ELECTRIC ZEN - Test drive cu Mitsubishi i-MiEV

Acum patru ani, discuţiile despre maşinile electrice aveau loc exclusiv la nivel ipotetic. Tot ceea ce puteam să vedem şi să auzim erau promisiuni şi concepte care prefigurau modele de serie despre care nu spuneam decât că este imposibil să apară pe piaţă. Mai mult, acum o lună de zile, la o vizită pe care am făcut-o la fabrica de baterii Rombat de la Bistriţa, oficialii companiei spuneau că nu îi interesează subiectul şi că preferă să se concentreze pe ce este nevoie, nu pe ce va fi nevoie peste 20 de ani. 

Peisajul auto electric este, iată, încă învăluit în ceaţă. De la conceptele văzute doar în poze la modelele de serie pare cale lungă, iar faptul că unii constructori ne tot ameninţă de ceva vreme cu maşini care te vor face să uiţi unde se află benzinăriile nu face decât să încarce şi mai mult scepticismul publicului. Le vrem pe stradă, vrem să le vedem, vrem să le conducem. Vrem să existe pentru a le putea analiza şi adopta.

CUM MI-A SCHIMBAT i-MiEV CONCEPŢIA DESPRE MAŞINILE ELECTRICE

Până acum două zile, aceasta era percepţia mea legată de modelele electrice. În două zile, însă, întregul sistem de valori mi s-a întors pe dos. De ce a fost nevoie?

De un simplu test în lumea reală cu primul model electric care va călca pe şoselele româneşti: Mitsubishi i-MiEV.

Paradoxal, este vorba de un producător care a mers mai degrabă low-profile pe acest subiect până acum (deşi modelul s-a vândut deja în 40.000 de exemplare în Japonia în doi ani), dar care are o logică atât de bine definită în domeniu, încât cei de la PSA Peugeot-Citroen nu s-au putut abţine şi au semnat contracte prin care i-MiEV a devenit, ulterior, Peugeot iOn şi Citroen C-Zero. Aceeaşi maşină, dar cu sigle diferite. Mitsubishi a făcut această concesie pentru ca volumul să crească, iar preţul să scadă. Chestiune de logică.

Testul cu i-MiEV a avut loc în Paris. În centrul Parisului, ca să fiu mai exact. Pe o distanţă de circa 15-20 de kilometri. Traseul era predefinit, îl ştiam dinainte şi urma să mă ducă prin faţa celor mai importante obiective turistice ale capitalei Franţei.

O MAŞINĂ NORMALĂ. CU CEVA ÎN PLUS

Am urcat la volan circumspect. Ce-mi poate oferi o maşină electrică de serie şi nu o face una normală? Te aşezi pe scaun, îţi aranjezi oglinzile, volanul, locul, spaţiul. Porneşti motorul şi îţi dai seama că auzi degeaba. Într-o maşină electrică trebuie să vezi. Motivul: clasicul huruit de motor este înlocuit de un martor luminos care te anunţă pe bord, verde pe negru, că maşina e gata de plecare. READY. Laşi frâna de mână, bagi levierul în clasicul D şi ai pornit. Cel mai zgomotos moment în această înlănţuire de evenimente este cel în care frâna de mână deblochează roţile.

Apropo de levierul cutiei de viteze, el este pus în maşină tocmai pentru ca cel de la volan să nu se simtă într-un soi de concept tangibil iar sentimentul familiar să dispară înainte să apară. Asta pentru că o maşină electrică nu are nevoie decât de o treaptă pentru înainte, iar acest lucru s-ar putea rezolva uşor prin apariţia unor butoane pe bord. Practic, i-MiEV e o maşină cu ceva în plus, nu un mijloc de transport ciudat.

LINIŞTE ŞI RELAXARE ÎN ORAŞUL AGOMERAT

Există unele diferenţe între modul de rulare al unei maşini de oraş electrice şi cel al uneia cu motor termic. În primul rând, cu i-MiEV pleci primul de la semafor. E o senzaţie ciudată să ai la dispoziţie toţi cei 180 Nm încă de la primul milimetru al cursei pedalei de acceleraţie. Apoi, la o maşină electrică nu contează autonomia afişată, pentru că aceasta poate varia în sus sau în jos, în funcţie de cum conduci. Da, aţi citit bine. bateriile se pot încărca prin frânare, astfel că, dacă ai norocul de a avea o bună parte din drumul de acasă la birou sau invers în pantă, vei avea surpriza de a vedea că bateria maşinii tale se umple. În rest, diferenţele sunt minime. i-MiEV poate duce fără probleme patru ocupanţi, are patru uşi iar portbagajul este în linia modelelor de segment mini.

AUTONOMIA: O PROBLEMĂ ŞI NU PREA

Ciudat, nu am stat cu ochii pe indicatorul nivelului bateriei ca pe butelie. E adevărat, eram relaxat pentru că inginerii Mitsubishi erau la distanţă de un telefon, însă ritmul în care au dispărut liniile indicatorului nu mi-a dat nici el vreo emoţie. Cum să te îngrijorezi dacă, după o plimbare de o oră prin centrul Parisului, din indicatorul digital al nivelului bateriei au dispărut doar două liniuţe din 16? Adică o jumătate de sfert. Şi am încercat să merg cât se poate de normal, să frânez cât se poate de normal. Ba, uneori, chiar mai mult decât atât, pentru că - şi aici simt nevoia să mă repet - este foarte interesant să vezi cum maşina ta de trei metri se depărtează de ceilalţi la semafor.

În total, Mitsubishi i-MiEV îţi oferă 150 de kilometri de autonomie. Altfel spus, dacă stai într-o parte a Bucureştiului şi ai locul de muncă în cealaltă parte, o încărcare a bateriei îţi ajunge pentru minimum două-trei zile. Cu doi euro la fiecare încărcare, 20 de euro pe lună pentru a-ţi umple maşina cu ceea ce odată era benzină nu e rău deloc. De încărcat, maşina se umple în şase ore la o priză normală. O laşi seara în garaj şi treaba e terminată până înspre dimineaţă. E adevărat, trebuie să ai garaj, iar asta e o problemă la noi. Selecţia clienţilor nu e una naturală.

PREŢUL, CĂLCÂIUL LUI AHILE

E adevărat că aceste sentimente de pace, puritate şi linişte acustică te costă. În România, maşina vine în primăvară. Nu ştim încă preţul de la noi, dar - conform oficialilor Mitsubishi - i-MiEV va costa între 30.000 şi 35.000 de euro pe continent. Din acesta scădem eventualele bonusuri guvernamentale, dar sumele rămân mari. Cel puţin la prima vedere.