Secretul din buncăr. Cum a fost construit noul Ford GT de o mână de oameni într-o cameră obscură aflată în inima mărcii americane

"Din bube, mucegaiuri și noroi
Iscat-am frumuseți și prețuri noi"
(Tudor Arghezi, "Testament")

Probabil că e primul text din istoria presei auto care începe cu un citat din Tudor Arghezi. Cert e că n-ați greșit site-ul și nici domeniul: vă aflați încă pe un site auto, iar în acest articol vom vorbi despre mașini. Mi s-a părut însă foarte potrivit să încep povestea de astăzi cu două dintre cele mai cunoscute versuri ale lui Arghezi.

Dar ce legătură au cele două versuri cu lumea auto?

Multe. Pentru că esența poveștilor de succes neașteptate ale lumii auto se concentrează pe oameni care au inventat diamante în momente și locuri în care nimeni nu le vedea posibile sau probabile. Iar oamenii ăștia au zguduit lumea. De la apariția lui Volkswagen Beetle la bomba Ford Mustang în anii '60, de la senzaționalul BMW M1 explozia lui Lancia Delta. Fie vorba-ntre noi, ce bine-ar fi ca Delta să mai explodeze o dată și să salveze o marcă italiană care astăzi pare sortită dispariției!...

În sfârșit, până și Dacia Logan - sau conceptul din spatele Dacia pe de-a-ntregul - face parte din același scenariu: o poveste începută dintr-o idee sclipitoare apărută atunci când ceilalți erau ocupați să bătătorească aceleași cărări. Cuvântul de ordine: curaj. Curajul de a încerca ceva nou sau, așa cum zicea Steve Jobs, curajul de a fi cel care încearcă să schimbe lumea. Puțin câte puțin.

Povestea de astăzi are loc într-un subsol din Dearborn, Michigan, Statele Unite ale Americii. Pare începutul unei afaceri de familie ajunse la bursă sau povestea unei trupe rock care a evoluat de la stadiul de speranță într-un club obscur la cel de superstar pe scenele internaționale. Dar e cu mașini.

E aproape de necrezut ca în epoca actuală, în care conexiunile online apropie oamenii instantaneu și transformă intimitatea într-un termen care există doar în dicționare, o echipă de 12 oameni care activează în biroul de design al unui mare constructor auto poate să lucreze în secret la un proiect despre care nu știe nimeni altcineva. 

Undeva în Statele Unite...

Birou de Cercetare și Dezvoltare Ford din Michigan e peste drum de Muzeul Henry Ford, "una dintre cele mai mari atracții ale Americii", așa cum scrie pe gardul ce înconjoară istoria mărcii care poartă numele unui om pentru care imposibilul a însemnat un simplu moft. E o clădire fără etaje, dar cu un coridor care șerpuiește stânga-dreapta îndeajuns de mult încât, dacă nu ești bine orientat în spațiu, să te pierzi pur și simplu.

Treci pe lângă sute de tablouri agățate pe pereți și care adună cele mai frumoase mașini gândite de Ford lângă Detroit. Și pe lângă zeci de uși ferecate modern, cu cifru sau cititor de carduri, care adăpostesc birourile secretelor mărcii americane: Design, Modelare, Cercetare sisteme mașini autonome, Dezvoltare concepte, Materiale interioare și așa mai departe.

O simplă privire printr-o ușă crăpată și probabil că dai ochi în ochi cu un viitor Fiesta. Sau cu vreun SUV care așteaptă să fie aprobat. Sau cu viitoarele interioare ale mașinilor care se vor conduce singure. În general, constructorii auto lucrează astăzi la ceea ce vei vedea pe străzi peste 3-4-5 ani. "Mașinile de azi sunt istorie pentru noi", îmi spunea acum ceva vreme un designer.

Oameni care trăiesc în trecut și viitor deopotrivă.

După 10 minute de marș, ți se deschide o ușă. În spatele ei nu se află însă nicio cameră, niciun desen secret, nicio schiță a viitorului. Sunt niște scări metalice care coboară șerpuind spre subsolul clădirii. După câțiva pași te trezești nedumerit în mijlocul unui alt coridor, de această dată mult mai puțin "prietenos". Rafturi metalice imense în stânga și-n dreapta, cutii goale sau pline aruncate pe etajere, matrițe folosite acum câțiva ani la construcția cine știe cărui concept și, în general, o atmosferă de depozit. Parcă ești în zona de autoservire de la Ikea, acolo unde îți umpli cărucioarele cu mobilă împachetată în cutii plate și unde culoarea crem a cartonului e omniprezentă.

