În căutarea fotografiei perfecte. Pasul 4. Magnificii Alpi

Atunci când vezi că în faţa ta se deschide un perete stâncos acoperit cu zăpadă, respiraţia ţi se opreşte pentru câteva momente. Eşti pus în faţa uneia dintre imaginile în care-ţi dai seama cât de mic eşti. Iar liniştea de toamnă din Austria, departe de forfota care se iscă aici odată cu începerea sezonului de iarnă, este contextul perfect pentru ca peisajul să pară nu doar măreţ în sinea sa, ci de-a dreptul maiestuos.

Ne aflăm la patru zile de la plecarea de la Bucureşti şi ne apropiem de Salzburg, punctul final al expediţiei noastre cu BMW M4. Până acum văzusem cum arată Transfăgărăşanul pe zăpadă atunci când se crapă de ziuă iar maşinile lipsesc cu desăvârşire, am avut ocazia de a vizita două dintre cele mai frumoase conace ungureşti şi am intrat noaptea în zona underground a Vienei pentru o vizită colorată între pereţii pe care artiştii urbani se desfăşoară în voie.

Acum, spre finalul poveştii, la câteva ore distanţă de despărţirea exemplarului BMW M4 care a fost parte din echipă, ne oprim, luăm o gură de aer proaspăt şi pur şi simplu fotografiem maşina în mediul său natural. Este imposibil să nu iasă cadre absolut fantastice atunci când şoseaua e perfectă, munţii din faţă arată astfel, iar traficul e inexistent. Avem Alpii pentru noi şi vom profita la maximum de asta.

Destul cu vorbele. Am venit aici pentru imagini.

PIATRĂ, ZĂPADĂ, NATURĂ, MAŞINĂ

Austria este o ţară excepţională în care probabil că ar trebui să-ţi petreci cel puţin 10 concedii pentru a vedea esenţialul. Sunt puţine locuri în Europa care-ţi oferă peisaje de acest tip încă de atunci când te afli pe autostradă. Se anunţa o zi excelentă. (Click pe imagini pentru varianta la rezoluţie mare).

Una dintre surprizele testului nostru extins "acoperit" de fotografiile pe care le-aţi văzut până acum în cele trei episoade anterioare a fost consumul lui M4. Obişnuiţi cu cifrele imense ale generaţiei trecute M3 Coupe, am fost surprinşi să vedem că motorul Twin Turbo cu şase cilindri în linie poate coborî la drum întins până la sub 9 litri/100 km, o valoare excelentă pentru o maşină eminamente sport de 431 de cai putere.

Ne apropiem. Am ieşit de pe autostradă şi ne apropiem de primul nostru stop. Am cerut anterior câteva ponturi pe care ni le-au dat câţiva fotografi austrieci, aşa că nu vom pierde timpul căutând locuri bune. Mergem la sigur.

Dimineaţa a fost o bătălie între nori şi soare, însă pe măsură ce ne apropiem de munţi vedem cum lumina începe să-şi facă loc prin pătura gri de nori.

Suntem pe drumul care leagă localitatea Grunau im Almtal de lacul Almsee, iar din faţă încep să se ridice semeţi Alpii aflaţi la graniţa dintre regiunile Stiria şi Austria Superioară. E o zi excepţională.

Pe măsură ce pădurile se răresc ca densitate, şoseaua continuă până la un platou aflat exact la poalele acestor fascinante masive muntoase.

Deşi pe hartă părea un lac numai bun de vizitat cu barca sau hidrobicicleta, Almsee era pustiu în momentul în care l-am vizitat noi. Iar pensiunile din jur erau goale. Pe platoul din faţa munţilor, însă, culoarea verde a pajiştii alpine şi munţii care începeau să fie acoperiţi de zăpadă au făcut echipă perfectă.

Am făcut o pauză ceva mai lungă aici, încercând să ne relaxăm şi desluşind zgomotele cu ecou care veneau dinspre munţi într-o zi absolut tăcută de toamnă. Dacă am fi putut să alegem un loc în care să ne petrecem restul vieţii, acesta ar fi putut fi unul dintre principali candidaţi.

