Unde începe povestea automobilului cu nume de cal sălbatic american? Sau să fie nume de avion de luptă? Şi unde se termină? În luna decembrie a acestui an, Ford se pregăteşte pentru o nouă generaţie a modelului Mustang. Este a şasea generaţie şi trebuie să se ridice la aşteptări înalte.
Pentru a căuta începutul poveştii, trebuie să dăm timpul înapoi până în la începutul anilor '60.
Începutul
America se transforma în 1960. Începea o eră nouă, plină de viaţă. Tinerii americani doreau un automobil care să se potrivească cu noul lor stil de viaţă, dinamic şi exuberant. Nimic din ce exista în acel moment în oferta producătorilor americani nu se potrivea acestui profil. Ford plănuia un automobil cu un stil nou, iar prima înfăţişare în faţa publicului a fost sub forma unui futurist concept prezentat sub numele Ford Mustang I în 1962. Vizual, acest concept nu avea multe în comun cu viitorul model de serie. Ford l-a prezentat ca un potenţial automobil de curse şi l-a adus la Marele Premiu de Formula 1 de la Watkins Glenn, New York, pe 7 octombrie 1962. Pilotul Dan Guerney avea să îl pună la încercare pe circuitul american, iar timpii înregistraţi nu erau departe de cei obţinuţi de monoposturile de Formula 1 ale vremii.
Din acest prototip deschis nu aveau să fie păstrate prea multe elemente pentru modelul de serie. Evident, numele şi poziţionarea ssemnalizatoarelor au fost păstrate. În rest, cele două automobile erau radical diferite. Dar acest prototip a deschis apetitul publicului pentru un model sportiv, un tip de maşină ce avea să inaugureze o nouă clasă numită de americani "Pony Car".
Ford Torino. Ford Avventura. Ford Mustang?
Numele de Mustang ridică şi acum controverse. Nu există nici un document oficial, iar amintirile celor implicaţi diferă. Se pare însă că numele avea să fie sugerat iniţal de către designerul John Najjar, care a contribuit la desenarea prototipului Mustang I în 1961. Najjar era un fan al avionului de luptă P-51 Mustang, celebru în al doilea Război Mondial. Tot el a sugerat acelaşi nume, dar l-a asociat de data aceasta cu calul sălbatic american. Apoi, numele pentru modelul de serie a fost popularizat de către Robert J. Eggert, unul dintre managerii Market Research de la Ford. Eggert era pasionat de cai şi admira şi rasa calului sălbatic american numit Mustang. Însă departamentul de design preferea numele de Cougar sau Torino, iar o campanie publicitară cu numele Ford Torino fusese chiar pregătită. Alte denumiri vehiculate au fost Allegro şi Avventura.Pe de altă parte, Henry Ford II dorea numele Thunderbird II. Eggert avea însă să ignore toate presiunile din jur şi adăuga numele Mustang în testele făcute de Ford cu focus grupuri de clienţi. Iar pentru că această denumire avea să fie preferată de cei mai mulţi dintre ei, Mustang a ajusn să fie în final numele ales. Decizia referitoare la nume avea să fie luată la finalul anului 1963.
O paranteză. În Germania, denumirea de Mustang era înregistrată de alte două companii care produceau camioane şi scutere cu acest nume. Astfel, până la finalul anului 1978, acest model a purtat numele T-5 în patria modelelor sport create de Porsche.
Marea lansare
Prima generaţie: 1964-1973
La lansare, Ford a publicat reclame în 2.600 de ziare, iar preţul noului model era de 2.368 dolari. Pentru a ajunge la această sumă, Ford a folosit componente care erau deja utilizate pentru alte modele din gamă, precum Falcon sau Fairlane. Marca americană îşi dorea ca acest model să fie popular, dar ce a urmat a depăşit aşteptările oficialilor. Departamentul de vânzări estimase că noul Mustang nu va atinge 100.000 unităţi în primul an pe piaţă, însă primele 100.000 unităţi au fost vândute în trei luni de la lansare. În aceste condiţii, Ford avea să vândă în primul an 418.000 de unităţi. Primul milion avea să fie atins la 18 luni de la lansare, Mustang devenind cel mai de succes model al mărcii după Ford Model A.
