FEATURE: 50 de ani de la cel mai grav accident din istoria Formulei 1

17 ani au trecut de la ultimul accident mortal petrecut în Formula 1, iar măsurile de siguranţă impuse de FIA după tragicul sfârşit al lui Ayrton Senna (dar şi al lui Roland Ratzenberger cu numai o zi în urmă) fac practic aproape imposibil ca astfel de evenimente să se repete.

Uneori, aflăm despre moartea unui pilot în competiţii inferioare (cel mai recent exemplu este Henry Surtees în Formula 2 în 2009), însă este greu să ne imaginăm că un astfel de eveniment ar putea genera victime de ordinul zecilor în rândul spectatorilor.

Lucrurile stăteau complet diferit în primele decenii ale Formulei 1. Măsurile precare de siguranţă conduceau frecvent la accidente fatale, motiv pentru care cele 47 de decese petrecute în istorie în rândul piloţilor nu reprezintă un număr surprinzător de mare. Moartea făcea parte din sporturile cu motor şi toată lumea accepta acest lucru cu atât de multă uşurinţă încât cursele continuau conform programului chiar şi atunci când mulţi spectatori mureau sau erau grav răniţi în astfel de accidente.

Marele Premiu al Italiei din 1961 nu a făcut nici el excepţie.

 

 

PUŢIN CONTEXT ISTORIC

Monza găzduia penultima cursă a sezonului 1961, iar Wolfgang von Trips, care concura pentru Scuderia Ferrari, era lider în clasamentul general şi avea ocazia să devină primul german care câştigă titlul mondial în Formula 1. Şansele sale au crescut substanţial după ce a obţinut pole position-ul, în timp ce principalul său rival, coechipierul său Phil Hill, urma să plece doar de pe locul patru.

Germanul a ratat însă startul şi a coborât pe locul patru, pentru că în turul doi să recupereze două locuri prin depăşirea scuccesivă a lui Jack Brabham şi Jim Clark. Von Trips concura în faţa lui Clark atunci când cei doi au ajuns în apropierea celebrului viraj Parabolica.

 

IMPACTUL FATAL

Mai erau 250 de metri până la intrarea în Parabolica în momentul în care Von Trips frânează. Clark continuă să accelereze, întrucât monopostul Lotus are nevoie de o distanţă mai mică de frânare, motiv pentru care îl ajunge din urmă pe german şi încearcă să-l depăşească.

Von Trips se mută pe partea stângă a circuitului, pe traiectoria ideală pentru Parabolica, iar cele două monoposturi se ating: roata stânga spate a monopostului Ferrari cu cea dreapta - faţă a Lotusului.

Monopostul lui von Trips "decolează" şi, din cauza vitezei mari, se rostogoleşte de câteva ori în aer în jurul axei longitudinale fără să atingă solul.

În absenţa centurilor de siguranţă, germanul este aruncat pur şi simplu din monopost şi se izbeşte de partea din stânga a pistei. Nu a avut nici cea mai mică şansă de supravieţuire.

 

"Trips era în faţa mea şi pilota pe centrul pistei. Dintr-o dată a încetinit. Întrucât Lotusul meu era mai rapid decât Ferrari, am încercat să-l depăşesc. În acelaşi timp, Trips a viraj brusc la stânga, iar o coliziune a devenit inevitabilă", rememorează Clark modul în care s-a petrecut accidentul.

 

CARNAGIU PRINTRE SPECTATORI

Din păcate, acesta a fost doar începutul. La vremea respectivă, spectatorii stăteau foarte aproape de circuit, despărţiţi de pista de concurs de un gard de protecţie mai degrabă simbolic, iar virajul Parabolica oferea, evident, una dintre cele mai bune privilesti şi era înţesat de oameni.

Monopostul Ferrari al lui von Trips, proiectat de impactul cu Lotusul lui Clark, loveşte firavul gard de protecţie, iar partea frontală pătrunde în primul rând al spectatorilor, măcelărindu-i precum o elice în timp ce se roteşte. După câteva secunde, monopostul se odihneşte pe marginea circuitului.

 

11 spectatori au murit pe loc: Augusto Camillo Valleise, Franca Duguet, Luigi Motta, Luigi Fassi, Laura Zorzi, Albino Albertini, Paolo Perazzone, Mario Brambilla, Giuseppina Lenti, Claudia Polognoli şi Franz Waldvogel, în timp ce mulţi alţii au fost grav răniţi. Trei dintre aceştia au murit a doua zi la sptal: Luigi Freschi, Roberto Brambilla şi Rinaldo Girod, iar un altul a rezistat încă patru zile înainte de a înceta din viaţa: Renato Janin.

În total, 15 dintre cei peste 100.000 de spectatori veniţi să vadă un pilot Ferrari cucerind titlul mondial la Monza au încetat prematur din viaţă.

 

 

"AM VRUT SĂ CÂŞTIG, DAR NU CU ACEST PREŢ"

Cea mai bună dovadă că moartea era un lucru acceptat în sporturile cu motor din acea epocă este că Marele Premiu al Italiei a continuat ca şi când nimic nu s-a întâmplat. În cele din urmă, Phil Hill a câştigat cursa şi, graţie celor 9 puncte acordate învingătorului, a devenit lider în clasamentul general cu 34 de puncte.

Von Trips avea doar 33, astfel că Hill a devenit primul american care a câştigat titlul mondial în Formula 1. "Am vrut să câştig, dar nu cu acest preţ", au fost cuvintele sale la finalul cursei.

Puţini îşi amintesc astăzi de Von Trips, în ciuda faptului că ar fi putut deveni campion mondial post-mortem. Unul dintre motive este că nouă ani mai târziu Jochen Rindt a devenit primul şi singurul campion mondial most-mortem, după ce şi-a pierdut viaţa tot pe circuitul de la Monza.

 

MASACRUL DE LA LE MANS

Chiar dacă a rămas în istorie drept accidentul cu cele mai multe victime în Formula 1, Monza 1961 nici măcar nu s-a apropiat de masacrul din cursă de 24 de ore de la Le Mans din 1955. Atunci, Pierre Levegh a avut parte de un accident la volanul unui Mercedes care a ajuns în public, iar nu mai puţin de 82 de spectatori au încetat din viaţă.

La fel ca la Monza, şi atunci cursa a continuat fără să fie întreruptă, iar finalul ar produce repulsie în zilele noastre: echipajul învingător format din Mike Howthorn şi Ivor Bueb a avut tăria de a sărbători succesul cu şampanie în ciuda faptului că a fost implicat în accidentul care a produs carnagiul...