Poveştile motorsportului: Porsche la Le Mans: o aventură plină de succes

"Le Mans este special. Să câştigi acolo este dincolo de orice comparaţie" - Gijs van Lennep, dublu câştigător al Cursei de 24 de ore de la Le Mans cu Porsche.

Cunoscută în rândul fanilor şi drept "revelionul motorsportului", Cursa de 24 de ore de la Le Mans este, fără îndoială, cea mai populară şi importantă cursă de anduranţă din calendarul motorsportului şi are un statut aparte alături de Marele Premiu de Formula 1 al statului Monaco şi Cursa de 500 de mile de la Indianapolis.

Iniţiată în 1923 pentru a demonstra că motorsportul nu este numai despre viteză, ci şi despre fiabilitate, Cursa de 24 de ore de la Le Mans a atras de-a lungul timpului numeroşi constructori din întreaga lume dornici să-şi demonstreze abilitatea de a construi maşini de curse rapide şi rezistenţe.

▶Reportaj: Cum am trăit Cursa de 24 de ore de la Le Mans din 2013

Niciunul dintre ei nu a avut însă mai mult succes decât Porsche. Când pomeneşti numele constructorului german, primul gând te duce negreşit spre cele 16 victorii obţinute de-al lungul timpului, însă Porsche a fost prezentă la numeroase alte ediţii în clasele inferioare ale cursei.

Două decenii în clasele inferioare

Prima iniţiativă pentru ca Porsche să concureze la Le Mans i-a aparţinut lui Auguste Veuillet, importatorul mărcii germane în Franţa. Astfel, în 1951, Porsche a devenit primul constructor german care a concurat la Le Mans după al Doilea Război Mondial, prin intermediul a două maşini Porsche 356.

Nemţii au prins rapid gustul competiţiei şi au concurat anual la Le Mans în următoarele două decenii, fără însă să emită pretenţii la victorie. Lucrurile au început însă să se schimbe spre finalul anilor '60, când germanii au obţinut locul 2 în 1968 şi 1969, performanţe care aveau să prefigureze succesul din 1970.

1970-1971: Victorie pe ploaie torenţială şi ploaie de recorduri

După ratarea victoriei în 1969, Porsche s-a pregătit semnificativ mai bine pentru ediţia din 1970, iar totul a plecat de la pilotul Richard Attwood, care a trasat sarcinile inginerilor.

"În primul rând, am vrut un motor de 4.5 litri în 12 cilindri în locul motorului de 5 litri, pentru că am crezut că acela este mai puţin fiabil. În al doilea rând, am vrut versiunea mai scurtă a lui 917, pentru că cea lungă era cam nervoasă. În al treilea rând, l-am vrut pe Hans Herrmann ca partener, pentru că ştia cum să abordeze maşină într-o cursă de anduranţă. Am obţinut totul. Şi apoi ne-am calificat pe locul 15. În acel moment m-am gândit că am făcut cea mai mare greşeală din viaţa mea", îşi aminteşte el.

În mod ironic, vremea avea să joace un rol esenţial în prima victorie Porsche: ploaia a început cu o oră şi jumătate înainte de start, iar la căderea serii s-a transformat într-o adevărată furtună. Inevitabil, numeroşi piloţi au fost nevoiţi să abandoneze, printre ei numărându-se inclusiv Jacky Ickx, câştigătorul din 1969, iar la final au ajuns doar 16 piloţi, dintre care numai şapte au fost consideraţi clasaţi. Primul dintre ei era un Porsche 917K pilotat alternativ de Richard Attwood şi Hans Herrmann, pentru acesta din urmă fiind şi ultima cursă înainte de retragerea din motorsport.

Un an mai târziu, Porsche 917K avea să-şi adjudece o nouă victorie, de data aceasta în mâinile lui Gijs van Lennep şi Helmut Marko, care aveau să stabilească două recorduri care urmau să fie doborâte abia în 2009: cea mai lungă distanţă parcursă în cele 24 de ore (5335.313 kilometri) şi cea mai mare viteză medie (222.304 km/h).

