Adoptată mai degrabă ca idee de marketing prin care echipele pot obţine venituri suplimentare din vânzarea obiectelor de merchandising, regula are potenţialul de a crea o conexiune între piloţii de top şi anumite numere pe tot parcursul carierei, însă pentru a deveni cu adevărat eficientă trebuie să fie implementată corespunzător.
Până anul trecut, numerele erau inscripţionate cu fonturi foarte mici pe monoposturi în zone greu accesibile ochiului uman în timpul curselor, totul sub pretextul că spaţiul trebuie folosit în scopuri mult mai eficiente din punct de vedere financiar precum numele sponsorilor.
Există speranţe că situaţia se va schimba în acest an după introducerea numerelor permanente, iar afişarea proeminentă a numerelor este esenţială şi pentru a ajuta fanii să diferenţieze mai bine cei doi piloţi ai unei echipe.
▶ Lista numerelor pe care le vor avea piloţii în 2014
CUM A EVOLUAT NUMEROTAREA MONOPOSTURILOR
Numerele inscripţionate pe monoposturi nu au reprezentat însă întotdeauna o prioritate pentru organizatorii Formulei 1. De altfel, în primele decenii ale competiţiei nu a existat un interes deosebit al piloţilor sau al echipelor pentru această diferenţiere.
În epoca romantică a motorsportului, întreaga atenţie era acordată curselor în sine, de la pregătirea corespunzătoare a monoposturilor şi până la identificarea celor mai bune strategii pentru obţinerea victoriilor. Totuşi, pentru că piloţii trebuia să aibă numere pentru o mai uşoară identificare, sarcina de alocare a acestora a revenit fiecărui organizator al unui Mare Premiu.
În cele mai multe situaţii, organizatorii preferau să apeleze la o metodă de alocare pur aleatoare pentru a scăpa cât mai repede de această sarcină cvasi-inutilă la vremea respectivă.
Lucrurile au început să se schimbe abia în sezonul 1973, atunci când a fost implementat un sistem nou, bazat iniţial pe clasamentul general al constructorilor din anul precedent. Astfel, fiecare echipă a primit anumite numere pentru monoposturi, iar aceste numere aveau caracter permanent. În unele situaţii, echipele îşi puteau alege singure numerele pe care să le utilizeze într-un anumit sezon, cu condiţia să ofere o explicaţie logică pentru acestea.
Ulterior, numerele alocate unei echipe se schimbau doar în momentul în care aceasta îl angaja pe campionul mondial din sezonul precedent, caz în care echipa primea în mod automat numerele 1 şi 2. Între timp, echipa de la care pleca noul campion mondial primea numerele echipei cu care acesta a semnat noul contract.
Sistemul, considerat destul de complicat şi ineficient, a fost schimbat încă o dată în 1996. De atunci şi până în 2013 inclusiv, echipa pentru care a concurat campionul mondial din sezonul anterior a primit numerele 1 şi 2, în timp ce restul numerelor au fost atribuite echipelor în ordinea din clasamentul constructorilor.
Nici aceasta metodă nu era însă perfectă, întrucât FIA a optat pentru eliminarea completă din calcule a numărului 13 din cauza popularei superstiţii că acesta aduce ghinion. De altfel, în istoria de peste 60 de ani a Formulei 1, a existat o singură cursă în care un pilot a utilizat numărul 13 pe monopost: Marele Premiu al Mexicului din 1963, atunci când Moises Solana a concurat cu numărul 13 inscripţionat pe monopostul BRM.
▶ De ce nu există numărul 13 pe monoposturi?
NUMERE CELEBRE ÎN FORMULA 1
Fără îndoială, cel mai cunoscut număr de pe un monopost de Formula 1 este 27. Ales şi de Nico Hulkenberg începând din sezonul 2014, acest număr a fost făcut celebru de regretatul Gilles Villeneuve, însă canadianul nu a fost primul care l-a purtat.De fapt, primul pilot care a concurat cu numărul 27 a fost James Hunt (March), urmat apoi de Mario Andretti (Parnelli) şi Alan Jones (Williams), înainte de a deveni numărul lui Gilles Villeneuve în sezonul 1981, după ce anterior avusese numerele 11 (1977), 12 (1978, 1979) şi 2 (1980).
Cu acest număr 27 inscripţionat pe monopost, canadianul a câştigat Marile Premii din Monaco şi Spania în sezonul 1981, iar la Marele Premiu de la Imola din 1982 a fost implicat într-o cursă care a rămas în istorie pentru duelul cu coechipierul său Didier Pironi.
