FEATURE: Alberto Ascari - Destinul tragic al unui dublu campion mondial

Ferrari este singura echipă care a concurat în fiecare sezon din istoria de 61 de ani a Formulei 1, însă Italia a oferit sportului numai doi campioni mondiali.

Primul dintre ei a fost Giuseppe Farina, însă Alberto Ascari este considerat cel mai bun pilot italian din istoria Formulei 1 prin prisma celor două titluri mondiale consecutive cucerite în 1952 şi 1953.

Destinul ăsta avea să fie însă unul tragic, cu atât mai mult cu cât accidentul ciudat în urma căruia a încetat din viaţă în 1955 avea să ducă la apariţia a numeroase coincidenţe bizare cu accidentul mortal suferit de tatăl său, Antonio Ascari.

MENTORUL "GIGI" ÎL ADUCE LA FERRARI ŞI DEVINE DUBLU CAMPION MONDIAL

Născut în 13 iulie 1918, Alberto Ascari a debutat la o vârstă fragedă în cursele de motociclism, însă izbucnirea Celui De-al Doilea Război Mondial i-a pus capăt prematur carierei. A avut însă norocul să-l cunoască pe pilotul de curse Luigi Villoresi, alături de care a iniţiat o afacere de transport de vehicule şi export de petrol către teatrul de război din Africa de Nord.

În scurt timp, Villoresi a devenit mentorul său, iar la finalul războiului, "Gigi", aşa cum îi spunea Ascari, a primit o telegramă din partea lui Enzo Ferrari. "Villoresi. La Bruxelles există o maşină de Formula 1 la dispoziţia ta. Este şi o cursă de sportscar în Luxemburg săptămâna următoare. Am trimis şi acolo o maşină. Aş fi încântat dacă ai vrea să concurezi cu ea. Enzo Ferrari".

Ce a urmat a intrat în istorie. "Gigi" a venit la Ferrari împreună cu Ascari, iar atunci când a apărut Formula 1 în 1950 cei doi au devenit coechipieri. Ascari şi-a demonstrat imediat talentul, câştigând 11 puncte în primul sezon şi obţinând prima victorie a Scuderiei Ferrari în Formula 1 cu ocazia Marelui Premiu al Marii Britanii din 1951.

Însă ceea ce a urmat este demn de povestit nepoţilor: Ascari nu a concurat în prima cursă a sezonului 1952, a abandonat în cea de-a doua, însă le-a câştigat pe toate celelalte şase din calendar şi a devenit campion mondial. A început sezonul 1953 cu trei victorii consecutive, devenind astfel singurul pilot care a câştigat curse de Formula 1 în perioada 22 iunie 1952 - 21 iunie 1953. Alte două victorii în finalul sezonului i-au asigurat al doilea titlu mondial consecutiv.

SUPERSTIŢIA SUPREMĂ: NU CONCURA NICIODATĂ FĂRĂ CASCA ALBASTRĂ!

Pe parcursul carierei sale, Alberto Ascari a căpătat o superstiţie puternică: nu urca niciodată într-un monopost de curse fără casca lui albastră. Superstiţia lui era atât de puternică, încât atunci când într-un sezon casca i-a fost furată la Monza a anunţat toată presa italiană că se va retrage din Formula 1 dacă nu o primeşte înapoi într-o săptămână.

"Gigi" Villoresi: "Aveam două cutii albastre în care eu şi Alberto ţineam căştile şi mănuşile. Nimeni, nici măcar Mietta, soţia lui, nu avea voie să se atingă de cutia lui Alberto. Într-o zi, când el era pe circuit, aveam nevoie de lână pentru urechi (n.r - pentru protecţie împotriva zgomotului), pentru că eu o uitasem acasă. Aşa că am deschis cutia lui, am mutat cu mare grijă mănuşile, am luat lâna şi am pus totul la loc aşa cum le-am găsit. Alberto a oprit la boxe, a deschis cutia şi a spus: 'Hei, cine mi-a umblat în lucruri?'"

A RENUNŢAT LA CASCA ALBASTRĂ ŞI A MURIT

Povestea superstiţiei cu casca albastră nu este întâmplătoare. În 1955, Ascari concura pentru Lancia după un scurt periplu la Maserati în 1954, întrucât părăsise Ferrari la finalul lui 1953 în urma unui conflict cu Enzo Ferrari.

În cele şase curse în care a concurat în aceşti doi ani a suferit tot atâtea abandonuri, ultimul dintre ele la Monaco. Atunci, în 22 mai 1955, italianul a pierdut controlul volanului într-o şicană şi a aterizat direct în mare. A înotat până la mal, unde a fost preluat de echipa medicală şi transportat la spital. Nu a suferit răni majore, însă celebra sa cască albastră a fost deteriorată şi trimisă la atelier pentru reparaţii.

Patru zile mai târziu, Ascari s-a prezentat pe circuitul de la Monza pentru a asista la testele efectuate de prietenul său Eugenio Castellotti la volanul noului Ferrari pentru sportscar. Într-un mod bizar, Ascari nu a putut rezista tentaţiei de a testa noua maşină Ferrari, în ciuda faptului că nu avea casca albastră. "Ştii foarte bine că după un accident este bine să revii cât mai curând posibil în spatele volanului. Voi parcurge doar trei sau patru tururi lente", a fost modul în care Ascari şi-a justificat în faţa prietenului său Castellotti dorinţa de a concura chiar şi fără casca albastră. Din nefericire, Castellotti a cedat: i-a oferit lui Ascari casca lui albă şi maşina Ferrari.

Îmbrăcat într-un tricou cu mâneci şi o pereche obişnuită de pantaloni, Ascari a apucat să parcurgă doar trei tururi. Ajuns în virajul rapid de stânga Vialone, maşina a alunecat şi s-a rostogolit de două ori înainte de a se opri pe marginea circuitului.

COINCIDENŢE BIZARE CU ACCIDENTUL TATĂLUI SĂU

La scurt timp au apărut şi primele informaţii despre coincidenţele bizare dintre accidentele mortale suferite de Alberto Ascari şi tatăl său Antonio Ascari, la rândul său pilot de curse. Iată care sunt acestea:

• amândoi au murit la vârsta de 36 de ani: Alberto Ascari în 26 mai 1955, iar Antonio Ascari în 26 iulie 1925. Alberto a trăit cu numai patru zile mai mult decât Antonio;

• amândoi au câştigat câte 13 Mari Premii în diversele competiţii în care au participat;

• amândoi au concurat cu numărul 26 inscripţionat pe maşină;
• amândoi au murit în ziua de 26 de a lunii;

• amândoi au murit la numai patru zile după ce au suferit un alt accident major;

• amândoi au murit în urma unor accidente petrecute la ieşirea dintr-un viraj rapid de stânga;

• amândoi au lăsat în urmă o soţie şi doi copii.

Virajul în care a suferit accidentul mortal a fost rebotezat Ascari. Mai târziu, FIA a decis să înlocuiască virajul cu o şicană, iar numele acesteia a fost schimbat în Variante Ascari. Este modul în care Monza îşi reaminteşte de cel care a fost Alberto Ascari şi de virajul în care acesta a încetat din viaţă.

Nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă Ascari ar fi avut inspiraţia de a nu renunţa la superstiţia care îl lega de celebra lui casca albastră. Numai el ştie dacă în acea zi fatidică s-a gândit la tatăl său, cel care l-a lăsat orfan la vârsta de şapte ani cu o pasiune fierbinte pentru sporturile cu motor. Pasiune care, într-un mod sinistru, avea să-i fie fatală exact în acelaşi mod ca şi tatălui său.