Reportaj: De la "Copiii spun lucruri trăznite" la cursele de maşini

Tu ce vrei să fii când te faci mare? Mai ţineţi minte întrebarea asta? Răspunsurile variau de la cine te întreba, până la dispoziţia de moment, de la un copil la altul. Mulţi voiau să devină medici, poliţişti sau soldaţi, după preferinţele fiecăruia în materie de joacă.Mulţi copii spun cele mai trăznite idei de job, produse de imaginaţia lor, în timp ce alţii repetă ce i-au instruit părinţii pentru satisfacţia rudelor la vizitele în familie. Se spune că dacă nu ai niciun vis poţi să consideri că trăieşti degeaba, iar acest lucru se aplică la fel de bine dacă n-ai făcut niciodată nimic ca să încerci măcar să-ţi pui în aplicare dorinţele. Dintre toţi visătorii, există şi norocoşi care reuşesc să-şi aplice planurile, fie că vorbim despre alergatul la Pikes Peak, stabilitul de recorduri de consum sau de alte performanţe sportive care să te introducă in istorie, asta doar ca să vorbim despre realizările legate de automobilism.

În urmă cu mai bine de zece ani, exista o emisiune TV care implica interviuri cu copii de până la şapte ani în care erau întrebaţi ce vor să facă ei în viaţă şi răspunsurile lor erau deosebit de amuzante. Printre aceşti copii se număra şi Adi Iliescu, fiul pilotului Sorin Iliescu. Întrebat ce vrea să facă atunci când se face mare, Adi a răspuns fără ezitare: "Curse. Curse de maşini". Peste ani şi ani, noi l-am întâlnit pe Adi Iliescu făcând fix ceea ce îşi propunea să facă înainte să ajungă măcar la grupa mică de la grădiniţă.

DE LA GRUPA MICĂ LA GRUPA A

Cariera lui Adi Iliescu în motorsport a început în 2002, când a urmat cursurile unei şcoli de karting şi a fost cooptat în echipa de curse "Şcoala de Karting Herăstrău". Avea atunci doar 6 ani, vârstă la care alţi copii sunt la grupa pregătitoare la grădiniţă şi urmează să facă trecerea de la tricicletă la bicicletă cu roţi ajutătoare. Adi alerga cu un kart cu motor de 50 de centimetri cubi. Primul său podium şi, ulterior, primul său Loc 1 au venit în 2007, ultimul an de karting pentru pilotul bucureştean. Cariera sa în motorsport a luat o pauză din motive financiare, ca apoi să revină în Campionatul Naţional de Îndemânare în 2011, cu un Dacia Logan pregătit pentru circuit şi folosit în Bucharest Challenge de un alt pilot.

Adi a reuşit să se impună în campionatul respectiv, compus din probe contracronometru în parcări şi alte spaţii de acest gen, scopul concurenţilor fiind parcurgerea traseului în cel mai scurt timp fără a atinge conurile de pe marginea traseului. La acest tip de competiţie, după cum explică şi numele, nu contează viteza brută şi caii putere, ci tocmai îndemânarea şoferului şi controlul maşinii în spaţii înguste. Primul an de Campionat de Îndemânare Auto (2011) i-a adus celui mai tânăr pilot înscris în competiţie până la momentul respectiv (14 ani) un titlu de vicecampion naţional la juniori şi locul patru la general. Destul de bine pentru un copil care abia a obţinut cartea de identitate, nu?

Partea cu adevărat interesantă a carierei lui Adi Iliescu începe în 2012, când i se permite să alerge în Campionatul Naţional de Viteză în Coastă printr-o derogare de la FRAS, pilotul având doar 15 ani şi 7 luni la momentul debutului, devenind cel mai tânăr concurent care ia startul în acest campionat. Adi Iliescu a debutat cu un Dacia Logan de 1.6 litri şi 90 CP, luând startul la Grupa H, clasa 2. La sfârşitul primului său an competiţional, a devenit Campion Naţional la Juniori şi a obţinut locul patru în clasamentul grupei H2. Ca o punte peste timp, la finalul sezonului, pilotul a primit titlul de "Cel mai fair play sportiv al anului" în cadrul Motorsport Christmas, decernat chiar de Virgil Ianţu, prezentatorul care l-a intervievat în urmă cu 12 ani.

