FEATURE: Faţa nevăzută a Campionatului Mondial de Raliuri

Campionatul Mondial de Raliuri reuşeşte frecvent să atragă zeci şi, în unele ţări cu tradiţie, chiar sute de mii de spectatori pe probele speciale. Aceştia îşi aşteaptă cuminţi favoriţii în locurile special amenajate chiar şi cu riscul de a se murdări de praful ridicat de Sebastien Ogier, Mikko Hirvonen şi toţi ceilalţi piloţi care concurează în competiţie.

Unul dintre aspectele importante din viaţa unei echipe de motorsport care ajunge însă rareori în atenţia fanilor este logistica echipamentelor. În orice competiţie de anvergură mondială care vizitează ţări de pe mai multe continente, logistica este gestionată de o echipă specială care se pregăteşte cu meticulozitate pentru ca piloţii, inginerii şi mecanicii să nu ducă lipsă de nimic.

Dacă în Formula 1 există avantajul unor curse desfăşurate la interval de numai o săptămână care uşurează semnificativ transportul echipamentelor, în Campionatul Mondial de Raliuri situaţia este complicată de numărul mai scăzut de etape.

Pentru sezonul 2013, o echipă de WRC trebuie să gestioneze 13 raliuri pe patru continente într-un interval de numai 11 luni. Pentru Volkswagen, lucrurile au fost cu atât mai complexe cu cât constructorul german se află la primul său sezon în era modernă a Campionatului Mondial de Raliuri, însă inevitabila lipsă de experienţă a fost suplinita de rigoarea specific germană.

PLANUL DE LUPTĂ, STABILIT CU CINCI LUNI ÎNAINTE

Departamentul de logistică al Volkswagen Motorsport este compus din şase persoane şi este condus de Lutz Meyer, o alegere logică prin prisma faptului că acesta s-a ocupat anterior şi de logistica pentru Raliul Dakar, cea mai dificilă competiţie de anduranţă din lume care s-a desfăşurat în Africa înainte de a ajunge în America de Sud.

“Echipa noastră este alcătuită din numai şase persoane responsabile pentru asamblarea, menţinerea şi dezasamblarea echipamentului. În plus, se ocupă de gestionarea pneurilor. Asta înseamnă că duc jantele şi pneurile folosite la Michelin, verifică presiunea în pneuri şi se asigură că acestea sunt la locul potrivit în parcul de service”, explică Meyer.

Deşi sezonul a început în luna ianuarie cu Raliul Monte Carlo, planurile pentru logistica au fost stabilite începând cu luna august, adică cu cinci luni mai devreme. Parţial, acest lucru a fost determinat şi de deciziile pe care Volkswagen a trebuit să le ia în privinţa configuraţiei zonei de service, spre deosebire de rivalii de la Citroen care sunt deja veteranii sportului. Echipa a decis să construiască două ateliere de lucru mobile care să fie transportate cu uşurinţă la fiecare raliu.

“31 august 2012 a fost ziua în care am decis cum să arate zona de service la fiecare raliu. Dar înainte de asta ne-am pus şi alte întrebări. Cum vor fi aranjate corturile? Unde păstrăm piesele de rezervă şi pneurile? Unde vor fi birourile inginerilor? Unde va fi bucătăria şi unde vom mânca? Apoi a început planul concret şi aceasta a fost cea mai dificilă parte”, a adăugat Meyer.

Prin ‘planul concret’ Meyer se referă, bineînţeles, la modul în care echipa urma să transporte echipamentele la cele 13 raliuri. Iar echipamentul cuprinde de la cele 3 Volkswagen Polo R WRC, componente de rezervă şi scule până la structura pentru parcul de service, birourile managerilor, grilajele pentru pneuri, 140 de jante pentru pneuri şi o unitate de curăţătorie. Şi nu trebuie să uităm nici cele patru Volkswagen Golf R utilizate de triplul campion Dieter Depping pentru recunoaşterile traseului de dinaintea raliului.

