O parte dintre fani îl consideră un pilot capabil să lupte pentru titlul mondial, aşa cum a procedat în sezonul 2010, dar care nu şi-a putut vedea visul cu ochii din cauza tratamentului preferenţial obţinut de Sebastian Vettel la Red Bull Racing.
O altă parte a fanilor consideră însă că cele nouă victorii ale sale sunt mai degrabă rezultatul unei conjuncturi favorabile de a avea la dispoziţie cel mai rapid monopost de pe grila de start, fără de care ar fi rămas un pilot cu puţine performanţe în palmares.
Relaţia sa cu Vettel este definitorie pentru ultimii ani ai carierei, pilotul australian fiind apreciat în special pentru atitudinea sa tranşantă şi modul deschis în care a evidenţiat anumite aspecte din garajul campioanei mondiale. Aceste lucruri reprezintă însă doar finalul unei cariere palpitante a lui Webber, a cărui poveste în sporturile cu motor este mult mai palpitantă.
A DEBUTAT ÎN KARTING LA... 14 ANI!
O carieră în sporturile cu motor începe, în mod obligatoriu, cu karturile, de preferat la o vârstă cât mai fragedă. Poate nu chiar la trei ani, aşa cum s-a întâmplat în cazul special al lui Fernando Alonso, dar până la şapte-opt ani trebuie deja să ai suficientă experienţă pentru a putea spera la o carieră. Totuşi, Mark Webber şi-a descoperit târziu pasiunea pentru motorsport. Pe vremea când mergea la şcoală, australianul a devenit unul dintre copii de mingi ai clubului de rugby Canberra Raiders, pentru ca mai târziu să descopere motocicletele.
Abia în 1991, când avea deja 14 ani, a pilotat pentru prima oară un kart, însă a fost dragoste (şi performanţă) la prima vedere: în 1993 a câştigat titlul în competiţia de karting a statului australian New South Wales, iar în 1994 făcea deja pasul spre cursele de monoposturi în Formula Ford Australia.
În anul următor a câştigat trei curse şi a reuşit să intre în graţiile lui Ann Neal, coordonatorul competiţiei, care i-a asigurat un contract de sponsorizare pe şapte ani cu celebra publicaţie Pagini Aurii. Dintr-o dată, perspectivele lui Webber s-au lărgit şi a decis să-şi încerce norocul în Europa.
UN RUBGYST I-A SALVAT CARIERA
Prima cursă europeană în care a concurat Webber a fost Formula Ford Festival din octombrie 1995, pe care a terminat-o pe un onorant loc trei pe circuitul de la Brands Hatch.A urmat un sezon complet în Formula Ford Marea Britanie terminat pe locul doi în clasamentul general şi o victorie în cursa Formula Ford Festival, însă talentul nu era suficient pentru a continua în sporturile cu motor: a avut nevoie de 50.000 de lire sterline din partea lui David Campese, unul dintre cei mai celebri rubgysti din Australia şi un bun prieten de familie, pentru a participa în Formula 3 Marea Britanie în 1997, acolo unde a obţinut însă o singură victorie.
SCURT PERIPLU LA LE MANS
Se spune că în viaţă trebuie să ai tupeu pentru a reuşi, iar Webber este probabil unul dintre piloţii care poate confirma din plin acest lucru. Tupeul de a se prezenta în faţa lui Norbert Haug, pe atunci directorul de motorsport la Mercedes, dar mai ales tupeul de a refuza să concureze într-o cursă de FIA GT pentru constructorul german l-au ajutat pe australian să intre în atenţia nemţilor.A acceptat însă un sezon complet în FIA GT în 1998 alături de campionul Bernd Schneider şi a fost unul dintre piloţii Mercedes în celebra Cursa de 24 de ore de la Le Mans. Sigur, aproape toată lumea ştie de cele două accidente în care a fost implicat australianul în antrenamentele ediţiei din 1999, când maşina să şi-a luat efectiv zborul de pe circuit din cauza unui defect de construcţie, însă cele cinci victorii obţinute în FIA GT în 1998 reprezintă o dovadă a performanţelor sale.
PAUL STODDART ŞI FLAVIO BRIATORE ÎL ADUC PE WEBBER ÎN F1
Într-un moment în care cariera sa în sportscar părea că se apropie de final, Webber a încercat să revină in cursele de monoposturi. Prin intermediul lui Eddie Jordan, a intrat în contact cu conaţionalul său Paul Stoddart, care i-a finanţat un sezon de Formula 3000. Unica victorie din acel an, obţinută pe circuitul de la Silverstone, l-a ajutat să obţină un post de pilot de teste la Arrows pentru sezonul 2000 şi să intre în atenţia lui Flavio Briatore, pe atunci şeful echipei Benetton din Formula 1.Italianul i-a oferit oportunitatea unui test de trei zile cu Benetton şi, după ce acesta a fost mai rapid decât piloţii titulari Ralf Schumacher şi Giancarlo Fisichella, a devenit pilotul de teste al echipei lui Briatore pentru sezonul 2001. Un an mai târziu, Alonso intra pe scenă şi îi lua locul lui Webber, însă Briatore, care între timp devenise managerul său, a reuşit să-l plaseze ca pilot titular la Minardi, echipa lui Stoddart.
