NGK

isi mai aduc si fanii Ferrari aminte de zilele de glorie ale echipei, la premiere cand se aude imnul Germaniei. Dar isi revin repede... nu urmeaza imnul Italiei.

"Felicitari lui Vettel si Alonso. Primul a mers pur si simplu la perfectie, al doilea a condus mult peste ceea ce poate masina." - de aici euforia pentru Alonso. O impresie gresita ce da nastere la o suita de sentimente inaltatoare.... Nimeni nu merge mult peste ce poate masina. De fapt, nimeni nu merge nici macar putin peste ce poate masina. Pana aici ar trebui sa fie evident de ce - nonsens. Dar stai, poti spune cu foarte mic risc de a gresi ca nimeni nu merge fix cat poate masina. Ar insemna sa detina setarea perfecta si sa abordeze fiecare viraj perfect toata cursa... In sfarsit, abia poti afirma ca un pilot foarte bun se apropie rezonabil de potentialul masinii. Dar daca nu intelegi acestea inca de acum, vei merge la scoala si poate acolo, cine stie... poate ca nu esti retardat. Sau poate ca ai trecut deja pe la scoala si nu mai este nimic de facut ...

Alonso se bucura tare pentru un loc trei cateva curse in urma. Acum cu un loc doi este tare mohorat. Se pare ca locul doi nu-i face bine deloc. Poate si pentru ca a inteles ca Vettel nu poate fi batut indiferent de circuit. Cel putin nu batut de Alonso.

Vettel aduce aminte de Schumacher in anii sai buni. Castiga si cu o strategie gresita sau macar riscanta, nu tocmai potrivita. O singura oprire nu este strategia cea mai buna la Monaco in 2011. Cu doua opriri, scapa Vettel mult in fata.

ce s-au isterizat postacii in seara asta.... Echipa cu istorie, cu fani isterici ... desigur, nu toti.