FEATURE: Femeile care au concurat în Formula 1

"Femeile nu câştigă curse de Formula 1 pentru că pur şi simplu nu sunt suficient de puternice pentru a rezista forţelor de tip g".

Această declaraţie îi este atribuită lui Henry Ford, celebrul american care a revoluţionat industria auto după ce a fondat compania Ford Motor şi a lansat pe piaţă maşini de serie accesibile ca preţ. Chiar dacă Ford a încetat din viaţă cu trei ani înainte de naşterea Formulei 1 ca şi competiţie de sine stătătoare, vorbele sale rămân valabile şi după o istorie bogată de peste 60 de ani, cel puţin din punct de vedere al statisticilor.

Cu toate acestea, pe tot parcursul istoriei au existat femei suficient de determinate pentru a învinge prejudecăţile, femei care s-au aventurat, cu mai mult sau mai puţin succes, într-o lume a Formulei 1 dominată de bărbaţi. Cine sunt acestea şi ce performanţe au obţinut ele în Formula 1 aflaţi astăzi într-unul dintre cele mai inedite feature-uri semnate Automarket.

 

MARIA TERESA DE FILIPPIS: 1958 - 1959

Maria Teresa este consolata de Stirling Moss dupa ratarea calificarii in cursa de la Monaco din 1958 (stanga); impreuna cu unul dintre membrii echipei (dreapta)

Maria Teresa de Filippis a fost prima femeie care a concurat vreodată în Formula 1, însă a ajuns în sporturile cu motor în urma unui... pariu.

Născută în oraşul italian Napoli în 1926, ea a concurat în cursa de la Salerno - Cava dei Tirreni în 1948 la volanul unui Fiat 500 după ce doi dintre fraţii ei au făcut un pariu că nu putea pilota rapid. Impulsionată de victoria obţinută în această cursă, italianca şi-a continuat averitura în motorsport şi a terminat pe locul doi în campionatul italian de maşini sport în 1954, fiind remarcată de cei de la Maserati.

Aşa a ajuns în Formula 1 în 1958, când a participat la patru etape ale sezonului la volanul unui monopost Maserati 250F. Dacă numele monopostului va sună cunoscut, iată şi de ce: acesta a fost monopostul cu care Juan Manuel Fangio a câştigat al cincilea titlu mondial cu numai un an în urmă.

De altfel, italianca are amintiri plăcute despre unul dintre cei mai mari piloţi din istoria competiţiei, care se temea că viteza cu care pilota aceasta ar putea avea un deznodământ tragic. "Fangio obişnuia să-mi spună: 'Pilotezi prea rapid, îţi asumi prea multe riscuri'. Vedeţi voi, nu-mi era teamă de viteză, iar ăsta nu este întotdeauna un lucru bun. Era îngrijorat că aş putea avea un accident", îşi aminteşte Maria Teresa într-un interviu acordat publicaţiei The Observer în 2006.

În prima etapă, cea de la Monaco, nu a reuşit să obţină un timp suficient de bun în calificări pentru a lua startul în cursă, însă lucrurile au stat complet diferit în Belgia. Nu numai că s-a calificat pentru cursă, dar a reuşit să termine pe locul 10. Este adevărat, era ultima clasată, în condiţiile în care alţi nouă piloţi abandonaseră.

"A fost fantastic. Nu m-am gândit deloc la rezultat, dar până la urmă nu era un pas mare înainte. Pilotam maşini cu motoare din ce în ce mai mari, iar în acele vremuri piloţii de top luau parte în diverse evenimente - curse cu maşini sport sau curse de anduranţă, aşa că am concurat împotriva piloţilor de F1 încă de la începutul carierei", rememorează ea prima prezentă într-o cursă de Formula 1.

Ulterior, Maria Teresa a mai concurat în etapele din Portugalia şi Italia, însă a abandonat de fiecare dată din cauza unor probleme la motor. În sezonul următor s-a înscris la prima etapă de la Monaco, dar nu a reuşit să se califice pe grila de start, iar după această etapă a decis să se retragă din Formula 1 "pentru că prea mulţi prieteni au murit (n.r - în curse)".

Chiar dacă pare greu de crezut, Maria Teresa a avut o singură dată probleme în Formula 1 din cauza faptului că era femeie. "La început, bărbaţii au crezut că nu sunt capabilă să concurez, dar apoi am ajuns până în Formula 1. Singura dată când mi s-a interzis să concurez a fost în Marele Premiu al Franţei. Directorul cursei a spus: 'Singura cască pe care ar trebui să o poarte o femeie este cea de la coafor'. În afară de asta nu m-am confruntat cu nicio prejudecată, numai cu surprindere la succesul meu".

