Asemănările sunt izbitoare. Amândoi au câştigat puncte în a doua şi a treia cursă a carierei. Amândoi au urcat pe podiumul de premiere în primele 10 curse. Amândoi au obţinut o victorie în primele 20 de Mari Premii ale carierei.
Şi totuşi, cu greu ai putea găsi doi piloţi mai diferiţi printre cei 845 de piloţi care au concurat pe parcursul istoriei în Formula 1.
“Ayrton Senna concura cu inima şi sufletul. Michael Schumacher concura cu capul şi era mult mai calculat”, este caracterizarea succintă făcută de fostul campion mondial Damon Hill, cel care a fost coechipierul brazilianului în 1994 şi unul dintre rivalii germanului pe parcursul anilor ‘90.
Contextul istoric al intersectării
Senna şi Schumacher s-au intersectat în Formula 1 în numai patru sezoane, în stadii complet diferite ale carierelor, începând din august 1991.
La vremea respectivă, Senna era pe val după titlurile mondiale cucerite pentru McLaren în 1988 şi 1990 şi începuse campania din 1991 cu patru victorii consecutive. La polul opus, Schumacher primea o şansă nesperată să debuteze în Formula 1 pentru Jordan după ce Bertrand Gachot, unul dintre piloţii echipei, fusese arestat în urma unei altercaţii cu un taximetrist din Londra.
▶ Poveştile Formulei 1: Debutul lui Michael Schumacher în Formula 1
Prin urmare, ar fi nedrept să facem o comparaţie strict bazată pe cifre între performanţele lor pe parcursul celor patru ani, însă cei doi mari campioni ai Formulei 1 au oferit fanilor şi momente tensionate care, peste ani, aveau să capete o însemnătate şi mai mare în contextul sfârşitului prematur al brazilianului.
Transferul la Benetton: primul contact de la distanţă
Schumacher a fost nevoit să abandoneze în primul tur al cursei sale de debut de la Spa-Francorchamps din cauza unei defecţiuni la ambreiaj, însă performanţa din calificări, acolo unde obţinuse locul şapte pe grila de start, dar şi rezultatele sale anterioare din cursele de sportscar au atras inevitabil atenţia rivalilor.
Flavio Briatore, aflat la vremea respectivă la conducerea echipei Benetton, a profitat la maxim de faptul că Schumacher semnase un contract pentru numai o cursă cu Jordan. “Briatore a ştiut că Schumacher ar putea fi cel mai bun şi a construit o echipă în jurul lui la Benetton”, scria Kevin Eason în publicaţia britanică The Times într-un articol din 2005.
Decizia lui Briatore de a-l angaja pe Schumacher l-a înfuriat însă tocmai pe Senna, întrucât germanul i-a luat locul lui Roberto Moreno. Cine era Robert Moreno? Nimeni altul decât brazilianul care a obţinut un loc la Lotus în 1983 chiar în detrimentul unui Senna care, la acea vreme, nu reuşise să impresioneze echipa britanică în teste.
Monza 1991: primul duel pe circuit
Câteva zile mai târziu, Senna şi Schumacher s-au intersectat pe circuit în circumstanţe speciale. Brazilianul lupta pentru victorie cu Nigel Mansell şi Ricardo Patrese de la Williams, iar după intrarea la boxe a revenit pe locul cinci.
Pilotul echipei McLaren l-a ajuns rapid din urmă pe Schumacher, iar ceea ce a urmat au fost cinci minute de spectacol: brazilianul a încercat să-l depăşească, însă a pierdut timp din cauza lui Olivier Grouillard, un pilot întârziat cu un tur. După ce a reuşit să treacă de acesta, Senna s-a apropiat rapid de Schumacher şi l-a depăşit cu mare uşurinţă.