Sezonul 2013 îl găseşte pe Adi Iliescu la volanului unui Renault Clio II RS, cu care concurează la grupa A, clasa 2 şi devine campion în clasamentul rezervat juniorilor şi obţine locul trei la grupă. Încântat de rezultatele juniorului, tatăl său, pilotul Sorin Iliescu, a decis să-i "împrumute" maşina de concurs, un Mitsubishi Lancer Evolution 9 de grupa N, pentru a concura la Grupa A în sezonul competiţional 2014. Maşina a fost înscrisă la Grupa A deoarece echipa lui Adi lucrează deja la o altă maşină de concurs, specifică acestei clase, pe care speră să o completeze până la finalul sezonului. Până atunci, Adi acumulează puncte la Grupa A cu o maşină de grupă N. După cum ne-a relatat chiar tatăl sportivului, multe voci i-au criticat decizia la vremea respectivă, susţinând că a făcut o mare greşeală şi că tânărul pilot şi-a supralicitat abilităţile, singurul deznodământ posibil fiind tragic în viziunea acestora.

Adi Iliescu şi Renault Clio II RS la CNVC Braşov 2013

ÎNTÂLNIREA CU PILOTUL FĂRĂ CARNET

Adi Iliescu ne-a invitat să-i ocupăm locul din dreapta la manşele de antrenament cronometrate ale etapei de viteză în coastă de la Sinaia. Trofeul Sinaia Forever este a patra etapă din cele opt ale Campionatului Naţional de Viteză în Coastă derulat sub egida FRAS. L-am întâlnit pe Adi după încheierea verificărilor tehnice premergătoare primei zile de concurs şi am fost întâmpinaţi de un puşti vesel, cu ochi albaştri şi faţă de copil, care abia aştepta să se facă din nou ziuă pentru a alerga la curse. Îndoielile iniţiale privind seriozitatea lui au fost spulberate rapid, după ce Adi ne-a livrat o explicaţie privind diferenţele dintre un diferenţial central mecanic şi unul electronic şi felul în care acestea influenţează comportamentul unui Lancer Evolution pe probe. Nu ştiu alţii cum sunt, dar sunt destui mecanici wanna-be, jurnalişti care scriu şi pe domeniul auto şi mulţi părerişti care nu sunt în stare să explice atât de clar şi de natural aceste diferenţe.

În faţa unui pahar de suc de mandarine, preferatul lui Adi - după cum am observat în weekend-ul în care l-am însoţit ca un membru al echipei sale, tânărul pilot ne-a povestit despre micile lui tabieturi de dinainte de cursă. La fel cum fiecare om are obiceiurile lui, piloţii au propriile ritualuri pe care trebuie să le deruleze înainte de competiţii. Fie că îşi poartă lenjeria pe dos, pupă icoane sau au o ordine în care se îmbracă, tot tabieturi ale piloţilor se numesc.

RITUALUL DE DINAINTEA CURSEI

Totul începe seara, după ce echipa tehnică s-a asigurat că maşina este pregătită pentru concurs. La scurtă vreme după cină, tânărul pilot îşi aranjează echipamentul în ordine în camera de hotel. De la combinezonul ignifug până la ghete, helancă şi mânuşi, toate trebuie să fie aranjate cât mai ordonat. Nu în ultimul rând, tânărul pilot aplică o regulă de bază între sportivi - la ora 23 doarme dus. Trezit de dimineaţă, pilotul se prezintă în faţa echipei tehnice pregătit de concurs, nu înainte de a-şi aduce talismanele norocoase. În cazul lui Adi, vorbim despre un săculeţ cu pietricele pe care-l poartă tot timpul în maşină, ceasul de la mână, şosetele norocoase şi mânuşile, tot norocoase (se pare).