În următorii 49 de ani, Mustangul avea să fie vândut în aproape 10 milioane de exemplare. Asta nu i-a împiedicat pe cei de la Ford să promoveze maşina în moduri cât se poate de originale. De exemplu, un Mustang pus pe vârful clădirii Empire State din New York, o poveste incredibilă pe care Automarket a relatat-o pe larg.
Prima generaţie avea să fie prezentată de către preşedintele Ford, Lee Iacocca, la Târgul Internaţional de la New York din 1964. După prezentare, jurnaliştii auto prezenţi au putut conduce maşina pe un traseu impresionant ca lungime, de 750 mile, adică 1.200 km. Traseul a legat Country Club-ul din Westchester, New York, acolo unde ziarişti au luat masa, de centrul Ford de dezvoltare din Dearborn, Michigan.
La lansare, Ford Mustang era disponibil cu un motor cu şase cilindri de 2.8 litri şi cu două opţiuni de motoare V8, de 4.3 şi 4.7 litri. Puterile erau de 100, 164 şi respectiv 220 CP. Respectabil pentru anul 1964. Puterea era transmisă către roţiile din spate prin intermediul unei cutii de viteze manuale cu trei trepte. Opţional se putea alege o manuală cu patru trepte sau una automată numită Cruise-O-Matic.
În 1967 este introdus Mustang GT500, propulsat de un V8 de 7.0 litri ce dezvolta 355 CP. în '67 şi '68 au apărut şi primele modificări stilistice, Ford aducând ulterior aproape an de an îmbunătăţiri vizuale şi tehnice modelului care era acum cu adevărat vedeta gamei. Modelul a evoluat constant, iar în 1969 este intorodusă caroseria stil Mach1, prima diferenţă majoră de look faţă de modelul iniţial. Un Mustang Mach 1 din 1970 poate fi admirat în Ţiriac Collection la Bucureşti, acest model fiind cumpărat nou de Ion Ţiriac în Statele Unite după finala meciului de Cupă Davis de la Cleveland din 1970.
Anii '70 aveau să aducă Big Mustang, ultima variantă dezvoltată pe baza prime generaţii. Vizual era aproape de nerecunoscut, dar evoluţia era normală. Mustangul era acum mai mare, mai lung şi mai greu. Motoarele erau tot mai mari, dar criza carburantului apărea la orizont, iar cumpărătorii nu se mai înghesuiau ca altădată.
A doua generaţie: 1974-1978
Pentru a doua generaţie, Ford nu a mai reuşit să se ridice la înălţimea primei generaţii. Mustang II nu mai avea farmecul agilului model lansat cu 10 ani mai devreme. Şeful Ford şi-a dorit un Mustang mai mic, mai agil şi mai european. V8-urile erau declarate prea grele, iar sub capota noului model găsim un 2.3 litri cu patru cilindri sau un V6 de 2.5 litri. Noul Mustang folosea platforma modelului Pinto, un automobil care nu avea nimic în comun cu performanţa. Distribuţia greutăţii era gândită prost, 58% din masă apăsând pe puntea faţă, iar performanţele oferite de noile motoare erau o glumă în comparaţie vechea generaţie.
Dotat cu motorul V6, Mustang II avea nevoie de 14 secunde pentru a ajunge la 100 km/oră.Salvarea acestui model avea să fie criza petrolului din 1973. Motoarele mai mici înseman un consum mai redus de carburant, astfel că modelul Mustang II a reuşit să obţină cifre de vânzări decente.
A treia generaţie: 1979-1993
Pentru că Mustang II a fost un semieşec, Ford avea să lanseze un nou Mustang după doar cinci ani. A treia generaţie a venit în 1979. Folosea platforma tehnică Fox din cadrul grupului Ford, iar la lansare era disponibil sub formă de coupe sau hatchback cu trei portiere.
Totuşi, distribuţia greutăţii era din nou gândită prost, iar ţinuta de drum avea de suferit, mai ales atunci când maşina era echipată cu un V8 greu de 5.0 litri. Gama de motoare era mult mai largă,Ford propunând şase propulsoare de diferite puteri. Erau păstrate motoarele cu patru cilindri de 2.3 litri: unul în versiune aspirată de 88 CP, celălalt supraalimentat prin sistem turbo şi care furniza 143 CP.