▶ Villeneuve-Pironi: războiul de la Imola
Villeneuve avea să înceteze din viaţă tot cu numărul 27 pe monopost în urma unui tragic accident suferit în calificările Marelui Premiu de la Zolder.
▶ Povestea carierei lui Gilles Villeneuve
Pe parcursul istoriei, nciun alt număr nu a ajuns la fel de celebru precum 27, însă au existat câteva care şi-au pus amprenta pe carierele anumitor piloţi:
▶ numărul 5 - purtat de Nigel Mansell la Williams în perioada 1985-1988, dar şi în 1992 când a câştigat titlul mondial. Anterior, numărul a fost folosit şi de Nelson Piquet la Brabham în perioada 1980-1983, cu excepţia lui 1982 când a purtat numărul 1 rezervat campionului;
▶ numerele 3 şi 4 - acestea se confunda cu istoria legendarei echipe Tyrrell, care le-a utilizat mai bine de două decenii în perioada 1974-1995. Practic, echipa a folosit aceste numere în 22 dintre cele 29 de sezoane petrecute în Formula 1;
▶ numărul 15 - a fost purtat timp de trei ani de Alain Prost la Renault în perioada 1981-1983;
▶ numărul 16 - tot la Renault, Rene Arnoux a purtat acest număr timp de patru sezoane consecutive, între 1979-1982;
▶ numărul 26 - a fost utilizat timp de nouă sezoane de Jacques Laffite la Ligier;
▶ numărul 28 - este unul dintre puţinele numere pe care un pilot le-a folosit la două echipe distincte.
Gerhard Berger l-a folosit timp de şase sezoane la Ferrari, dar a fost numărul sau şi în sezonul 1990, atunci când concura pentru McLaren.
EVENIMENTE INEDITE DESPRE NUMERELE DIN F1
Modul în care au fost utilizate numerele pe monoposturi în istoria Formulei 1 a generat şi numeroase evenimente inedite, dar şi apariţia unor statistici interesante.
Probabil că cel mai interesant aspect este modul în care Ayrton Senna a ajuns să poarte numărul 27 al lui Gilles Villeneuve. În 1989, Alain Prost a câştigat titlul mondial pentru McLaren, dar a plecat la Ferrari, echipă care a fost astfel nevoită să renunţe la numarele 27 şi 28 în favoarea numerelor 1 şi 2. Conform regulamentului de atunci, McLaren a primit din oficiu numerele 27 şi 28, iar primul dintre ele i-a revenit lui Senna.
Există însă şi statistici interesante:
▶ deşi a câştigat şapte titluri mondiale şi a purtat astfel de tot atâtea ori numărul 1, Michael Schumacher este pilotul care a concurat cel mai mult cu numărul 3 pe monopost (62 de curse);
▶ numărul 6, care va fi folosit de Nico Rosberg, a fost purtat de Ricardo Patrese de nu mai puţin de 111 ori; Fernando Alonso a utilizat în 83 de curse numărul 8, chiar dacă a câştigat două titluri mondiale şi a fost frecvent pe locul doi în clasamentul general;
▶ în ultimii ani, numărul 22 a devenit celebru pentru că "i-a transformat" în campioni pe Lewis Hamilton (2008) şi Jenson Button (2009), dar recordul de "proprietate" îi aparţine lui Andrea de Cesaris, care l-a folosit în 81 de curse pe parcursul a şase sezoane;
▶ deşi a devenit popular datorită lui Gilles Villeneuve, numărul 27 a fost folosit cel mai mult de Michele Alboreto (80 de curse);
▶ 5 este numărul care a adus cele mai multe victorii în Formula 1 (130), cu excepţia numărului 1 alocat campionului (181 de victorii);
▶ 136 este cel mai mare număr folosit vreodată pe un monopost de Formula 1. S-a întâmplat în Marele Premiu al Germaniei din 1952 şi a fost purtat de Rudolf Krause. La acel Mare Premiu, organizatorii au decis ca fiecare competiţie suport să aibă numere unice.
Sezonul 2014 va marca o revoluţie în privinţa numerelor inscripţionate pe monoposturile de Formula 1, iar revenirea unor numere inedite sau cu rezonanţă ar trebui să adauge o pată de culoare pe un campionat care se anunţă deja palpitant prin prisma numeroaselor schimbări ale regulamentului tehnic.
De departe, numărul 27 al lui Hulkenberg va atrage cel mai mult atenţia, însă şi Pastor Maldonado va fi sub lumina reflectoarelor prin prisma numărului 13.
Comentarii (1)