Potrivit lui Lennep, una dintre marile provocări ale cursei a fost un accident petrecut după lăsarea întunericului.

"Era noapte şi pilotam pe linia dreaptă Mulsanne cu peste 350 km/h. Apoi am văzut un incendiu, iar carburantul se scurgea pe pista. O maşină în flăcări dintr-o clasă inferioară se oprise pe marginea circuitului şi din fericire nu mă luptam cu un alt pilot în acel moment", îşi aminteşte el.

Încă trei victorii în anii '70

După ce în 1974 a fost la un pas să câştige cursa cu un Porsche 911 adaptat de pe modelul de stradă, Porsche a revenit în forţă la clasa prototipuri şi a câştigat încă trei ediţii la finalul anilor '70. Cu un Porsche 936 al echipei de uzină Martini Racing Porsche System, Jacky Ickx şi Gijs van Lennep, au trecut primii linia de sosire, însă Porsche avea să devină o adevărată legendă abia un an mai târziu.

În 1977, speranţele la victorie erau deja practic năruite, întrucât cuplul Hurley Haywood - Jurgen Barth ocupă doar locul 42. În scenă şi-a făcut însă apariţia Jacky Ickx, care abandonase în cealaltă maşină 936. Ce s-a întâmplat mai departe depăşeşte orice imaginaţie.

"Încă nu ştiu ce s-a întâmplat. Eram într-o stare euforică. Am pilotat toată noaptea la viteză maximă, întotdeauna la limită, pe ploaie şi ceaţă. Am devenit din ce în ce mai rapid. Eram pe 42, 35, 28, 20, 9, 5. Toată lumea a simţit că putem obţine incredibilul. Nu m-am simţit obosit deloc şi am preluat conducerea, dar duminică dimineaţă eram terminat. Barth a trecut linia de sosire cu numai cinci cilindri. Eu nu aş fi fost capabil. Sunt multe curse cu poveşti incredibile, dar 1977 rămâne de referinţă. Astfel de curse au făcut din Porsche o legendă", povesteşte acum Ickx.

A urmat victoria obţinută de Renault Alpine în 1978 şi apoi succesul lui Porsche 935 K3 din 1979, însă nimeni nu anticipa ceea ce avea să se întâmple în anii '80.

▶Poveştile motorsportului: Alpine, brandul care a triumfat la Le Mans în 1978

1981-1987: Cele şapte victorii magnifice

Anii '80 au stat sub dominaţia autoritară a celor de la Porsche. Începută în 1981 cu o ultimă victorie obţinută cu Porsche 936, dominaţia a continuat cu noul Porsche 956. Acesta a reuşit să înglobeze cel mai bine regulamentul noii Grupe C, care a avut drept scop principal un consum cât mai scăzut de carburant. Acest obiectiv a fost atins printr-un saşiu de aluminiu, primul de acest tip pe o maşină de curse de la Le Mans, iar motorul de aproximativ 635 de cai putere a fost "împrumutat" de la Porsche 936 (unitate turbo de 2.65 litri).

Potrivit lui Norbert Singer, cel care a condus proiectul noului Porsche 956, nimeni nu se aştepta la o victorie. "956 era o maşină complet nouă. Nu poţi merge la fiecare cursă cu gândul că vei câştiga. Trebuie să vezi cum decurg lucrurile, pentru că nu este uşor să parcurgi 24 de ore. Această victorie a fost perfectă şi, de fapt, într-un fel surprinzătoare. Dar ne-am luat munca în serios", rememorează el.