"Nu vă speriați, nu vi se va întâmpla nimic", spune râzând Chris Svensson, ghidul nostru de ocazie, care simte nevoia să calmeze privirile mirate ale celor câțiva jurnaliști europeni care vizitează centrul Ford din Dearborn. Mă rog, printre altele, Chris Svensson este nimeni altul decât directorul de design Ford pe America de Nord, deci "ghid" e cam puțin spus. Dar, astăzi, Chris nu desenează mașini, ci e decis să ne arate cum le-a desenat pe cele de până acum. Și e vorba mai ales de una dintre ele...

După alte câteva zeci metri de slalom printre cutii, ajungem lângă o ușă din metal cu vopseaua pe alocuri scorojită care pare uitată de lume. La stânga și la dreapta ei, o grămadă de metri cubi de polistiren deja modelat sau brut, după cum i-a fost norocul. Ușa asta nu mai are cifru sau senzori pentru acces cu card, ci o broască normală, cu o cheie la fel de normală.

E ușa în spatele căreia o mână de oameni a produs o mașină care în 2015 a luat pe surprindere nu doar industria auto, ci și pe înșiși șefii Ford. Proiectul Phoenix, așa cum l-au numit codat cei implicați în ei. Noul Ford GT, fabuloasa versiune modernă a unei mașini care în versiunea de competiție îndoia pe genunchi Ferrari în anii '60 prin curse precum Le Mans 24h.

Camera magică

600 de oameni lucrează la Centrul de Cercetare și Dezvoltare Ford din Michigan, însă doar 12 au avut cheia ușii "magice". Departe de a fi o cameră care îndeamnă la creativitate, spațiul din spatele ușii care scărțâie serios fusese înainte depozit de pachete cu polistiren, ceea ce explică lipsa de interes a oricărui "intrus" care ar fi putut bănui că în subsol se întâmplă lucruri spectaculoase. 

Ideea a încolțit undeva la începutul lui 2013, într-o ședință.

"Cum ar fi să dezvoltăm de la zero un nou Ford GT?" a spus unul dintre designerii mărcii. Era un moment bun. America ieșise din criză, presiunea asupra birourilor de creație nu mai era una majoră, iar mâna de oameni care se aflau în jurul mesei avea îndeajuns de mult potențial încât să scoată fără probleme pe piață o mașină care să rupă gura târgului. 

"Cum ar fi ca proiectul ăsta să fie Top Secret? Avem destule camere uitate de timp la subsol, iar pe acolo nu circulă nimeni", a venit o altă idee, îmbrățișată instantaneu de toți cei prezenți. Provocarea de a dezvolta versiunea modernă a unei legende tocmai s-a înmulțit cu doi.

"Un Ford GT demn de anul 2015 PLUS un secret la care vom lucra câteva ore pe zi? Fuck yeah!"

Oamenii s-au pus pe treabă. Primul pas al echipei a fost să studieze liniile lui Ford GT40, care a apărut pe piață în 1964 cu scopul clar de a se lupta cu Ferrari la Le Mans, Nurburgring și la Indianapolis. Studiul a fost atât de serios, încât selecția motorului, de exemplu, a fost un criteriu secundar în raport cu aerodinamica. Asta pentru că - și-au imaginat designerii și inginerii din echipa restrânsă - noua mașină avea să calce pe urmele primului GT și să participe în versiune de competiție la cele mai tari curse de anduranță ale prezentului. Target: Le Mans.

"Am făcut mașina și am ales apoi cel mai eficient motor EcoBoost care se potrivește pe un astfel de șasiu", spune Chris Svensson, care povestește întreaga istorie a mașinii cu plăcerea unui copil care le spune părinților cum a primit primul 10 la școală. "Motorsportul este nucleul dur al existenței acestei mașini, astfel că am avut libertatea de a utiliza extensiv fibra de carbon la construcția mașinii. Iar odată cu fibra de carbon vine o libertate mult mai mare și pentru designeri. Nu am fi putut face aceleași lucruri lucrând în aluminiu sau în oțel, asta e foarte clar", continuă omul care a coordonat întreaga lucrare secretă.