Până să se echipeze cu mânuşile, cagula, casca şi cu sistemul HANS, Adi îl ajută pe tatăl său la parcurgerea unui veritabil ritual de pregătire a maşinii. La fel cum piloţii aeronavelor verifică aparatul de zbor înainte de decolare, Adi şi Sorin Iliescu încep un veritabil proces de curăţare cu atenţie a tuturor geamurilor, stergerea fiecărei picături de apă de pe caroserie şi demarează reglajele şi verificările mecanice. Primul pas este reglarea clapetei de acceleraţie în vederea pornirii, măsură necesară datorită folosirii carburantului de competiţie - bioetanolul. Odată pornit motorul, urmează verificarea presiunii anvelopelor, strângerea prezoanelor cu cheia dinamometrică şi inspecţia integrală a maşinii. Fără să primească OK-ul din partea tatălui său, Adi nu doreşte să plece la drum.

Întregul proces se încheie, ca într-un film, cu Adi echipat de concurs şi strângând meticulos centurile în cinci puncte ale lui Lancer Evo 9. Pentru că l-am însoţit la mai multe urcări, am observat că ordinea în care îşi strânge centurile este aceeaşi, urmată de mânuşi şi de ochelari. Cel mai emoţionant moment al weekend-ului, pentru mine, a avut loc cu câteva clipe înainte de prima urcare a zilei. Eu şi cu Adi eram prinşi în centuri, motorul era pornit şi maşina gata de plecare. Sorin, tatăl tânărului pilot, a venit la geamul maşinii de competiţie să-i şoptească câteva instrucţiuni. De atunci şi până astăzi, nu am ştiut cum să exprim sau să cuantific privirea pe care o avea Sorin Iliescu atunci când vorbea cu fiul său. Dar acum ştiu: iubirea de tată mândru de fiul său.

SOLIDARITATEA DE LA COASTĂ, NEMAIÎNTÂLNITĂ ALTUNDEVA

La nici două minute de la plecarea din paddock, maşina s-a oprit din senin. Sistemul electric ne-a jucat feste şi ne-am trezit imobilizaţi în faţa standului unei alte echipe. Mă şi vedeam cum împingeam un Evo înapoi până la stand, obişnuit cu reacţiile celorlalţi cetăţeni români atunci când văd un alt automobilist cu probleme, regulă de la care au făcut excepţie, până acum, doar motocicliştii. Dar surpriză!

Mecanicii celorlaltor echipe au venit în ajutor în câteva secunde de la semnalul lui Adi. O sculă împrumutată de la un stand, alta de la cel de vis-a-vis şi o echipă tehnică triplă faţă de cea înscrisă iniţial s-au aşezat în jurul maşinii. Priveam neputincios cum aceştia diagnosticau maşina şi eram negru de supărare că prima noastră urcare a fost stricată de ghinion fără să ieşim măcar din parcul de service. Nu trec 5 minute şi problema este depistată. Pentru mine au trecut de parcă au fost ore, la fel şi pentru Adi, dar echipa tehnică a remediat cablul întrerupt în mai puţin de zece minute. Cu totul. După cum a explicat unul dintre membrii cu etate ai echipei tehnice ad-hoc, concurenţii se "bat" doar între start şi finish, nu şi în parcul de service.

ÎN DREAPTA UNUI LANCER EVO DE 400 CP CONDUS DE UN PUŞTI FĂRĂ CARNET

Am mers în dreapta mai multor piloţi de raliu până acum, cu mai multe tipuri de modele transformate pentru competiţii. Fie că vorbim despre Dacia Logan pentru raliuri, de Renault Clio R3, de Dacia Duster No Limit sau de alt Mitsubishi Lancer Evolution, am avut norocul să experimentez mai multe maşini de competiţie în mâinile unor piloţi. Dar toţi piloţii de mai sus erau trecuţi de vârsta de 18 ani şi aveau ani de experienţă în conducere. Experienţa cu Adi Iliescu avea să fie diferită din acest punct de vedere, deoarece tânărul abia s-a înscris la o şcoală de şoferi şi urma să mă plimbe cu o maşină de 400 CP pe un traseu închis, singura condiţie fiind să încerce să nu o facă praf.

