Alpine la Cursa de 24 de ore de la Le Mans - după 35 de ani

Eram în clasa a VII-a când am citit pentru prima oară "Cei trei muşchetari" de Alexandre Dumas, un roman care m-a fascinat prin prezentarea unui Paris medieval şi a unităţii dintre D'Artagnan, Athos, Porthos şi Aramis.

Câţiva ani mai târziu am descoperit şi "După 20 de ani" al aceluiaşi autor, iar reîntâlnirea cu eroii copilăriei m-a bucurat câteva săptămâni bune în care am citit din scoarţă în scoarţă aventurile muşchetarilor.

Probabil că sentimente asemănătoare au avut şi cei de la Alpine cu ocazia Cursei de 24 de ore de la Le Mans la revenirea în competiţie la 35 de ani după victoria spectaculoasă obţinută la ediţia din 1978.

ALPINE, UN NOU BRANDING PENTRU SIGNATECH

Deţinută în prezent de Renault şi Caterham în cote egale după o tranzacţie efectuată în toamna anului trecut, Alpine nu a participat la Le Mans 24h cu propriul prototip de LMP2, a doua clasă ca importanţă a competiţiei.

De fapt, echipa franceză Signatech a fost redenumită în Signatech Alpine şi a continuat să utilizeze prototipul ORECA-Nissan 03 inaugurat la ediţia din 2011, însă acesta a fost la rândul său redenumit în Alpine A450. Caracteristicile tehnice au rămas însă neschimbate: motor Nissan V8 de 4.5 litri care furnizează 480 de cai putere.

Echipajul a fost format din trei piloţi francezi care au mai experimentat Le Mans 24h. În vârstă de 34 de ani, Tristan Gommendy a terminat pe locul 8 la clasa LMP2 în 2010, în timp ce Nelson Panciatici (24 de ani) a consemnat un loc patru la clasa LMP2 la ediţia de anul trecut tot pentru Signatech la debutul în competiţie. Atunci, el a făcut echipă şi cu Pierre Ragues (29 de ani), care completează echipajul şi în 2013.

PRIMELE ORE, PRIMELE PROBLEME

Alpine A450 s-a poziţionat pe locul 16 al grilei de start în calificările de la Le Mans, fiind a opta maşină din clasa LMP2. Startul realizat de Panciatici a fost unul promiţător, echipa reuşind să ajungă la un moment dat pe podiumul clasei LMP2, însă atunci au început să apară şi problemele.

Mai întâi, o ieşire în decor pe celebra linie dreaptă Mulsanne a provocat o oprire la boxe de 14 minute pentru înlocuirea alternatorului, pentru ca apoi Alpine A450 să sufere o pană la pneul dreapta-spate care a necesitat inclusiv schimbarea spoilerului spate şi alte 19 minute pierdute la boxe. Cele două intrări neprogramate la boxe au determinat Alpine A450 să coboare până pe locul 29 la clasa LMP2, la 10 tururi în spatele liderului, după numai şapte ore. Totuşi, şeful Philippe Sinault îşi punea speranţele în evenimentele care se vor petrece pe timpul nopţii.

"Alternatorul ne-a costat cinci tururi, iar apoi am avut o problemă cu pneul dreapta-spate. Echipa a făcut o treabă grozavă şi a reparat Alpine A450 în timp record. Cursa este lungă, acum este noapte şi se vor întâmpla multe", precizat el.

ÎN GARAJUL ALPINE

Să fii prezent în garajul unei echipe în timpul cursei de la Le Mans este o rară oportunitate pentru fani. De aceea, vizita efectuată în garajul Alpine la câteva ore de la startul cursei a fost una specială. Am plecat din paddock, de lângă motorhome-ul Alpine, am trecut pe lângă loturile de pneuri slick şi de ploaie şi pe lângă o parte frontală de rezervă pentru Alpine şi am pătruns în garaj pe un coridor strâmt până în dreptul locului rezervat Alpinului, aflat la momentul respectiv pe circuit.

Câţiva mecanici se uită la cursa pe monitoarele LCD, în timp ce şeful Sinault este singur, cu căştile pe urechi şi studiază concentrat imaginile de pe un alt televizor.

Este atât de absorbit de cursă încât rămâne imperturbabil la vizita noastră, inclusiv atunci când îl asaltăm cu fotografii. Este exact imaginea pe care am văzut-o atât de des în anii trecuţi când mă uitam la Le Mans 24h în faţa televizorului, singura diferenţă fiind că acum sunt la numai un metru de şeful uneia dintre echipele participante.

O MICĂ DISCUŢIE CU CARLOS TAVAREZ

Din păcate, vizita se încheie foarte rapid şi ne retragem la Hospitality Alpine, acolo unde alături de alţi colegi mă pregătesc de cină. Cu surprindere, aflăm că la masa noastră va veni Carlos Tavarez, Chief Operating Officer (COO) la Renault, pentru o mică discuţie despre Alpine.

Conform aşteptărilor generate de funcţia pe care o are, discuţia a căpătat imediat aspecte financiare. Probabil că şi mediul relaxat în care a avut loc întâlnirea l-a determinat pe Tavarez să fie simplu şi direct. Când a fost întrebat de ce Alpine a revenit la Le Mans cu o singură maşină când cele mai multe echipe au două sau chiar trei, portughezul a făcut celebrul semn cu mâna care înseamnă bani.

