Test de anduranta BMW Seria 5 Touring facelift (2013-2017)

Am fost de multe ori întrebat pe unde plimbi un străin abia sosit în Bucureşti. Ce obiective turistice alegi, ce poveşti îi înşiri? De vreo câteva săptămâni m-am pricopsit pe cap cu un neamţ, sosit de pe la Munchen.

În ultima perioadă a devenit din ce în ce mai stresant. S-a săturat de drumul acasă-birou-acasă, adică de Şoseaua Ştefan cel mare, Obor, Mihai Bravu şi alte artere intens circulate şi vrea în centru. Ba mai mult, vrea să vadă clădiri vechi sau străzi vechi ale Bucureştiului. Într-una din zile am cedat şi am decis să-i fac un scurt tur al oraşului. Să vadă şi neamţul ce înseamnă Bucureştiul turistic.

Binecuvântare preoţească pe strada Mântuleasa

Am început de pe strada Mântuleasa, acolo unde se află una dintre cele mai vechi biserici din Capitală, supravieţuitoare a sindromului de strămutare mistică al epocii ceauşiste. Am căutat un loc de parcare. Greu. Seria 5 măsoară 4.9 metri. Cât înseamnă asta? Două paturi în care doarme Ghiţă Mureşan, puse cap la cap, plus o noptieră.

Am rămas aşadar, inevitabil, cu posteriorul în drum. Ceilalţi au strâmbat din nas şi au ocolit. Vizita la biserica Mântuleasa a fost scurtă, pentru că stareţul nu i-a dat neamţului dezlegare la o fotografie cu monumentul. Pesemne că l-a deranjat educaţia catolică a BMW-ului.

Am pornit din nou la drum şi ne-am oprit în dreptul Spitalului Colţea, primul spital din Bucureşti, construit în 1704 şi renovat recent. Greu de pătruns pe trotuar pentru o poză.

Poliţistul care te trece strada

În drum spre Piaţa Romană am oprit puţin şi în faţa bisericii italiene de pe Bulevardul Magheru. Am căutat o poză din mijlocul drumului în timp ce avariile cu lumini LED au ţinut ocupată câteva secunde prima bandă. Un poliţist l-a ajutat pe fotograful nostru chiar să treacă strada. Seria 5 a clipit mulţumitor din LED-urile faţă.

Şi fiindcă tot veni vorba de lumini, eu şi neamţul am tot căscat ochii la luminile de Crăciun de pe acelaşi Bulevard Magheru, în curs de demontare. Eu neatent, el neatent, am văzut târziu stopurile roşii ale maşinii din faţă. Din fericire, pedala din stânga îngheaţă maşina la fiecare acţionare. De când m-am împrietenit cu Seria 5 m-am obişnuit să arunc mereu un ochi în oglinda retrovizoare de fiecare dată când frânez brusc. Pentru că maşina celui din spate s-ar putea să nu aibă aceleaşi reacţii.

Ateneul Român şi conaţionalii germani

Ne-am întors pe Calea Victoriei şi am făcut un scurt popas în faţa Ateneului Român. BMW s-a simţit în largul său printre atâtea fraţi germani premium, nimerind chiar în parcarea hotelului Athenee Palace Hilton. De aici şi până peste drum, în faţa Muzeul Naţional de Artă ne-am înfipt într-o coadă interminabilă, semn că deja începuse ora de vârf pe Calea Victoriei.

Am setat modul EcoPro şi am aşteptat.

Am uitat să vă spun că funţia EcoPro, foarte utilă în oraş, înmoaie simţurile maşinii. Totul pare anesteziat, implicit pedala de acceleraţie, care pierde din răspuns. Cutia cu opt trepte schimbă şi ea în favoarea consumului.

Capcane pe vechea stradă Uranus

Când am parcat în faţa vechii clădiri a CEC-ului, computerul de bord indica un consum de 11 litri/100 de km. Acceptabil, având în vedere traficul la care am luat parte. Am ajuns însă şi la valori mai bune, chiar cu 2 litri mai mici, atunci când nu ne-am amestecat cu marea masă a maşinilor ce traversează centrul.

Cu ajutorul navigaţiei, proiectată pe ecranul de 10 inch, neamţul a apucat să vadă şi Palatul Bragadiru, însă a fost puţin terifiat de gropile din zonă. Uneia chiar i-a căzut pradă, scrâşnind puţin din amortizoare pe una dintre cele mai vechi străzi din Bucureşti, Uranus. A avut însă grijă ca eu, în interior, să nu-mi dau seama de adâncimea gropii.

Am sfârşit în apropiere de casă, la picioarele Foişorului de Foc, disponibil pentru vizitare, dar mereu închis. Am mai fi avut multe locuri de inventariat, însă neamţul nostru s-a lăsat iritat prea uşor de traficul congestionat şi a cerut acasă.