuse defecţiuni la suspensia spate, a lovit un terasament şi a revenit pe pista de concurs, moment în care monopostul Ferrari 312B2 a luat foc din cauza spargerii rezervorului de combustibil.

Pilotul Scuderiei Ferrari a scăpat cu viaţă în primul rând datorită intervenţiei salutare a piloţilor Arturo Merzario, Guy Edwards, Brett Lunger şi Harald Ertl, care au renunţat la cursă special pentru a se implica în salvarea colegului lor, întrucât comisarii de cursă au ajuns la locul accidentului după aproape 10 minute (reţineţi că evenimentul a avut loc pe circuitul de 22 de km, motiv pentru care comisarii erau dispersaţi la mare distanţă pe lungimea pistei).

Lauda a suferit însă răni majore la nivelul fetei şi a inhalat gaze toxice, motiv pentru care a intrat în comă, chiar dacă imediat după accident a fost conştient. În urma unei operaţii de reconstrucţie a feţei, austriacul şi-a recăpătat forma obişnuită a ochilor, însă şi-a pierdut o mare parte din urechea dreaptă.

Niki Lauda dupa revenirea in curse

Lauda a revenit în activitatea competiţională după o pauză de numai şase săptămâni, cu ocazia Marelui Premiu al Italiei, pierzând astfel doar etapele din Austria şi Olanda.

MIKA HAKKINEN - ADELAIDE, 11 NOIEMBRIE 1995

La numai câteva luni după decesul lui Ayrton Senna, un alt accident avea să ţină capul de afiş al Formulei 1, de data aceasta în calificările pentru Marele Premiu al Australiei din 1995. În urma unor probleme la pneuri, Mika Hakkinen a pierdut controlul volanului monopostului McLaren, s-a rotit o dată şi s-a izbit frontal de barierele de protecţie din virajul Brewery Bend. Impactul a avut loc la aproximativ 192 km/h şi l-a lăsat inconştient pe pilotul echipei McLaren, însă medicii au intervenit rapid şi, după pregătiri de aproximativ 15 minute, l-au scos pe finlandez din monopost şi l-au transportat la spital.

În urma accidentului, finlandezul s-a ales cu o fractură la nivelul craniului şi cu alte numeroase răni la cap şi a trecut printr-o perioadă foarte dificilă, aşa cum chiar el îşi aminteşte într-un interviu acordat reccent publicaţiei Autosport.

"Când am avut accidentul şi am fost la spital să fac diverse teste şi operaţii...

Cu toate acestea, recuperarea sa de la finalul anului 1995 şi începutul lui 1996 a fost miraculoasă, iar Hakkinen a revenit la volanul unui monopost de Formula 1 în luna februarie. Iar doi ani mai târziu, finlandezul îşi trecea în cont primul dintre cele două titluri mondiale.

Acestea sunt doar două dintre accidentele care, în cele din urmă, s-au incheiat cu o notă pozitivă: în ciuda gravităţii lor, piloţii au reuşit să scape cu viaţă, să revină în competiţie şi să se încoroneze campioni mondiali. Este, dacă vreţi, încă o dovadă a sacrificiilor pe care le fac piloţii de curse pentru a câştiga titluri mondiale în competiţia supremă a sporturilor cu motor.