Dezvoltarea a avut loc pe lungimea unei perioade care s-a întins pe durata a 15 luni. În termenii industriei auto, vorbim de un proiect ultrarapid. Ireal de rapid. Avantajele au fost două: faptul că echipa era restrânsă a facilitat comunicarea între membrii acesteia, iar faptul că proiectul trebuia să se termine cu un prototip pre-serie care nu intra în vânzare imediat le-a dat o gură de oxigen tuturor din punctul de vedere al părții de inginerie. Când mașina nu este programată pentru producție imediat după ce este e prezentată, inginerii mai au timp pentru a dezvolta "dedesubturile". Și cum Ford GT a fost prezentat în premieră și absolut surprinzător în ianuarie 2015 la Detroit, el va intra în producție în toamna lui 2016.

Fabulos. De la cap la coadă

Fiind o mașină dezvoltată cu scopul de a concura în cursele de anduranță, versiunea de șosea a lui Ford GT va fi una dintre cele mai agresive mașini de pe piață. Va arăta fix ca-n fotografii și ca varianta propusă de Ford la standul propriu de la Salonul de la Detroit din acest an. Ce e foarte interesant este că în camera secretă din Dearborn există astăzi trei machete la scară 1:1 ale lui Ford GT. Puse una în spatele celeilalte, ele atestă practic evoluția liniilor mașinii de la stadiul de replică din lut la cel de replică nefuncțională și apoi la cel de replică funcțională din aluminiu. 

Surpriză: cele trei arată la fel. Identice. Linii identice, forme identice, detalii identice.

"În viața mea nu am văzut ca o mașină să plece de la stadiul de replică din lut și să ajungă la cel de mașină funcțională, fabricată din aluminiu, fără să se schimbe aproape nimic. Dacă puteți găsi subtilele diferențele, sunteți foarte buni", spune zâmbind Chris, care stă între cele trei replici ale lui Ford GT în timp ce ne explică criteriile pe care designerii din "buncăr" le-au avut tot timpul în minte atunci când au desenat mașina.

Rezultatul e interesant. Deși are alura unui Lamborghini când îl vezi pentru prima dată, fiind o mașină foarte joasă și cu înălțime redusă, noul GT are o arhitectură asemănătoare cu cea a modelului din care este inspirat. Dacă privești atent elementele și detaliile din față și din spate, le vei regăsi și pe mașina lansată acum 50 de ani. În plus, există detalii estetice care transformă o mașină foarte agresivă într-una echilibrată la nivel de design. Priviți, de exemplu, cum stopurile se află pe exact aceeași linie orizontală ca evacuarea. Totuși, elementul distinctiv care separă clar Ford GT de concurenții săi - oricare ar fi aceia - este faptul că, de sus, cockpit-ul are forma unei picături. Chestiune de aerodinamică.

"Toate mărcile care au supercar-uri pe piață au interpretat această formă, dar nimeni nu a mers atât de departe până acum", spune Chris înainte să trecem la interiorul lui GT.

Moment în care ne reamintim că e vorba de un model Ford. Același constructor care produce Fiesta, B-Max, Focus și Mondeo. "Nimeni nu a mers atât de departe până acum". Tare.

Scaun fix, pedale ajustabile

Ford GT nu arată spectaculos doar la exterior, ci și în interior. Mașina asta e departe de a fi una bună la toate, așa cum suntem noi obișnuiți să privim povestea asta, iar habitaclul este de fapt un cockpit în adevăratul sens al cuvântului. Primul șoc: scaunul este fix, fiind prins în șasiu pentru a oferi o poziție cât mai joasă la volan.

Știi, când nu trebuie să-i pui șine, totul devine mai simplu din punctul ăsta de vedere.

Poți să-ți reglezi, în schimb, poziția volanului. Manual. Și cea a pedalelor. Electric.

"Când am început să ne jucăm cu habitaclul foarte redus ca dimensiuni al lui GT ne-am dat seama, de exemplu, că un volan normal nu se potrivește deloc în interior. Asta nu doar pe criterii tehnice, ci și estetice: volanul de pe Focus, de exemplu, pare imens când e așezat în Ford GT", ne spun designerii care s-au ocupat de subiect. Rezultatul final pare unul la care a apelat un medic cu bisturiul în mână: volanul este teșit sus și jos și are o formă hexagonală interesantă. Iar dacă la majoritatea modelelor sport de pe piață chestia asta e un soi de tribut adus modelelor de competiție, în cazul lui Ford GT vorbim de o treabă pur practică: dacă designerii nu ar fi tăiat volanul sus, nu ai fi văzut nimic prin parbriz. Dacă nu l-ar fi tăiat jos, nu ai fi încăput în mașină.