"Este, deci, o problemă de bani", am tras noi, jurnaliştii, concluzia, ca şi când nu era deja elocvent. "Da", a fost replica scurtă a lui Tavarez în timp ce ridică uşor din umeri. Cu alte cuvinte, da, este atât de simplu.

SENTIMENTALUL BERNARD OLIVIER

Impulsionat de staff-ul Renault, Tavarez se ridică de la masă şi se aşează lângă un alt grup de jurnalişti, însă noi nu rămânem singuri. Locul său este ocupat în numai câteva secunde de un tip care, deşi are părul alb complet, este energic ca un puşti. Este chiar Bernard Olivier, preşedintele Alpine.

Pare dezamăgit de rezultatul ocupat în cursă de Alpine A450, ne explică cu tristeţe problemele tehnice, însă ne spune cu toată seriozitatea că la Le Mans este foarte important să termini cursa.

Ceea ce urmează cu greu poate fi reprodus în cuvinte, întrucât Olivier ne povesteşte cu mult har istoria brandului Alpine, de la fondatorul Jean Redele şi până la victoria obţinută la Le Mans în 1978. Este o plăcere să-l asculţi, pentru că Olivier emană nu numai profesionalism, ci şi pasiune pentru curse în general şi pentru brandul Alpine în special. Şi acum stau şi mă întreb de ce Renault a aşteptat 35 de ani pentru a reveni la Le Mans când aveau în companie un personaj atât de pasionat precum Olivier.

REVIRIMENTUL DIN NOAPTE

Probabil nici măcar şeful Sinault nu credea cu adevărat planurile de revenire în cursă ale Alpinului, dar prestaţiile ulterioare ale celor trei piloţi au fost constante şi au permis echipei ca la finalul primelor 12 ore să urce până pe locul 31 în clasamentul general şi pe 13 la clasa LMP2.

"Suntem la viteză de croazieră. Acum, obiectivul este să trecem linia de sosire. Nu mai avem destinul în mâinile noastre. Fiecare intrare a Safety Car-ului este lungă şi provocarea este să rămâi concentrat pe perioadele de neutralizare.

Ritmul nostru este constant şi ar trebui să ne permită şi petrecem noaptea în siguranţă", explică Sinault la primele ore ale dimineţii.

Cu şase ore înainte de finalul cursei, Alpine A450 continua să progreseze în pluton şi ajunsese pe locul 12 în clasamentul clasei LMP2, după ce ultimele ore ale nopţii au trecut fără incidente majore pentru echipa Signatech. În acest interval de timp, Gommendy a fost pilotul care s-a aflat cel mai mult la volan, iar francezul a explicat strategia adoptată.

"Nu era înţelept să comiţi o greşeală. Am adoptat un ritm suficient de bun pentru a aduce maşina în siguranţă la boxe. Era mult trafic şi a fost dificil să menţinem pneurile şi frânele în temperatură. Din cauza ploii, poziţiile ar putea fi redistribuite".

MISIUNE ÎNDEPLINITĂ

Deloc surprinzător, ploaia avea să joace un rol important chiar în ultimele 90 de minute, în special prin prisma intensităţii cu care s-a abătut asupra circuitului.

Pentru Signatech, acest lucru a fost însă pozitiv, întrucât echipa a reuşit să progreseze şi să termine cursa pe locul 15 în clasamentul general şi pe locul nouă la clasa LMP2. Cu alte cuvinte, misiunea de a termina cursa a fost îndeplinită, însă pilotul Ragues consideră că, în lipsa problemelor din debutul cursei, Alpine A450 ar fi putut termina pe podium la clasa LMP2.

"Pentru revenirea lui Alpine la Le Mans, vremea ar fi putut fi mai blândă cu noi. Ştiam că trebuie să ajungem la linia de sosire, în special după problemele de la începutul cursei, dar sunt puţin dezamăgit şi frustrat pentru că am demonstrat prin ritm că puteam obţine podiumul", a spus el.

PREMIU PENTRU CEA MAI BUNĂ PERFORMANŢĂ TEHNICĂ

Dezamăgirea celor de la Alpine pentru ratarea oportunităţii de a termina pe podium a fost estompată de premiul ESCRA primit pentru cea mai bună performanţă tehnică în Cursa de 24 de ore de la Le Mans. Premiul a fost acordat în special mecanicilor Michael Bimont, Pierre Gaches şi Benoit Hamel, dar şi lui Denis Motot, cel care a supervizat toate operaţiunile legate de maşină.

"Este o mare mândrie să vedem că eforturile mecanicilor sunt recunoscute de un juriu. Cursa a fost dificilă din punct de vedere mental, dar cred că am demonstrat un mare potenţial, iar frustrările iniţiale au fost atenuate de revenirea senzaţională. Trebuia să le demonstrăm tuturor de ce suntem capabili, dar victoria este singura noastră satisfacţie şi vom face totul pentru a ne atinge acest obiectiv cât mai curând posibil", a concluzionat Sinault.

Deocamdată este incert ce înseamnă acest "cât mai curând posibil", însă în cadrul cinei Carlos Tavarez nu a exclus posibilitatea ca Alpine să concureze în următorii ani la clasa de prototipuri LMP1, singura care îi poate aduce echipei victoria la general.

Însă indiferent cât de mult va trebui să aşteptăm până la reeditarea succesului din 1978, un lucru este sigur: Alpine a revenit acolo unde îi este locul. Alpine a revenit la Le Mans!