Test de anduranta MINI Cooper 3 uși

Diminețile mele din ultima lună au avut un aer special. Doi ochi bulbucați mi-au clipit de fiecare dată din LED-uri atunci când am apăsat butonul de deschidere a ușilor. Mini-ul Automarket are un aer ștrengăresc, care se lipește de tine și care te binedispune întreaga zi.

Nu știu ce au pus englezii în mașina noastră, dar cu siguranță eu zâmbesc mai des. Rămânea de probat dacă acest spirit ludic avea să omoare și plictiseala specifică testelor de consum. teste de consum cu care ne-am îndeletnicit în ultimii ani, după cum o arată și tabelul de mai jos.

Așa că mi-am propus un traseu clasic București-Sinaia-București pentru a vedea ce promite unitatea diesel cu numai trei cilindri, de concepție nouă, creată de BMW.

Test de consum pentru un motor ”tânăr”

Vă veți grăbi să spuneți că este prematur să testăm cifrele de consum ale unei mașini care abia a împlinit o lună de la naștere. De acord cu voi. Motiv pentru care vom încerca să vedem care sunt diferențele dintre un motor proaspăt scos din cuptor și unul care a sărit de primii lui 5000 de kilometri. Suntem cu toții de acord că există diferențe, însă noi am vrut să vedem cam cât de mari.

Dacă pentru primii 5000 de kilometri trebuie să mai așteptăm puțin, putem încerca prima parte a experimentului: cea în care Mini-ul Automarket abia a sărit de 1500 de kilometri și cea în care vremea de afară nu a devenit suficient de capricioasă pentru a folosi ștergătoarele sau climatizarea la putere maximă.

O toamnă blândă, pe care am început-o clasic, la aeroportul Otopeni, sub indicatorul către Ploiești. Am selectat modul de rulare Green și m-am așternut apoi la drum, apăsând o accelerație care devenise parcă inertă. E drept că am pus la încercare răbdarea unor șoferi cu accelerarea noastră progresivă și extrem de gentilă. Am început cu valori timide, extrem de optimiste, care nu săreau de 5.6 litri/100 de kilometri.

Departe de cifrele oficiale

Am continuat să scad ușor valoarea indicată de computerul de bord și câteva localități mai departe eram deja aproape de 4.5 litri/100 de kilometri.

Un confort de care am fost oarecum privat în cadrul acestui test, fiind nevoit să judec eu alternarea treptelor de viteză. Destul de greu având în vedere că transmisia este capricioasă când vine vorba de știrbirea independenței. Adică dacă tu vrei a șasea în condiții de subturare, cutia spune ferm: NU. Chiar și cu acest moft am apreciat cutia automată, care beneficiază de un mâner al schimbătorului înalt: mă trimite de fiecare dată cu gândul la transmisia secvențială a mașinilor de raliu.

Lăsăm însă raliul și ne concentrăm asupra consumului instant, care greu scade sub 4 litri/100 de kilometri. Ceva cam mult, având în vedere că Mini ne promite în cartea tehnică un consum extraurban de 3.5 litri/100 de km. Nu eram aproape nici măcar de media de 3.7 litri/100 de km. Până la Ploiești, acolo unde eram, de obicei sub valorile indicate de oficiali, Mini-ul Automarket a înregistrat un consum de 4 litri/100 de kilometri. Dezarmant, având în vedere că ne aștepta urcarea.

Care sunt pietrele de moară?

Am șerpuit ușor, pe prima bandă, semnalizând din timp fiecare schimbare a direcției de mers. Au fost multe priviri curioase, atrase fie de culoarea mașinii, fie de faptul că mergeam mai încet decât restul celorlalți.

Drumul Golgotei, adică porțiunea dintre Ploiești și Breaza pune și mai multe pietre de moară de gâtul nostru, iar Mini Cooper D ajunge la 4.4 litri/100 de kilometri. Depășisem oficial și valoarea de consum urban. Concentrat asupra fiecărui gest, mai ceva ca la prima întâlnire, am uitat că mașina mea abia trecea de primii ei 1500 de kilomeri. Aici erau de fapt pietrele de moară.

Intrarea în Sinaia plusează cu un trafic ușor îngreunat. Mă opresc pentru o pauză de dezmorțire în fața indicatorului care anunță intrarea în oraș și consumul pe jumătatea din traseul nostru: 4.6 litri/100 de kilometri. Prea mult pentru a mai spera să atingem utopicul 3.5 litri/100 de km. Și totuși am jurat că nu mai ating pedala de accelerație până la ieșirea din Comarnic.

Zis și făcut.

Autonomie de aproape 1000 de kilometri

Coborârea și-a spus cuvântul. Cu pedala de frână m-am întâlnit rar, doar înainte de sensurile giratorii de pe centura Găzarilor. Iar pedala de accelerație am refuzat să o ating la coborârea podurilor. Și apare monotonia. Ciprian, fotograful nostru, a adormit deja de plictiseală pe o cotieră prea mică pentru capul său.

Îmi alung gândurile negre cu câteva calcule și dau un upgrade moralului când aflu că după 170 de kilometri parcurși de la plinul de carburant, autonomia indicată este de 940 de kilometri. Veștile bune continuă să apară și pe ecranul sistemului multimedia: consumul a scăzut la 4 litri/100 de kilometri. Destul de bine pentru un motor la început de drum. Consumul instant pare că s-a stabilizat undeva la 3.4 litri/100 de kilometri, deci potențial există.

Final de film, pe muchie de cuțit

Dincolo de intrarea în Otopeni, făceam deja planuri pentru ultima fotografie. Aș fi vrut să ne apropiem iar de unul dintre indicatoarele aeroportului, însă am renunțat și fix atunci când ne strecuram pe sub podul aeroportului trăiesc un scenariu de film cu happy-end. Acel scenariu în care apocalipsa este fentată de o mână de curajoși sau acela în care eroul principal dezamorsează bomba care ar fi ras New York-ul.

Cu exagerările de rigoare, bineînțeles. Însă chiar așa s-a simțit. Pe ultimii metri, consumul nostru a scăzut la 3.9 litri/100 de km. Am intrat pe prima stradă la dreapta, am imortalizat consumul și, odată cu el, iarăși ca în filmele americane de război, avionul militar care ateriza pe Otopeni.

Revenim cu un test de consum după ce Mini-ul Automarket trece de 5000 de kilometri.