De fapt, Ford GT nu e pentru oricine. Bine, asta se vede din liniile exterioare, în principiu. Dar e clar că nu orice șofer va putea să experimenteze o mașină de serie care se anunță unică pe piață. Asta pentru că doar 90-95% dintre oameni încap în GT. Dacă ești foarte înalt, ia-ți gândul că vei avea șansa de a intra în GT. Dacă ai ceva kilograme în plus, la fel.

Da, Ford GT e o mașină cu multe pretenții. Asumate 100%.

Dar își permite să aibă pretențiile astea. Atunci când afli că bordul nu e de fapt o mare masă din plastic montată de muncitori pe o linie de producție, ci face parte pur și simplu din structura mașinii, înțelegi că fiecare milimetru din interior a fost gândit și regândit până când s-a potrivit în puzzle-ul ăsta construit de o mână de designeri și de o mână de ingineri care au avut acces cu cheia în camera magică.

100% de șosea

Toate astea în contextul în care din viitorul Ford GT de șosea nu lipsește absolut niciun element de confort, de siguranță și de entertainment. Criteriile de siguranță au fost atinse, ai sistem de climatizare și două display-uri, unul în spatele volanului și unul central. Ai chiar și cameră de marșarier!

Da, toate astea au însemnat kilograme în plus, iar inginerii au fost puși în fața unor noi provocări. Asta a însemnat că butoanele rotative ale climatizării sunt produse dintr-un aluminiu foarte ușor, iar padelele din spatele volanului, produse din magneziu, sunt "scheletice", având un look industrial și futurist în același timp. "Am fost nevoiți să tăiem din greutate peste tot pe unde am putut. Tot ce vedeți în interior a fost realizat cât de ușor s-a putut", spune Chris.

Rezultat final: una dintre mașinile de serie cu cel mai bun raport putere/masă din lume. Am menționat că e un Ford? Nu Ferrari și nici Lamborghini. Ford.

Un V6 cât un V8

Finalul proiectului GT a însemnat alegerea motorului mașinii. Sarcina le-a revenit inginerilor, care au pus degetul la final pe un EcoBoost V6, un twin-turbo de 3.5 litri care dezvoltă peste 600 de cai putere. Într-o lume care se electrifică, intențiile inginerilor Ford vor fi primite cu un amestec de brațe deschise și sprâncene ridicate de puriști. Pe de o parte, vor spune aceștia, e o treabă minunată că noul Ford GT nu a capitulat în lupta cu eficiența, dar pe de altă parte un astfel de supercar are nevoie de cel puțin un motor V8. 

"Nu a fost nevoie de V8, pentru că tehnologia EcoBoost ne-a ajutat să atingem pe un V6 de 3.5 litri un nivel de putere și cuplu pe care nu l-am fi reușit cu un V8 clasic. Nu mai vorbim de eficiență, care este net superioară în cazul nostru", explică inginerii Ford. Motorul este așezat central, iar carcasa din sticlă îți oferă un peisaj interesant atunci când vrei să vezi "inima" lui Ford GT.

După o jumătate de oră în camera secretelor care acum s-a transformat într-un soi de punct de reper pentru orice vizită ghidată în cadrul Centrului Ford din Dearborn, ieși de acolo cu mintea răvășită. Camera asta e o lume într-o lume. Îți vine să-i strângi în brațe pe oamenii care au gândit povestea asta și să le strângi mâinile celor care au desenat o mașină care arată absolut fabulos chiar și când stă. Pentru că am asistat la nașterea unui model care probabil că nu va putea fi contestat de mulți. Iar în anul de grație 2016 simplul fapt că încerci să produci o asemenea mașină poate fi trecut la capitolul victorii.

Și totuși, cum au reușit cei 12 să se ferească de ochii colegilor timp de 15 luni, lucrând pe ascuns câteva ore pe zi în "camera GT"?

Avantajul unei companii mari. Îmi răspunde același Chris Svensson: "E simplu. Suntem într-o clădire foarte mare. Aici nu stai toată ziua la un birou. Nimeni nu știe unde ești în majoritatea timpului. Pur și simplu am profitat de asta".

Aviz managerilor care-și doresc surprize plăcute din partea angajaților.