POVEŞTI AUTO: Omul-maşină

Henry Ford nu a inventat automobilul, dar a reuşit să îl facă accesibil maselor. Până la Ford, automobilul era un lux, un capriciu rezervat celor foarte bogaţi. Viziunea lui Henry Ford a fost să construiască o maşină accesibilă pentru aproape oricine. A reuşit acest lucru construind primul automobil din lume: Ford Model T, fabricat în peste 15 milioane de exemplare. Însă Henry Ford a făcut mai mult de atât. Viziunea sa a fost eficienţa, o industrie auto complet integrată şi a realizat acest lucru înaintea tuturor.

Începutul

Henry Ford s-a născut pe 30 iulie 1863. A fost primul dintre cei cinci copii ai familiei William şi Mary Ford. Încă de mic copil a dat dovada unor abilităţi tehnice ieşite din comun. La doar 13 ani, primeşte de la tatăl său un ceas de buzunar, pe care îl repară singur. Dovedeşte de mic abilităţi de mecanic, meşterind prin casă.

În 1879, Henry renunţă la educaţie după doar şase clase, preferând să se angajeze. America creştea şi se dezvolta, era epoca industrializării, iar cererea de forţă de muncă era mare. Este concediat de la prima sa slujbă după doar şase zile, dar nu se descurajează. În 1882, învaţă să controleze un motor cu abur Westinghouse folosit de un fermier vecin. Cei de la Westighouse îl angajează apoi pe Henry, unde timp de doi ani a reparat şi prezentat motoare cu abur. În 1884 se întoarce la şcoală, înscriindu-se la Universitatea Goldsmith, Bryant & Stratton unde alege cursurile de afaceri. 

În 1888, Henry Ford se căsătoreşte cu Clara Jane Bryant, femeia care îi va sta aproape toată viaţa. Împreună vor avea un singur fiu: Edsel Bryant Ford, născut pe 6 noiembrie 1893. În această perioadă, Henry Ford învaţă despre electricitate reuşeşte să se angajează la Edison Iluminating Company în Detroit. Avansează repede în companie, devenind inginer şef în principala uzină Edison Iluminating din Detroit.

În perioada în care era angajat la compania lui Thomas Edison, Henry Ford construieşte un motor cu un singur cilindru. Cu ajutorul soţiei sale, îl termină chiar în ajunul Cărciunului din 1893. Încurajat de acest mic succes, Ford începe să construiască primul său automobil. Acesta este asamblat chiar în spatele casei din Bagley Avenue, unde Ford locuia. În luna iunie 1896, Henry Ford scoate la plimbare Quadriciclul său chiar pe străzile din Detroit. Tot în acel an, şeful lui Henry Ford îl prezintă lui Thomas Edison în speranţa că acesta nu va aproba iniţiativele lui Ford în domeniul auto. Edison, însă, este impresionat de tânărul Ford şi îl încurajează să îşi continue visul. Mai târziu aveau să devină prieteni foarte apropiaţi.

Prima încercare: Detroit Automobile Company

Henry Ford reuşeşte să atragă un investitor în 1899 pentru a crea Detroit Automobile Company, prima sa încercare în noul domeniu auto. Pentru a-l convinge pe William Murphy, un puternic comerciant de cherestea, l-a plimbat pe acesta 60 de mile cu automobilul său. Alţi nouă investitori se alătură afacerii şi Henry îşi părăseşte jobul la Edison Iluminating Company pentru a construi maşini, în ciuda unei oferte generoase de salariu din partea lui Edison. Însă afacerea lui Ford avea să dea rapid faliment. Investitorii săi doreau un profit rapid, iar automobilele produse erau sub standardele de calitate pe care şi le dorea Ford. Producţia era foarte lentă, iar toţi acesti factori aveau să ducă la închiderea companiei în ianuarie 1901. În momentul în care afacerea s-a închis, Detroit Automobile construise doar 10 automobile de livrare.

Sweepstakes

Dezamăgit de acest eşec, Ford îşi construieşte un automobil de curse dorind să îşi reabiliteze numele participând la cursele de automobile care era din ce în ce mai populare la începutul secolului. Maşina sa este botezată "Sweepstakes" şi, oricum te-ai fi uitat la ea, părea neterminată. Şoferul şi mecanicul stateau mult deasupra şasiului, iar cel de la comenzi avea nevoie de o a treia mână pentru a opera volanul şi toate manetele.

Sweepstakes era propulsată de un motor cu doi cilindri de 8.8 litri care dezvolta însă doar 40 CP. O putere net inferioară celor 70 CP dezvoltaţi de maşina principalului favorit de la cursa ce urma să se dispute pe circuitul de la Grosse Point, Detroit.