Brazilia 1992: Schumacher: “Sunt foarte supărat pe Senna”
Senna a câştigat detaşat titlul mondial în 1991, în timp ce Schumacher şi-a trecut în cont patru puncte şi trei clasări consecutive în primii şase. Sezonul 1992 a început însă într-o manieră complet diferită: în contextul dominaţiei lui Nigel Mansell de la Williams, Senna obţinuse un podium în Africa de Sud şi înregistrase un abandon în Mexic, în timp ce Schumacher avea deja mai multe puncte decât brazilianul datorită unui loc patru şi a unui podium.În Marele Premiu al Braziliei din 1992, Senna a luat startul de pe locul trei şi a fost pus sub presiune de Schumacher încă din primele tururi. Brazilianul a simţit imediat o defecţiune tehnică la monopost, însă s-a apărat în faţa atacurilor succesive ale tânărului pilot german dornic de afirmare. Nu numai că acesta din urmă nu a fost impresionat de maniera de pilotaj a rivalului său, dar l-a acuzat de comportament nesportiv.
La conferinţa de presă de după cursă pe care a încheiat-o pe locul trei, Schumacher nu şi-a putut ascunde frustrarea şi s-a arătat surprins de comportamentul unui triplu campion mondial.
“Ayrton era foarte lent.
Am fost tot timpul mai rapid, dar nu am avut nicio şansă să-l depăşesc. După 10 tururi, a început să se joace cu mine. Ştia că nu putea termina cursa. Frâna violent în virajele strânse, unde nu puteam depăşi deloc, iar apoi se distanţa pe liniile drepte. Apoi a fost o scenă în care m-a lăsat să-l depăşesc, dar şi-a recuperat imediat poziţia datorită efectului de slipstream. A făcut asta şi le-a oferit altor piloţi oportunitatea să mă depăşească. Sunt foarte supărat pe Ayrton. Nu este necesar ca un triplu campion mondial să facă aşa ceva”, spunea Schumacher la conferinţa de presă.Franţa 1992: Schumacher îl acroşează pe Senna
Cinci curse mai târziu, Marele Premiu al Franţei de la Magny-Cours a oferit şi primul acroşaj între cei doi piloţi. Depăşit la start de Gerhard Berger, Senna a coborât pe locul patru chiar în faţa lui Schumacher, iar germanul a încercat să-l depăşească în acul de păr Adelaide. În locul unei tentative reuşite, Schumacher l-a lovit pe pilotul echipei McLaren, care a fost nevoit să abandoneze prematur din cursă.După ce cursă a fost întreruptă din cauza unei ploi torenţiale, Senna s-a dus pe grila de start, acolo unde l-a abordat pe Schumacher. Îmbrăcat în blugi şi cu o bluză portocalie, brazilianul i-a pus mâna pe umăr şi, cu gesturi largi, l-a pus la punct pe german: “Înainte să faci un tam-tam la fel de mare ca în Brazilia, îţi spun doar atât: dacă ai o problemă, vino să vorbeşti cu mine!”.
Totuşi, imediat după ce a plecat de pe grila de start, Senna i-a zâmbit şi i-a făcut cu ochiul unui mecanic de la McLaren, pentru ca apoi să-i dezvăluie lui Jo Ramirez, coordonatorul echipei McLaren, că monologul de pe grila de start a făcut parte dintr-un joc psihologic. “Este bine. L-am întărâtat atât de mult încât va face totul pentru mine şi se va scoate afară din cursă!”.
Aparent, jocul psihologic a avut succes, întrucât Schumacher a abandonat ulterior în cursă în timp ce încerca să-l depăşească pe Stefano Modena.
1992: Teste la Hockenheim: "masajul" la gât
Câteva luni mai târziu, circuitul de la Hockenheim a găzduit o banală sesiune de teste, care avea însă să reprezinte punctul culminant al rivalităţii dintre Schumacher şi Senna.Brazilianul a considerat că, la un moment dat, a fost împins în afara circuitului de Schumacher pe o zonă unde cei doi concurau cu o viteză foarte mare. La finalul sesiunii, Senna s-a îndreptat furios spre boxele Benetton, l-a apucat de gât pe Schumacher şi a ţipat la el până când unul dintre mecanicii McLaren i-a separat.
