Drivetest Dacia Sandero facelift

Odată cu faceliftul, gama Dacia se supune și mai mult trendului downzising, înlocuind vechiul propulsor de bază cu patru cilindri și capacitate de 1.2 litri. Inginerii români au așezat în locul lui un motor cu trei cilindri, de un litru, aspirat normal, care vine cu o serie de tehnologii moderne: distribuție dublă variabilă pe lanț, o frecare redusă și un bloc din aluminiu (asta îl face mai ușor cu 20 de kilograme decât unitatea pe care o înlocuiește).

Propulsorul dezvoltă aceeași putere, adică tot 75 de cai, la o turație destul de înaltă, 6300 de rotații. Spre deosebire de vechiul motor de 1.2 litri, cuplul a scăzut cu 10 Nm, până la 97 de Nm. De la bun început trebuie să înțelegem că este vorba despre intrarea în gamă, motorizarea entry-level, prin urmare așteptările nu trebuie să fie cele ale unui motor turbo.

Asta înseamnă că abia la 3500 de rotații, când începe plaja de cuplu, mașina se simte ceva mai vioaie și poate face față pantelor accentuate din Croația, țarpă în care a avut loc testul nostru. Însă, cu cinci oameni în mașină, e greu de spus care va fi rezultatul.

Motorul încearcă să pară harnic pe urcările accentuate și în mare parte reușește, cu condiția să selectați treapta de viteză potrivită. Agregatul cu trei cilindri vine alături de o transmisie manuală cu cinci trepte, etajate foarte scurt. Aș risca să spun că este chiar ușor mai scurtă decât în cazul motorului pe care îl înlocuiește.

Chiar dacă favorizează accelerația, cutia nu va favoriza foarte tare consumul. La 70 de km/h, în treapta a cincea de viteză, turometrul indică 2200 rpm. La 100 de km/h, de asemenea în treapta a cincea, turometrul indică 3200 rpm. E lesne de înțeles că la viteze de autostradă consumul nu va fi unul prietenos cu buzunarul.

Nu trebuie să trecem cu vederea nici antifonarea. Chiar dacă vorbim despre un motor pe benzină, sunetul resimțit în habitaclu devine deranjant chiar și de la 2500 de rotații.