Acesta era Alexander Winton, primul superstar din lumea curselor auto americane. Winton avea un automobil numit Bullet (Glonţul) mult mai puternic, fiind favoritul cursei.

Cursa avea să fie dominată de Winton, dar Ford s-a menţinut în spatele favoritului pentru o mare parte dintre cele 10 tururi ale cursei. Secretul: Ford mizase pe fiabilitate, maşina sa folosind un sistem de aprindere modificat, ce limita problemele care puteau apărea în cursă. Spre final, maşina lui Winton a început să dea rateuri, iar Ford a reuşit să îl depăşească în uralele publicului. Cei 1.000 de dolari câştigaţi de Ford în urma victoriei aveau să îl ajute pentru a pune bazele unei noi companii auto.

A doua încercare: Henry Ford Company

A doua încercare de dezvoltare a unei companii auto are loc pe 30 noiembrie 1901. Cu ajutorul câtorva dintre investitorii originali, inclusiv William Murphy, afaceristul care l-a susţinut şi la prima încercare, se pun bazele companiei Henry Ford. Ford este inginer şef, dar este preocupat de curse şi va fi forţat să părăsească compania după doar trei luni. Murphy îl aduce pe Henry Leland drept consultant şi redenumeşte compania Cadillac Automobile Company. Interesant este că Leland va pune şi bazele mărcii Lincoln, pe care i-o va vinde chiar lui Ford în 1922.

Henry Ford se întoarce în lumea curselor şi construieşte un nou bolid, numit 999. După experienţa cursei la volanul automobilului Sweepstakes, Ford s-a jurat că nu va alerga în curse auto, aşa că angajează un ciclist curajos să îi piloteze maşina, pe numele său Barney Oldfield. În octombrie 1902, acesta stabilea un nou record de viteză: 91.3 mile pe oră. 

A treia încercare: Ford Motor Company

Pe 16 iunie 1903 Henry Ford încearcă pentru a treia oară să devină un fabricant de automobile. Ford începe din nou producţia într-o clădire închiriată de pe Mack Avenue, în Detroit. John Gray este preşedinte, iar Henry Ford, în vârstă de 39 ani este vicepreşedinte şi inginer şef. O lună mai târziu, Ford Motor Company reuşeşte să vândă primele automobile. Dr. E. Pfennig din Chicago cumpără un Model A pentru 850 dolari plătiţi cash, iar alţi doi clienţi plătesc avansuri pentru automobilele lor. Compania cheltuise 19.000 dolari în 25 de zile şi mai avea doar 223.65 dolari la bancă înainte de aceste vânzări. Sumele primite nu aveau să salveze compania, dar era un început. 

În 1904, Ford deschide o filială în Canada. O uzină este deschisă în Walkerviller, Ontario, cu doar 17 muncitori angajaţi. Este prima operaţiune internaţională pentru Ford. Până în 1929, Ford avea să asambleze maşini pe şase continente. Tot în 1904, Ford îşi mută producţia americană într-o uzină construită special. Este situată pe Piquette Avenue în Detroit, are trei etaje şi sistem anti-incendiu, un element hi-tech la acea vreme. 

Ford începea să îşi impună încet numele în America. Până în 1906, Ford Model N devenea cel mai bine vândut automobil în Statele Unite. Henry Ford deja se gândeşte la extindere şi începe să cumpere teren în Highland Park pentru o viitoare uzină mai mare. În paralel cu dezvoltarea de noi modele auto, Ford are planuri şi pentru latura utilitară. Încă de când era tânăr a dorit să reducă efortul fermierilor şi a creat un tractor experimental, numit Auto Plow. Ford avea să dezvolte mereu modele dedicate agriculturii, diviza Ford pentru tractoare fiind şi astăzi un jucător important pe această piaţă.

În 1907, Ford începe dezvoltarea unui nou model de automobil. În cadrul uzinei de pe Piquette Avenue construieşte o cameră "experimentală", unde are acces doar o mică echipă de ingineri ce lucreză la ceea ce avea să devină Ford Model T. Un an mai târziu începe construcţia noii uzine de la Highland Park, sub îndrumarea arhitectului Albert Khan. 

Palatul de Cristal şi Revoluţia

1 octombrie 1908. Ford prezintă publicului un nou model de automobil. Ford Model T este un automobil robust, uşor de reparat şi adaptat drumurilor grele. Poate transporta cinci pasageri şi costă 850 dolari sau 950 dolari cu parbriz şi plafon.