TRANSPORT RUTIER, NAVAL ŞI AERIAN

Deloc surprinzător, cel mai uşor de gestionat sunt cele 10 raliuri europene. Pentru acestea, şapte tiruri pleacă de la Hanovra spre diversele parcuri de service europene: un tir conţine maşinile şi echipamentele pentru recunoaşteri, unul birourile pentru ingineri şi manageri, două tiruri pentru cele trei maşini Polo R WRC şi componentele de rezervă, unul care transportă jantele şi unitatea de curăţătorie şi două tiruri pentru diverse alte echipamente.

Probabil însă că cele mai inedite echipamente transportate la un raliu sunt două... motociclete. Este vorba despre un Ducati Multistrada 1200S Pikes Peak şi un Ducati Hypermotard SP, folosite de Jost Capito, şeful Volkswagen Motorsport, pentru a face recunoaşteri pentru raliuri. Nu pentru că trebuie, ci pentru că este pasionat de motociclism.

În schimb, pentru raliurile din Mexic, Argentina şi Australia echipa foloseşte şapte containere transportate pe mare care conţin aproape aceleaşi lucruri ca şi tirurile care străbat autostrăzile europene.

Din motive logistice, cele şapte containere pleacă de la Bremerhaven (Germania) pe traseul Leon (Mexic) - Villa Carlos Paz (Argentina) - Coffs Harbour (Australia) şi revin în Germania abia la sfârşitul sezonului. Doar cele trei Polo R WRC şi anumite componente de rezervă specifice sunt transportate pe calea aerului de pe aeroportul de la Amsterdam pentru a ajunge rapid la destinaţii. La prima vedere pare simplu, dar există şi provocări speciale, în special în Australia.

“Australia are reguli speciale de carantină. De exemplu, containerele sunt verificate de inspectori australieni chiar înainte să părăsească Argentina. Aceştia folosesc dezinfectanţi pentru a omorî germenii”, explică Meyer procedurile birocratice ale autorităţilor.

LA LOCUL FAPTEI

Cei şase angajaţi ai departamentului de logistică ajung în parcul de service al unui raliu cu patru, cinci sau şase zile înainte pentru a monta toate echipamentele. Pe parcursul raliului, echipa de logistică se ocupă doar de pneuri, iar în cazul etapelor europene primele tiruri pleacă înapoi spre Germania la numai câteva ore după încheierea raliurilor. Totuşi, rigoarea nemţească poate fi pusă la încercare de diverse evenimente imprevizibile.

“Ca regulă, am planificat totul înainte, dar întotdeauna există o şansă să se întâmple ceva spontan. De exemplu, fiecare organizator ne alocă un anumit număr de metri pătraţi, dar s-ar putea să descoperim un hidrant care stă în calea structurilor. În acest caz vorbim cu organizatorul şi întrebam echipele vecine dacă ne pot da un metru în plus. Întotdeauna găsim o soluţie, toţi cei din parcul de service se ajuta unii pe alţii”, dezvăluie Meyer.

Probabil că cei şase angajaţi care formează departamentul de logistică sunt invidiaţi de fani fie numai şi pentru faptul că au ocazia să călătorească timp de 11 luni pe an în cele mai pitoreşti locuri, de la Monte Carlo la zăpezile suedeze şi la căldura sufocantă din Mexic, mai ales că pentru fiecare raliu aceştia sunt pe drumuri timp de o săptămână şi jumătate.

Totuşi, aceştia poartă o responsabilităţile majoră pentru că Sebastien Ogier, Jari Matti Latvala şi Andreas Mikkelsen să se poată concentra exclusiv la ceea ce au de făcut pentru a obţine cele mai bune performanţe. Iar dacă te gândeşti că poate măcar şeful Meyer are parte de mai mult timp liber…

“Îmi petrec 60-70% din timp completând diverse formulare. Există incredibil de multe acte de semnat. Din fericire nu trebuie să le semnez singur pe toate, pentru că lucrez cu managerul responsabil de buget”.