“Mi-a masat gâtul”, a fost singura reacţie a germanului după incidentul care avea să conducă la apariţia uneia dintre cele mai cunoscute fotografii în care apar cei doi piloţi.
Africa de Sud 1993: Schumi abandonează după un contact cu Senna
Schumacher terminase sezonul 1992 pe locul trei în clasamentul general, cu trei puncte în faţa lui Senna, iar cei doi au continuat duelurile chiar din prima cursă a sezonului 1993. Senna lupta pentru victorie cu Prost, însă Schumacher a reuşit să se infiltreze în faţa brazilianului după prima serie de intrări la boxe.
Cei doi au intrat apoi simulatan la boxe, Senna a reuşit să-şi recapete poziţia, iar apoi germanul a încercat timp de aproape opt minute să-l depăşească pe brazilian. În turul 39, Schumacher a încercat o manevră pe interiorul unui viraj, Senna nu a cedat uşor, iar cei doi s-au atins, forţându-l pe Schumacher să abandoneze prematur.
Canada 1993: Abandon forţat pentru Senna
Senna era recunoscut pentru performanţele sale din calificări, însă la Montreal a plecat doar de pe locul opt. Asta nu l-a împiedicat însă pe pilotul echipei McLaren să aibă un start fulminant, în cadrul căruia i-a depăşit succesiv pe Martin Brundle, Schumacher şi Patrese.
Ulterior, Schumacher a ajuns în spatele lui Senna, care a fost nevoit să forţeze motorul la maxim pentru a se putea apăra. Acest lucru a condus la o defecţiune tehnică, astfel că brazilianul a fost nevoit să abandoneze.
Marea Britanie 1993: Depăşire cu scântei
Una dintre cele mai curate manevre de depăşire iniţiate de Schumacher în duelurile sale cu Senna s-a petrecut la Silverstone în sezonul 1993. În ceea ce avea să devină o tradiţie, Senna l-a depăşit la start pe Schumacher, care nu se acomodase încă foarte bine cu procedurile din debutul unui Mare Premiu.
Până în turul 13, germanul a reuşit însă să-l ajungă pe brazilian din urmă, iar cei doi au oferit spectacol timp de câteva minute, înainte ca Schumacher să iniţieze un atac curat, dar cu scântei la propriu, prin care l-a depăşit fără emoţii pe Senna.
Belgia 1993: Depăşire prin iarba verde
Spre finalul sezonului, la Spa-Francorchamps, Schumacher a ratat startul, a fost depăşit de Senna, însă ulterior a reuşit să-l ajungă din urmă când brazilianul a intrat la boxe. La ieşirea de la standuri, Senna a încercat să-l blocheze, însă Schumacher nu a renunţat şi a ieşit uşor pe iarba pentru a-l depăşi.
“Imediat ce m-a văzut, a virat la stânga, chiar în faţa mea.
M-am enervat, dar nu am cedat şi am fost capabil să depăşesc”, declara Schumacher la finalul cursei modul în care a reuşit să-l învingă pe Senna.Sezonul 1994: mici incidente
Dezamăgit de ratarea titlului în 1993 şi de dominaţia celor de la Williams prin eternul său rival Alain Prost, Senna a decis să părăsească McLaren în încercarea de a obţine un al patrulea trofeu cu Williams.
Lucrurile nu au decurs însă conform aşteptărilor sale, după o schimbare neaşteptată a regulamentului tehnic, prin care suspensiile active au fost interzise. În cursa de debut din Brazilia, Senna a încercat să-l ajungă din urmă pe Schumacher, însă a derapat şi a fost nevoit să abandoneze, în timp ce rivalul său obţinea prima victorie a sezonului.