La vreo 50 de kilometri distanţă de Almsee se află un alt lac, de această dată mult mai întins şi, deci, mai popular printre amatorii de vacanţă. Se numeşte Traunsee, iar un fotograf pierdut pe aici ar găsi locuri perfecte pentru fotografii în jurul ţărmului, de exemplu în localitatea Gmunden, aflată exact la capătul de nord a lacului. Pentru că am apelat la oamenii locului pentru a descoperi cele mai bune zone de fotografiat maşini, am urcat puţin pe ceea ce localnicii numesc Gmundnenberg. Un deal aflat fix lângă lac de pe care priveliştea este ameţitoare. 

Chiar dacă am riscat să-i stric fotografia lui Ciprian, am profitat de ocazie şi am admirat cât am putut de mult peisajul fabulos care se deschide în vale. 

Dacă am fi ales o perioadă din an în care să ajungem aici, nu nimeream şosele atât de libere, peisaje atât de spectaculoase şi un cer numai bun să ne fie pânză pe fundal. Am reuşit să găsim însă acul în carul cu fân. Iar localnicii sunt pe cât de interesaţi de maşină, pe atât de bucuroşi că le promovăm locurile pe un site din afara Austriei.

Am găsit cel mai spectaculos loc de parcare din lume. Lângă o pensiune cu vedere la hăul fascinant care ni se deschisese în faţa ochilor se afla o limbă de asfalt care înainta fix până la marginea văii şi pe care încăpea perfect M4. Ne-am încadrat perfect în peisaj, iar maşina s-a simţit probabil răsfăţată.

Am plecat cu inima strânsă de pe Gmundnenberg, dar cu promisiunea că voi face o vizită particulară acolo într-una dintre vacanţele viitoare. mai încolo, pe autostradă, am oprit să alimentăm pentru ultima dată.

Ne îndreptăm spre Zell am See şi de pe drumul care leagă Salzburg de staţiunea montană facem la un moment dat dreapta. Avem un al treilea pont al zilei: Muhlbach am Hochkonig Arthurhaus, o cabană la care ajungi după o oră de urcat pe o cărare asfaltată perfect, dar pe care intră cu greu o maşină. Sunt vreo 10 kilometri virajaţi până în vârf, însă acolo sus, într-un aer rarefiat şi admirat de puţinii localnici care preferă să trăiască în linişte, BMW M4 îşi găseşte din nou şablonul perfect.

Încercaţi să strecuraţi o altă maşină pe lângă a noastră. Nu va încăpea. Dacă vom combina acest lucru cu faptul că în dreapta imaginii se află o prăpastie abruptă, ne aflăm în faţa unui tablou de munte original. În spate, însă, revedem laitmotivul acestei zilei: Alpii înzăpeziţi.

Nu doar agresiv, ci şi sexy. Spatele lui M4 este un spectacol în sine, amplasarea sa în peisajul austriac fiind un bonus estetic binevenit.

După vizitele din munţi, am făcut o binemeritată pauză în Salzburg. Un oraş romantic, cu un centru plin de forfota oricărui burg european transformat în obiectiv turistic. Am rămas aici pentru câteva zeci de minute şi am luat masa înainte de a ne îndrepta spre sediul biroului local BMW, punctul de final al călătoriei noastre.

S-a terminat! De aici urma să plecăm la aeroport, de unde vom ajunge la Bucureşti în mai puţin de patru ore, cu tot cu o escală la Viena. Nu voi da însă niciodată aceste patru zile de peisaje absolut superbe, de experienţe transcedentale şi de putere pură pe un zbor cu avionul. Mai mult, plecăm înapoi cu bucuria lucrului împlinit. Undeva, printre cele câteva zeci de imagini care au ieşit din aparat, se ascunde cea pe care fiecare dintre noi şi-ar aşeza-o pe ecranul computerului. Fotografia perfectă.

Mulţumesc, M4! Să ne revedem cu drag.

ÎN CĂUTAREA FOTOGRAFIEI PERFECTE

PARTEA 1: Pe Transfăgărăşan
PARTEA 2: Castelele Ungariei
PARTEA 3: Viena Underground
PARTEA 4: Magnificii Alpi