În prezent, Maria Teresa are 84 de ani şi locuieşte la Milano, însă la fel ca toţi marii piloţi din anii '50-'70 nu este încântată de stadiul în care a ajuns Formula 1. "Nu îmi plac atât de mult cursele din ziua de azi. Succesul se bazează pe electronică sau pe viteza mecanicilor şi mai puţin pe abilităţile pilotului. În zilele noastre eram prieteni. Am călătorit împreună, am stat la aceleaşi hoteluri. Astăzi piloţii nu mai ies împreună, iar interviurile sunt deseori previzibile. După curse se duc imediat în avioanele lor private. Foarte puţin a rămas din sportul care era pe vremea noastră".

 

LELLA LOMBARDI - 1974 - 1976

Lella Lombardi in timpul carierei (stanga) si Giovanni Amati, ultima femeie care a concurat in F1 (dreapta)

Pe numele său real Maria Grazia Lombardi, aceasta a fost cea de-a doua femeie care a concurat în Formula 1 şi prima şi singura care a câştigat vreodată puncte în clasamentul piloţilor. Mai precis, italianca a obţinut doar o jumătate de punct pentru locul şase ocupat în Marele Premiu al Spaniei din 1975, întrucât cursa a fost întreruptă în turul 29 ca urmare a faptului că cinci spectatori au decedat în urma unui accident în lanţ petrecut pe circuit.

În total, Lella s-a înscris la 14 etape de Formula 1, cele mai multe în 1975, şi a obţinut calificarea pe grila de start în 10 dintre ele. Pe lângă locul şase din Spania, ea a mai reuşit o singură clasare în top 10 prin locul şapte obţinut în acelaşi an în Germania şi a abandonat de cinci ori. Pe parcursul carierei a pilotat monoposturi precum Brabham BT42, March 741, March 751, Williams FW04, March 761 şi Brabham BT44B.

DIVINA GALICA, DESIRE WILSON ŞI GIOVANNA AMATI

Alte trei femei au încercat să concureze ulterior în Formula 1, însă niciuna dintre ele nu a reuşit să obţină accesul pe grila de start din cauza timpilor slabi din calificări.

Prima dintre ele a fost britanica Divina Galica, care a eşuat în încercarea de a se califica în cursa de la Brands Hatch din 1976 la volanul unui Surtees TS16, iar următoarele două tentative din 1978 din Brazilia şi Africa de Sud au avut acelaşi deznodământ. De altfel, Marele Premiu al Marii Britanii din 1976 a rămas în istorie drept prima etapa de Formula 1 în care s-au înscris două femei: Divina Galica şi Lella Lombardi.

În 1980, Desire Wilson din Africa de Sud s-a înscris în Marele Premiu al Marii Britanii, însă chiar dacă a pilotat un Williams FW07 nu a reuşit să se califice pe grila de start.

Desire Wilson (stanga) si Lella Lombardi (dreapta)

Ultima, dar nu cea din urmă, a fost Giovanna Amati, o italiancă care s-a înscris în sezonul 1992 cu un Brabham BT60B.

A participat la primele trei etape ale asezonului, desfăşurate în Africa de Sud, Mexic şi Brazilia, însă nu a reuşit niciodată să se califice pe grila de start. Înainte de a ajunge în Formula 1, Giovanna a concurat în campionatul de Formula 3 al Italiei la îndrumarea prietenului său Elio de Angelis, competiţie în care a avut de îndurat prejudecăţile bărbaţilor.

"A trebuit să schimb frecvent decoraţia monopostului pentru ca ceilalţi băieţi să nu mă poată identifica de la o cursă la alta. Pentru unii dintre ei era pur şi simplu intolerabil să fie depăşiţi de o fată şi de multe ori optau deliberat pentru o coliziune pentru a nu pierde locul", îmi aminteşte ea.

Pentru o bună perioadă de timp, Giovanna a fost directorul executiv al echipei Benetton, iar presa internaţională a speculat că pe parcursul carierei a fost implicată în relaţii amoroase cu fostul campion mondial Niki Lauda şi cu Flavio Briatore, fostul şef al echipelor Benetton şi Renault.

Giovanna Amati

CE LE ÎMPIEDICĂ PE FEMEI SĂ CONCUREZE ÎN FORMULA 1

Pentru unii dintre noi, prezenţa a cinci femei în lumea Formulei 1 este o surpriză. Pentru alţii, numărul este surprinzător de mic. Maria Teresa de Filippis sumarizează însă perfect cauzele pentru care numărul femeilor în Formula 1 va rămâne întotdeauna unul scăzut.

"Femeile pot concura cu bărbaţii, însă întotdeauna vor fi foarte puţine ca număr. Condiţia fizică necesară nu este o caracteristică a femeilor, iar apoi mai este şi problema banilor. Mulţi nu cred că o femeie poate concura la acelaşi nivel. Este păcat, pentru că eu cred că ar fi un interes uriaş dacă o femeie ar primi şansa de a concura în Formula 1".