Ultimele interviuri înainte de tragedie
A urmat un nou abandon în Japonia, în timp ce dominaţia lui Schumacher începea deja să se contureze printr-o nouă victorie. Niciunul dintre ei nu anticipa însă acest lucru.
În zilele premergătoare Marelui Premiu al statului San Marino de la Imola, celebrul comentator Murray Walker a vorbit cu Schumacher şi Senna despre ceea ce se va întâmpla în restul sezonului. Pe de o parte, Schumacher era convins că Williams va reveni în lupta pentru titlu şi că Senna poate lupta pentru victorie la Imola, în timp ce brazilianul era încrezător că are un monopost suficient de bun pentru a câştiga curse.
Imola 1994: "Trebuie să învăţăm ceva din asta"
Din păcate, nu vom afla niciodată dacă Senna ar fi putut reprezenta o ameninţare pentru Schumacher în lupta pentru titlul mondial. Tragicul accident din cursa de la Imola a răpit Formulei 1 şansa de a asista la un duel memorabil. Cine ştie ce ne-ar fi putut aduce sezonul 2014? Amândoi erau piloţi excelenţi pe ploaie, amândoi au fost capabili să devină lideri de echipă, amândoi au câştigat curse cu monoposturi inferioare rivalilor lor.În astfel de condiţii, nu poţi rămâne indiferent la evenimentele tragice prin care trec adversarii săi. Oricât de rece şi oricât de calculat a fost pe tot parcursul carierei sale, Schumacher a fost profund afectat de decesul lui Senna. Poate că nu a existat o prietenie între ei, dar cu siguranţă a existat respect. La finalul cursei de la Imola, pe care de altfel a şi câştigat-o, germanul şi-a găsit cu greu cuvintele: “Tocmai am câştigat cursa, dar nu pot fi satisfăcut, nu mă pot simţi bucuros. Singurul lucru pe care îl pot spune este că sper să învăţăm ceva din asta. Avem multe de învăţat şi trebuie să folosim asta. Astfel de lucruri nu trebuie să se întâmple fără să învăţăm ceva din asta”.
Schumacher: "Îi dedic titlul lui Senna"
Schumacher avea să mai câştige cinci curse până la finalul sezonului şi să obţină primul titlu mondial din carieră cu un avans de un singur punct în faţa lui Hill. Cu toate acestea, după obţinerea trofeului, Schumacher nu a vorbit în niciun moment despre pilotul britanic, ci a preferat să-i dedice titlul lui Senna.
“Pentru mine a fost întotdeauna clar că Ayrton ar fi câştigat campionatul. A fost cel mai bun pilot şi a avut cel mai bun monopost. Prin urmare, aş vrea să profit de oportunitate să-i dedic titlul mondial, primul meu titlu mondial, lui Ayrton Senna”.
2000: Lacrimi pentru Senna
Şase ani mai târziu, Schumacher obţinea la Monza cea de-a 41-a victorie din cariera şi egală astfel recordul deţinut chiar de Senna. Vizibil emoţionat, germanul, care se îndrepta spre primul său trofeu pentru Ferrari, a izbucnit pur şi simplu în lacrimi la conferinţa de presă în momentul în care a fost întrebat ce simte despre egalarea recordului fostului său rival.
La 20 de ani de la moartea lui Senna, într-o perioadă în care însuşi Schumacher luptă pentru viaţa sa după un grav accident suferit la schi la sfârşitul lunii decembrie a anului trecut, rămânem încă cu un mare regret: nu vom şti niciodată care ar fi fost rezultatul unei lupte directe pentru titlul mondial între Senna şi Schumacher. Nu vom şti niciodată cum ar fi evoluat războiul psihologic între cei doi, cum s-ar fi desfăşurat duelurile de pe circuit cu o astfel de miză sau cum ar fi evoluţia relaţia lor în afara circuitului.