2002-2006: MINARDI, Jaguar ŞI WILLIAMS
Debutul lui Mark Webber în Formula 1 a fost unul fulminant mai ales prin prisma performanţelor obţinute în mod obişnuit de Minardi.
Echipa câştigase un singur punct în Formula 1 în ultimii şase ani, însă Webber a readus zâmbetul pe buze chiar pe circuitul Albert Park de la Melbourne din ţara sa natală. Deşi a plecat doar de pe locul 18 al grilei de start, Webber a profitat de numeroasele incidente petrecute în primul tur şi a ajuns până pe locul cinci la jumătatea cursei, pe care l-a păstrat până la final în ciuda unor circumstanţe defavorabile: a pierdut 25 de secunde la pitstop, a avut defecţiuni tehnice la diferenţial şi cutia de viteze şi a fost ameninţat pe final de Mika Salo.
În restul sezonului nu a mai obţinut decât un loc opt în Franţa, însă chiar şi aşa a fost numit "debutantul anului" de publicaţiile Autosport şi F1 Racing, iar un an mai târziu s-a transferat la Jaguar, echipă cu sediul la Milton Keynes. Deşi reprezenta un progres, Jaguar nu era o forţă a Formulei 1, lucru evidenţiat de faptul că cel mai bun rezultat al lui Webber în cei doi ani petrecuţi acolo a fost locul şase, obţinut în patru curse.
Transferul la Williams din 2005 i-a adus pe circuitul de la Monaco primul podium din carieră, însă în 2006 a înregistrat nu mai puţin de 11 abandonuri în 18 curse.
PRIMUL CONTACT CU VETTEL
După dezamăgirile trăite alături de Williams, Webber a revenit în 2007 la echipa de la Milton Keynes, care între timp fusese achiziţionată de Red Bull. În ciuda unui monopost puţin competitiv, australianul a avut o şansă nesperată la victorie în Marele Premiu al Japoniei. Plecat de pe locul şapte, australianul a ajuns pe locul doi în spatele lui Lewis Hamilton în momentul în care Safety Car-ul şi-a făcut apariţia pe circuit.Webber spera ca la reluarea cursei să-l poată depăşi pe pilotul McLaren pentru a câştiga cursa, mai ales că britanicul nu era dispus să rişte în contextul implicării sale în lupta pentru titlul mondial cu Alonso. Planurile sale au fost însă spulberate când, în timp ce rula în spatele Safety Car-ului, a fost lovit puternic din spate de un monopost Toro Rosso. Pilotul aflat la volanul acelui Toro Rosso era nimeni altul decât Sebastian Vettel, aflat la vremea respectivă la doar a şasea cursă în Formula 1.
CINCI ANI ÎN UMBRA LUI VETTEL
La doi ani după incidentul din Japonia, Vettel a devenit coechipierul lui Webber la Red Bull Racing. Pilotul australian şi-a demonstrat valoarea încă din acel sezon, primul în care Adrian Newey a reuşit să construiască un monopost competitiv pentru Red Bull.Victoria obţinută la Nurburgring în 2009 este cea mai bună dovadă în acest sens, mai ales că au urmat alte opt, însă Webber a rămas permanent în umbra unui Vettel care şi-a trecut în cont patru titluri mondiale consecutive. Sezonul 2010 a rămas cel mai important din cariera sa, cele patru victorii obţinute atunci, printre care şi cea de la Monte Carlo, propulsându-l în lupta pentru titlul mondial. Totuşi, în 2011 şi 2013 a asistat la dominaţia autoritară a lui Vettel, astfel că în ultimii trei ani petrecuţi la Red Bull şi-a trecut în cont doar două victorii.
Pe parcursul anilor, colaborarea dintre Webber şi Vettel a devenit din ce în ce mai dificilă, punctul culminant fiind înregistrat la Marele Premiu al Malaysiei din acest an, când germanul a ignorat ordinele de echipă şi l-a depăşit pe Webber pentru a obţine victoria.
În ciuda unor declaraţii de presă mai puţin prietenoase în anumite momente importante ale carierei, Webber a evitat în general să intre în amănunte specifice cu privire la relaţia pe care a avut-o cu Vettel şi, mai ales, la modul în care cei doi au fost trataţi de Red Bull pe parcursul anilor.
Poate că misterele care planează în acest caz vor fi dezvăluite de Webber într-o carte autobiografică, însă probabil că acest lucru se va întâmpla doar după ce noua aventură a australianului cu Porsche în Campionatul Mondial de Anduranţa va lua sfârşit.
Succes Mark, la Le Mans 2014!