Jacky Ickx şi Derek Bell au câştigat ediţiile din 1981 şi 1982, pentru ca Hurley Haywood, Al Holbert şi Vern Schuppan să câştige următoarea ediţie înainte de alte două victorii obţinute de Klaus Ludwig. În 1986 a debutat noul Porsche 962C cu care tridentul Derek Bell, Hans-Joachim Stuck şi Al Holbert au câştigat două curse consecutive la Le Mans. Totuşi, după această serie a urmat o perioadă mai puţin prolifică pentru constructorul german, care a trebuit să aştepte naşterea clasei LMP1 pentru a gusta din nou din şampania învingătorilor.

Încă patru victorii în anii '90

Pentru sezonul 1994 s-a introdus un nou regulament, iar astfel au apărut clasa de prototipuri LMP1 şi clasa de turisme GT1. Conform regulamentului, o maşină putea participa la clasa GT1 dacă exista cel puţin un exemplar de serie, iar Porsche a profitat din plin de această oportunitate: Dauer Sportwagen, companie care colaborase anterior cu Porsche în diverse competiţii, a realizat o versiune de stradă pentru Porsche 962 în 1993 care a fost înregistrată în Germania sub numele de Dauer 962.

Acest lucru a permis constructorului german să concureze la Le Mans în 1994 cu Dauer 962 Le Mans şi să obţină victoria cu un tur avans în faţa unui Toyota 94C-V de la clasa LMP1.

Un an mai târziu, Porsche a aprobat un proiect pentru dezvoltarea unui nou prototip de către o companie terţă, iar Tom Walkinshaw Racing a folosit un Jaguar XJR-14 pentru a crea ceea ce avea să fie cunoscut drept TWR Porsche WSC-95.

Introdus la Le Mans de Joest Racing, prototipul avea să-şi adjudece două victorii consecutive în 1996 şi 1997. În echipa care avea să cucerească pentru a doua oară Cursa de 24 de ore de la Le Mans cu acest prototip s-a aflat şi danezul Tom Kristensen, cel care ulterior avea să câştige competiţia de alte opt ori.

Un an mai târziu, prototipurile au fost rulate sub echipa de uzină a Porsche, însă ambele au abandonat în urma unor defecţiuni tehnice. Cu toate acestea, Porsche şi-a adjudecat victoria în 1998 cu Porsche 911 996 GT1-98, care, aşa cum sugerează şi numele, a concurat la clasa GT1. Printre piloţii câştigători s-a numărat şi Alan McNish, care ulterior avea să obţină alte două victorii la Le Mans pentru Audi, inclusiv cea de anul trecut.

Era cea de-a 16-a victorie pentru Porsche în Cursa de 24 de ore de la Le Mans, un record care a rămas neegalat până în prezent.

Revenirea

În luna decembrie a aceluiaşi an, Porsche a organizat o conferinţă de presă în care a anunţat că nu-şi va apăra titlul câştigat, cu promisiunea că va reveni în 2000. Chiar dacă germanii au construit o maşină şi un nou motor, proiectul a fost abandonat, iar în anii care au rmat Porsche s-a limitat să concureze la clasele inferioare.

Totul s-a schimbat însă în ultima zi a lunii iunie din 2011, atunci când germanii au anunţat asaltul pentru ediţia din 2014. "Motorsportul a fost întotdeauna o parte esenţială a mărcii Porsche. Pentru noi a fost doar o chestiune de timp până să ne întoarcem cu o echipă de uzină în liga de top a curselor. Succesul Porsche în Le Mans este neegalat. Vrem să continuăm tradiţia cu cea de-a 17-a victorie", spunea atunci Matthias Muller, preşedintele Consiliului Executiv al Porsche AG.

Este greu de spus dacă cea de-a 17-a victorie va veni în 2014, mai ales că rivalii de la Audi şi Toyota au deja experienţă cu tehnologia hibridă în cursele de anduranţă. Cert este însă că Porsche va aduce un plus de valoare pentru cea mai importantă competiţie de anduranţă din lume, iar acest aspect este subliniat inclusiv de Audi în cadrul unui clip promoţional inedit: Bine ai revenit la Le Mans, Porsche!