Tot ce ştim este că Schumacher şi Senna sunt doi dintre cei mai buni piloţi pe care i-a avut vreodată Formula 1. Iar cifrele seci, dar reale, ale performanţelor obţinute pe parcursul celor 41 de curse în care au concurat împreună demonstrează din plin acest lucru:
Statistici | Ayrton Senna | Michael Schumacher |
Numar de curse comune | 41 | 41 |
Mai bun pe grila decat adversarul | 30 | 11 |
Mai bun in cursa decat adversarul | 20 | 21 |
Victorii | 10 | 5 |
Pole position-uri | 8 | 0 |
Podiumuri | 19 | 20 |
Fastest Laps | 4 | 9 |
Curse in puncte | 25 | 26 |
Puncte | 158 | 139 |
Pe pista, Senna era maestrul pole position-urilor tocmai pentru ca exploata mai bine ca oricine conditiile date. Senna era un maestru al depăsirilor spectaculoase, gasind portitele cat de ascunse ar fi fost, de asemeni era un magician in apararea pozitiei, chiar daca tehnic era inferior fata de urmaritor.
In zilele noastre aceste manevre sunt interzise din radacina si e mare pacat. Vettel, Hamilton, Alonso, Hulkenberg, Ricciardo, Massa, si altii au samanta agresivitatii in limite sportive, dar sunt limitati in le infrana frustrati.
In afara pistei Senna era sufletul intregului paddock, stiind sa insufleteasca si sa intoarca intreaga opinie la nevoie. Avea dreptul sa refuze un microfon cand voia intimitate, si totusi era respectat de sefii de echipa, de ceilalti competitori, de stafful F1 de la Bernie la Medicu sportiv, era respectat inslusiv de rivalii directi cu care se certa deschis, tocmai pentru ca aceasta era viata lor. Dar totusi respectul era imens ... si sincer foarte justificat.
Pe de alta parte e greu de crezut ca Senna nu ar fi castigat campionatul in 1994 daca ne aducem aminte ca in a doua jumatete a sezonului Schumacher a a vut un regres si daca luam in considerare faptul ca Hill (care parea o umbra fara carisma si lenta pe langa coechipierul Senna) a terminat la un singur punct de german...
" Cine ştie ce ne-ar fi putut aduce sezonul 2014? "
Cand intri la ei pe site cu ei te intampina.
Calmati-va!
Ambii au fost si au ramas TITANI in sportul asta.
Ambii au facut lucruri mai putin ''fair play''.
Dar puneti-va o intrebare ipotetica> Daca eram in locul lor, cum actionam?
(cati vor raspunde ''Nu-l scoteam pe Hill''?)
Si era vorba doar de ''cine e campionul''.... DECAT in F1:)
In 94 ar fi castigat Senna campionatul,mai ales ca Hill a venit l;a 1 punct de Schumacher,iar in a doua parte a sezonului 1-2 ptr Williams era mai mult ca sigur.
Pe urma in 95 inca un campionat,la fel si in 96.
Din 97,nu putem sti,ptr ca ar fi trecut la Ferrari ptr 2 srzoane,care nu se afla in forma maxima la aceea data,asa ca Senna ar fi avut cu siguranta 6 titluri,nu 3!
2. si tu la cursa trecuta ai urmarit F1 sau ai urmarit Senna?
3. a existat F1 si inainte de Senna si dupa. De ce oare?
Inteleg ca ati copilarit cu Senna si va e dor de el, dar acum mortii cu mortii, viii cu viii.
Azerbaijanul vrea sa gazduiasca o cursa de F1... si atentie, nu orice cursa. Ci MP al Europei :)))) Pai daca astia sunt in Europa, de ce sa nu fie si Iranul in Europa? Cum naiba o tara din Orient sa gazduiasca MP al Europei? Peste cativa ani cred ca o sa mai avem 1-2 curse in Europa.