Al treilea Mustang avea să fie un model cu o viaţă lungă în gama Ford, fiind modificat estetic şi îmbunătăţit de mai multe ori de-a lungul celor 13 ani de viaţă. Unul din motivele pentru care a avut o carieră atât de lungă a fost faptul că Ford a cedat în 1987 la protestele fanilor Ford. Americanii plănuiau un urmaş pentru Mustangul 3 şi, pentru că preţul benzinei devenise din nou o problemă, Ford a dezvoltat un model pe platforma modelului Mazda MX-6. Fanii modelului au protestat imediat, neconcepând ideea unui Mustang cu tracţiune faţă şi fără motor V8. Rezultatul? În 1987, Mustangul 3 primea un facelift major, iar proiectul bazat pe Mazda MX-6 devenea Ford Probe, model lansat în 1988.
A patra generaţie: 1994-2004
În 1993, vechea platformă Fox îşi epuizase toate resursele. Mustangul era acum un model învechit din toate punctele de vedere şi era timpul pentru ceva complet nou. Ford lansa în 1994 a patra generaţie într-o formă clasică de coupe musculos, un Mustang contemporan, primul care rezona cu adevărat după modelul iniţial. Purtând numele de cod SN-95, noul Mustang era bazat pe noua platformă Fox-4. Şi, pentru prima dată din 1974, nu exista o versiune hatchback. Modelul de bază folosea un V6 de 3.8 litri şi vechiul V8 de 5.0 litri. Acesta din urmă nu a mai rezistat mai mult de doi ani în gamă, fiind un propulsor depăşit tehnic. A fost înlocuit de un V8 nou de 4.6 litri. Şi această generaţie avea să aibă o carieră lungă, cu un facelift major venit în 1999.
A cincea generaţie: 2005-2013
Generaţia a cincea avea să fie prezentată la Salonul Auto de la Detroit din 2004. Un Mustang total nou, bazat pe platforma D2C, cu un design inspirat puternic din Mustangul original din anii '60. Stilul de design a fost numit retro-futurism de către J Mays, şeful departamentului de design Ford. La lansare erau disponibile două propulsoare: un V6 de 210 CP şi un V8 de 300 CP. Deşi accentul a fost pus pe performanţă, Ford nu a renunţat la puntea spate rigidă, o soluţie învechită şi nepotrivită pentru un automobil modern cu pretenţii sportive. Noul Mustang avea însă să devină un succes aproape instant, devenind extrem de popular în Statele Unite şi nu numai. În 2009, un facelift major avea să upgradeze designul, iar motoarele aveau să primească câţiva cai putere în plus.
AL ŞASELEA MUSTANG
Prezentat oficial în această dimineață de 5 decembrie, noul Mustang confirmă ceea ce bănuiam cu toții. Un look musculos, dar modern, care renunță la tema retro reușind însă să păstreze silueta intactă. Este un Mustang mai atletic, dar la fel de furios. Partea frontală arborează acum grila trapeziodală specifică modelelor Ford. Noul Mustang are acum un interior mai primitor, materiale mai bune și mai mult spațiu. Dar, mai important, motoarele V6 și V8 nu lipsesc din ofertă. Există un clasic V6 de 3.7 litri, dar și un V8 de 5.0 litri. Pentru cei care își doresc un Mustang ceva mai rezonabil, Ford oferă și propulsorul de 2.3 litri turbo ce dezvoltă 305 CP. La capitolul transmisie, Ford a jucat cartea siguranței și va oferi cutia manuală Getrag cu șase trepte și o cutie automată clasică, tot cu șase trepte.
Noul Mustang intră în epoca modernă adoptând în sfârșit puntea spate cu suspensie independentă. Asta înseamnă o ținută de drum net îmbunătățită, dar va trebui să așteptăm primele teste pentru a confirma acest lucru. Noul Mustang are şi o versiune decapotabilă cu soft-top din material textil.
Comentarii (2)