Cererea este enormă. Producţia este mutată la Highland Park pe 1 ianuarie 1910. Noua uzină are atât de multe geamuri, încât este rapid poreclită Palatul de Cristal. Ford îşi începe aici revoluţia auto.

În 1913, introduce asamblarea pe bandă rulantă.

Este principiul folosit şi astăzi de toate uzinele auto din lume pentru eficientizarea producţiei. Ford l-a folosit pentru prima dată şi i-a permis să scadă preţurile la maşinile produse, iar viteza de asamblare creştea semnificativ. În 1916, uzina Ford producea 2.000 de automobile pe zi, iar în 1924 atingea recordul de 9.000 de automobile pe zi! Pentru a face modelul T şi mai abordabil în 1914, Ford ia decizia să îl vândă doar vopsit în negru. Deşi iniţial Ford Model T putea fi comandat şi în alte culori, Ford putea să îl producă mai uşor, iar vopseaua neagră era cea mai ieftină şi durabilă. Pe 31 mai 1927, Modelul T iese din producţie după ce 15 milioane de exemplare au fost produse.

Mai mult, tot în 1914, Henry Ford i-a o decizie controversată. Măreşte salariile muncitorilor, dublând practic suma pe care aceştia o primeau: de la 2.34 dolari pentru 9 ore de muncă, Ford le oferea acum 5 dolari pentru 8 ore de muncă. A doua zi, uzina de la Highland Park este asaltată de muncitori în căutare de lucru. Această măsură, împreună cu căutarea celor mai eficiente soluţii pentru scăderea costurilor de producţie a devenit parte din curentul numit Fordism. Henry Ford avea o viziune globală, susţinând că fenomenul de consumerism este cheia unei societăţi pacifiste.

De altfel, Ford s-a remarcat în zona activităţilor "extra-curriculare" încercând să prevină primul Război Mondial. Împreună cu un grup de pacifişti, el călătoreşte în Norvegia în decembrie 1915, dar naţiunile beligerante refuză să participe la discuţiile de pace. Acest eşec afectează imaginea lui Ford. 

Ford avea să îşi continue eforturile şi după război, căutând mereu soluţii eficiente pentru a produce automobile accesibile. În 1917, începe construcţia unei noi uzine la Rouge, o uzină complet integrată vertical. Visul lui Ford era ca pe o poartă a uzinei să intre minereul de fier, iar pe cealaltă să iasă automobilul complet. Acest lucru avea să fie atins în 1927, când noul model A a fost perfect integrat în acest sistem. 

Ford avea să se implice şi în industria aviatică, creând un aeroport lângă Detroit şi, mai târziu, o divizie aviatică. În 1926, Ford lansează avionul Ford Trimotor.

Ultimul proiect tehnic în care Henry Ford s-a implicat a fost dezvoltarea unui motor V8 în 1932. Acesta avea să fie mai uşor şi mai eficient faţă de cel al concurenţei şi a devenit rapid unul dintre cele mai populare propulsoare ale vremii. 

Urmaşii

Ford are un singur fiu, pe Edsel, dar primul său nepot avea să îi poarte numele: Henry Ford II. Benson Ford este al doilea născut în familia Edsel şi Eleanor Ford, urmat de Josephine şi William Clay Ford. Împreună cu Edsel, Henry Ford pune bazele unei noi companii, numită Henry Ford & Son (Fordson), care produce utilaje agricole. Tractorul Fordson devine echivalentul Modelului T în agricultură, iar 75% dintre tractoarele folosite în Statele Unite  în anii '20 sunt Fordson. Edsel avea să moară la vârsta de 49 de ani pe 26 mai, 1943. La vârsta de 79 ani, Henry Ford se întoarce la conducerea companiei sale, dar vârsta îşi spune cuvântul. Un an mai târziu, nepotul său, Henry Ford II este numit vicepreşedinte şi apoi, în 1945, preşedinte, preluând afacerea de la bunicul său.

Henry Ford a murit în 7 aprilie 1947, la vârsta de 83 de ani. În necrologul său, presa vremii plânge unul dintre cele mai mari nume ale industriei auto mondiale: "Henry Ford, pionier notabil al industriei auto, a decedat în seara zilei de 7 aprilie, la 83 de ani. Ford se retrăsese acum mai mult de un an şi jumătate din imperiul industrial pe care l-a fondat în 1903. La retragere, domnul Ford se afla într-o excelentă formă fizică, dar i-a încredinţat conducerea companiei nepotului său, Henry Ford al doilea, deoarece afirma că doreşte să-şi petreaca mai mult timp în scop personal. Decesul celebrului industriaş a survenit la casa pe care o are în Fairlane, un zona de suburbie a Detroit-ului, nu departe de locul naşterii sale".