Road trip Opel Adam (2013-prezent)

Soarele unui Bad Bellingen aproape împietrit de liniștea de peste noapte inundă camera de hotel, patul moale și se strecoară pe sub ochii împăienjeniți de somn. Leneveala de duminică vrea să își intre în drepturi și doar dorul de Elveția și Alpii săi zugrăviți în alb te ridică mecanic în picioare.

După un mic dejun înfulecat pe fugă și o cafea pentru kilometrii ce vor veni, coborâm pe străzile orășelului de cură. Pare ceva mai animat, însă media de vârstă nu a scăzut. Ne lăsăm duși de o șosea comunală care la noi ar concura la categoria drum european și ajungem curând pe autostrada care ne duce spre Elveția.

La granița dintre lumi

Cu câțiva kilometri înainte de graniță, o mașină plină de copii blonzi ne zâmbește și ne face cu mâna. Nu trece mult și doi pensionari germani ne aruncă aceleași zîmbete din sedanul lor premium. Adam are trăsăturile unei vedete.

Înainte de a intra în Țara Cantonelor oprim pentru un plin. Benzinăria este aglomerată și lângă noi își face loc un Opel Movano. Ne salută. E tot de la Russelsheim și are aceeași destinație ca și noi. Ne luăm fiecare vigneta de 35 de euro și două melodii mai târziu suntem deja dincolo de graniță.

Adam vine cu suport pentru USB și MP3 Player. Perfect pentru lista de melodii a fiecăruia. Ciprian cu ale lui, eu cu ale mele, nu mai amestecăm genurile și nici preferințele. Lipsește CD Player-ul, dar cine mai are nevoie de el.

Ciprian și Adam Slam

Autostrada ne aruncă rapid în Basel, un oraș în care citești definiția opulenței și a relaxării cotidiene la fiecare colț de stradă, la fiecare poartă, la fiecare semafor, Orașul este împânzit de mașini pe care la noi le vezi rar, foarte rar, doar la cei mai excentrici.

Soarele s-a încăpățânat să lupte cu norii și l-a ajutat pe Ciprian să se bucure de cîteva minute cu skateboard-ul pe străzile din Basel și în parcul din fața Universității locale.

Între timp, am mai scos câteva poze și am fost la un pas de a-i zgâria jantele Slam-ului într-o bordură. Ciprian e nemulțumit pentru că orice neatenție poate fi plătită scump. Jantele negre nu lasă loc de greșeli și sunt și greu de luminat în fotografiile noastre. Merg însă de minune cu tenișii lui. Și eu am avut noroc, pentru că ”opincile” mele au copiat parcă nuanța de maro ”A star is Brown” a Glam-ului.

Bogdan și Adam Glam

După ce am părăsit Basel-ul nu ne-am mai oprit decât atunci când Elveția a prăvălit peste noi măreția Alpilor, cufundați într-o lumină difuză ce ne pregătea pentru cel mai frumos apus al acestui colț de lume. Crestele grizonate și vântul tăios ne-au adus aminte că primăvara este departe. Franța este însă la doi pași.

Soarele s-a dovedit și de această dată un Brâncuși pentru orizontul zidit de perdeaua de creste sure. Un Brâncuși pentru stânci și un Monet pentru nesfârșita întindere de apă a lacului Leman. O apă ce inundă privirea și dă frâu liber endorfinelor pe notele unui Caruso interpretat înălțător de Pavarotti.

Am uitat să vă spun că îmi place mult sistemul multimedia cu senzor tactil, fără nici un fel de butoane.

Curcubeu

Ne-am rupt cu greu de faleza forfotindă, de zecile de rațe care străpung luciul apei și de măreția Casino-ului sau a Palatului Lumieres pentru a campa la poalele unui deal din Thonon, într-un hotel cu nume sugestiv pentru tot ce a simțit retina noastră astăzi: Arc en ciel. Curcubeu. Un curcubeu compus din frânturi de tablouri memorabile, pictate de un cadru natural în care Adam Slam și Adam Glam au pozat fără cusur.