Test de anduranta Volvo V40 (2012-2016)

La aproape şase luni de când am intrat în posesia maşinii pe care v-o prezentăm într-un test lung pe Automarket, V40-ul din curtea noastră a atins magica barieră de 20.000 de kilometri, ceea ce echivalează cu prima vizită la service pentru schimbul de ulei şi de filtre. Prima revizie adevărată, semn că tânărul V40 începe să devină un adult cu acte.

Noi am reuşit să parcurgem 8000 de kilometri în toată această perioadă (vă reamintesc că am cumpărat maşina când tocmai trecea de bariera de 12.000 de kilometri), iar anotimpurile s-au succedat rapid în faţa noastră. Am preluat-o în ultima zi cu ninsori din iarna trecută, moment în care i-am testat în premieră şi parbrizul încălzit. Cinste celor care au inventat această opţiune. A urmat o primăvară frumoasă şi apoi o vară parcă mai calmă decât altele, dar care în zilele sale de vârf au depăşit iar 40 de grade. A venit apoi liniştea dintre vară şi toamnă, astfel că acum, într-un amestec de ploi care prevestesc anotimpul rece şi zile călduroase demne de o vară târzie, am trecut deja prin toate tipurile de manifestare a vremii. Urmează iarna şi sper că nordicii şi-au făcut treaba în ceea ce priveşte un model al mărcii naţionale suedeze. Dacă nici Volvo nu trece cu bine peste ierni testate pe la Cercul Polar, atunci cine?

Pentru a fi siguri că suntem în toate minţile înainte să ne ningă, am programat revizia la Primus Auto, dealerul Volvo de la graniţa Bucureştiului cu Otopeniul. Am dublat programarea cu o rugăminte atipică: aveam nevoie de fotografii pentru ilustrarea acestui episod, deci vizita noastră la service a semănat mai degrabă a decumentar decât a revizie propriu-zisă. Am trecut însă prin paşii normali prin care trece orice client al maşinilor mărcii.

DE LA RECEPŢIE LA ULEI. VIA PLAFONIERĂ

La recepţie am lăsat datele, am comunicat numărul de kilometri, am răspuns unui chestionar legat de comportamentul maşinii în ultimele luni şi am lăsat şi carnetul de garanţie, pentru ca revizia să fie în regulă şi în acte. Am fost anunţat că, pe lângă schimburile clasice ale reviziei de 20.000 de kilometri, mecanicii vor mai face o schimbare datorată unui recall operat de Volvo: o potenţială problemă superficială la nivelul plafonierei.

Maşina a fost apoi preluată din parcare şi introdusă într-o zonă de service nu foarte mare, însă care era foarte bine aranjată. Nu ştiu dacă vizita noastră anunţată a avut vreun efect din punctul ăsta de vedere, dar am fost bucuros să văd că logica suedeză se regăseşte şi în aranjarea imensului perete cu scule, de exemplu, acolo unde fiecare bucată din metal este aşezată la locul ei, sub categoria din care face parte. Perete foarte "gustat" de fotograful nostru, fan declarat al dedesubturilor maşinilor de orice tip. În plus, era foarte curat, iar elevatoarele - simple şi pur şi simplu frumoase - lăsau să se vadă că maşina de o tonă şi jumătate stă în doar două bare din oţel.

Lângă V40-ul nostru erau aşezate, de asemenea pe postul de lucru, alte două exemplare, dar albe. Care primeau ultimele verificări înainte de livrare. Ambele D2-uri, adică versiunea pe care o testăm şi noi, dar unul cu transmisie automată, pe care mi-aş fi dorit-o pe maşina noastră, dar care nu a fost disponibilă decât ulterior în lista de opţiuni care pot fi comandate de clienţii lui V40.

MECANICUL ADRIAN SAU FRANK DIN "THE TRANSPORTER"?

Mecanicul care a preluat maşina e Adrian. Are o alură şi un fizic impunătoare, care îl recomandă mai degrabă pentru filmele de acţiune, şi este secondat de un al doilea angajat care curăţă rapid tot ce apare sub maşină. De exemplu, murdăria strânsă pe scutul de sub motor, pe care Adrian l-a demontat la cererea mea. Acum câteva săptămâni, la o alimentare anterioară cu lichid de parbriz, căpăcelul rezervorului dedicat a sărit şi a căzut printre "maţele" de sub capotă. Din păcate nu l-am găsit nici după vizita la service, astfel că am comandat unul şi urmează să vină de la furnizor.

Revizia în sine nu a avut multe necunoscute. În ritmul apăsat şi tacticos al mâinilor lui Adrian, uleiul vechi a dispărut într-un recipient special dedicat uzatelor, iar în locul său au aterizat patru litri de ulei Castrol magnatec 5W-30, tipul recomandat de producător pentru motorul de 1.6 litri de sub capotă. Victime colaterale au fost şi filtrul de aer plus filtrul de combustibil, care au fost şi ele înlocuite cu unele noi, pentru ca iarna să ne întâmpine fără probleme potenţiale cauzate de aceste părţi vitale ale ansamblului motor.

La final, după câteva minute în care mecanicul nostru a inspectat şi plăcuţele de frână, discurile şi suspensiile, a venit rândul plafonierei.

SĂ NU UITĂM DE ANVELOPELE DE IARNĂ...

Le-am mulţumit lui Adrian şi celor de la service şi am intrat oficial în al doilea an de viaţă a maşinii. Inaugurat după câteva zile, la rândul său, cu o vizită la cei de la Autozone pentru schimbarea anvelopelor de vară cu cele de iarnă, scoase la treabă după ce şi-au petrecut şase luni în ceea ce oamenii ăştia numesc "Tyre Hotel", un depozit imens plin de coduri de bare pentru identificarea anvelopelor şi a posesorilor lor de drept. Recunosc, m-am simţit uşor cam ciudat montând anvelopele de iarnă în mijlocul unei zile care mirosea a primăvară şi îmbrăcat în tricou, dar paza bună trece primejdia rea. Nu trebuie decât să mă gândesc la aglomeraţia din service-urile specializate în zilele primelor ninsori şi mă ia cu frisoane. Până la urmă, e 16 octombrie şi nordicii au dat deja piept cu primele ninsori...

Dacă aveţi întrebări, le aştept ca de obicei în comentarii. În episoadele următoare vom vedea, pe rând, cinci lucruri excepţionale la V40, apoi vom ataca puţin sub centură şi vom analiza cinci lucruri mai puţin fericite ale modelului testat.