Începe să încălzească anvelopele, ne aşteptăm rândul la start, dăm mâna, porneşte ALS-ul (sistemul anti-lag al turbinei, specific modelelor de competiţie), ralantiul creşte şi începe să fluctueze puternic, în timp ce evacuarea începe să pocnească de parcă s-ar sărbători revelionul din nou. Aşteptăm în tăcere secunda 30, când ni s-a spus să plecăm. Adi face o lansare impecabilă şi începe să schimbe rapid treptele cutiei de viteze crabotate a lui Lancer Evo 9 de grupa N. Nu aş putea să vă spun ce viteză am atins, pentru că bordul de competiţie nu prezintă această informaţie, cu toate că am reuşit să zăresc o schimbare la peste 6.000 rpm în treapta a patra, iar asta până să ajungem la capătul liniei drepte. În momentul în care a început să frâneze pentru acul de păr de dreapta de la postul unu, primul viraj al Trofeului Sinaia Forever, toate emoţiile au pierit. Mi s-a confirmat că Adi ştie să meargă cu maşina mai bine decât mulţi şoferi cu experienţă, deşi nu are încă permis de conducere.

Cele două minute şi câteva secunde aferente urcării s-au scurs repede şi ne-am regrupat după cota 1400 de la Sinaia. Adi îşi desface centurile, scoate mânuşile şi ochelarii, casca, HANS-ul şi cagula jos şi revine la modul "puştiul de 17 ani". Cât timp a condus, Adi Iliescu a fost pilot, nu puşti, demonstrând o maturitate necaracteristică vârstei sale. E ca şi cum ai trece o maşină de pe modul "Normal" pe modul "Race", de exemplu. Se schimbă totul, doar carcasa rămâne la fel. Se opresc glumele copilăreşti (puţine spre deloc în cazul lui) şi începe o demonstraţie de control şi cumpătare din partea tânărului pilot. Nu am simţit în niciun moment că aş fi în pericol sau că maşina nu este în controlul lui Adi.

Felul în care struneşte maşina, fie că ea glisează într-o şicană sau trasează o linie imaginară într-un viraj larg abordat "4 plin", este absolut impresionant pentru vârsta sa, iar ritmul plimbării a fost redus făţă de ceea ce se întâmplă într-o cursă, aşa cum se întâmplă de fiecare dată când un pilot plimbă un pasager şi nu pe copilotul său. Explicaţia, deşi o ştiam deja, a venit chiar de la Adi, cu o maturitate pe care n-am întâlnit-o nici la unele persoane trecute de 20 de ani, spunând că nu avea rost să îmi pună viaţa în pericol pentru nimic în lume.

REZULTATELE LUI ADI ILIESCU LA SINAIA FOREVER 2014

În cadrul etapei de la Sinaia, Adi Iliescu a reuşit să puncteze cel mai bun rezultat din cariera sa. După ce a dominat grupa A cu o maşină care ar fi putut fi încadrată şi la grupa N (grupa A fiind dedicată maşinilor de grupă N, dar cu anumite modificări specifice), pilotul de numai 17 ani a obţinut al şaptelea loc în clasamentul open. Altfel spus, dintre cei peste 80 de înscrişi la Trofeul Sinaia Forever 2014, un pilot care nu are încă permis de conducere pentru drumurile publice din România s-a clasat pe a şaptea poziţie, în spatele unor nume precum Lucien Hora (acest pilot aleargă la curse de dinainte să se nască Adi), Horaţiu Ionescu-Cristea, Lucian Răduţ, Paul Andronic, Ovidiu Zaberca şi Eduard Stan.

Pe lângă rezultatul de la Sinaia, pilotul de 17 ani se bucură de locul întâi în clasamentul grupei A în CNVC Dunlop 2014, cu un avans notabil în faţa campionului din 2013, Cosmin Dragnea. Bineînţeles, succesul de la Grupa A se răsfrânge şi în clasamentul de juniori, condus tot de Adi Iliescu. Dacă reuşeşte să-şi continue parcursul, tânărul pilot are toate premisele unui titlul de campion naţional al grupei A la Viteză în Coastă în 2014.

Credit foto: Mihaela și Sorin Pop - RallyZoom.ro