“Trebuie să fii puțin nebun ca să participi la proba de bob”, spune râzând tânărul blond, cu o constituție atletică. Are doar 182 de centimetri, o înălțime medie, dar e un pachet de mușchi și are spatele construit ca o statuie sculptată perfect în vremea Renașterii, iar alura sa de olimpian desăvârșit te face să-i respecți imediat prezența.

E nevoie de mușchi la bob, unul dintre sporturile de iarnă cel mai puțin înțelese. De fapt, cred că termenul corect este “neînțelese”. Dacă nu ai avut ocazia de a intra măcar o dată în viață în bobul în formă de glonte supradiemensionat și de a te lansa pe o pistă înghețată simțind adrenalina care face ca un rollercoaster serios să fie o glumă bună de spus nepoților la gura sobei, nu vei înțelege niciodată sportul ăsta la adevărata sa valoare.

Nu vei înțelege pe de-a-ntregul ce înseamnă să rulezi cu peste 130 de kilometri pe oră printr-un semitub din gheață care te face să aluneci din ce în ce mai rapid pe măsură ce cobori prin labirintul sinuos, transformându-ți câmpul vizual într-un tunel care pare din ce în ce mai îngust. Respirația nu mai există. Ești paralizat.

Deși o coborâre durează maxim un minut, ai impresia că ai avut la dispoziție vreun sfert de oră să-ți reevaluezi prioritățile în viață. De la mijlocul coborârii, ești împins violent în stânga și în dreapta cu forță în viraje pe care nu apuci să le vezi și de care nu te poți pregăti fizic și psihic. Și atunci te lași în brațele pilotului, primul om din bob, cel care ține în brațe deopotrivă timpul și integritatea fizică a ocupanților. El știe exact când și cât să vireze la fiecare parabolică ce se cască în fața bobului scăpat în cădere liberă pe gheață și el este responsabil pentru fiecare sutime de secundă câștigată sau pierdută după cei 50 de metri în care toți ocupanții bobului împing “glontele” în zona de start.

Francesco Friedrich este noua stea a acestei discipline. În ciuda prenumelui cu iz toscan, tânărul de 27 de ani născut într-un oraș mic de lângă Dresda este 100% german. Polițist german. Pentru că, în afara antrenamentelor și a competițiilor la care participă sub culorile Germaniei, Francesco este unul dintre cei mai respectați polițiști din Pirna, o localitate de vreo 40.000 de suflete care timp de două săptămâni, cât au durat Jocurile Olimpice de Iarnă de la Pyeongchang, din Coreea de Sud, au stat cu sufletul la gură și ochii în televizor pentru cel mai cunoscut om pe care l-a dat orașul.

Dacă în munca de zi cu zi este obligat să joace după regulile stricte ale Poliției, una dintre cele mai respectate instituții din Germania, lucrurile se schimbă radical atunci când Francesco Friedrich își lasă uniforma la vestiar și îmbracă echipamentul de bob. Vorbim despre o disciplină în care “ciupirea” fiecărei sutimi de secundă este considerată o victorie. Un sport în care diferența dintre primul loc și ultimul loc pe o coborâre se măsoară în fracțiuni de secundă, în segmente de timp mai scurte decât îți ia în mod normal să clipești.

Imaginați-vă, în acest caz, câtă matematică trebuie să existe antrenament după antrenament pentru ca în distanța de 4 ani dintre edițiile Jocurilor Olimpice să reușești să te transformi radical. Să devii în mod clar cel mai bun din lume și să câștigi medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Pyeongchang în cele două probe masculine de bob – două și patru persoane – după ce acum patru ani, la Soci, erai o speranță care nu reușea să confirme și termina abia pe locurile 8 și 10 la aceleași probe.

Lucrurile nu se opresc însă la “mașina” de concurs. Combinezoanele speciale inspirate de cele din probele de înot și căștile pe care le folosesc sportivii din proba de bob sunt trebuie să facă parte și ele din lista elementelor care pot să-ți câștige sau să-ți piardă un concurs. Aici intră în joc un element care face legătura cât se poate de natural între lumea mașinilor și cea a unuia dintre cele mai pretențioase sporturi din lume. Iar BMW este una dintre mărcile care și-au asumat “responsabilitatea” de a se implica în bobul mondial. BMW și-a pus la bătaie know-how-ul și a colaborat în ultimii ani cu mai multe federații naționale de profil – SUA și Germania sunt cele mai cunoscute – cărora germanii le-au împrumutat cunoștințele adunate în tunelul aerodinamic de înaltă precizie în care marca își dezvoltă produsele.

Astfel, dacă de cele mai multe ori vorbim de contracte de imagine transpuse prin sponsorizări ale competițiilor de toate tipurile, BMW s-a transformat în cazul bobului în partener tehnologic al “Formulei 1 pe gheață”.

Iar colaborarea cu Federația Germană de Bob și Sanie este una dintre cele mai spectaculoase și fructuoase dintre cele pe care compania germană le-a pus în aplicare în ultimii ani.

“În primul rând, am măsurat şi am digitizat bobul şi l-am optimizat folosind simularea pe calculator”, a explicat Hahn. “Pentru a produce prototipurile, am folosit o freză de precizie pentru a produce o matriţă-negativ, care apoi va fi utilizată pentru a aduce fibrele de carbon în poziţiile dorite cu exactitate”.

Poziţiile celor trei împingători necesită calităţi diferite. De exemplu, proba de două persoane necesită mai multă putere, cea de patru necesită mai multă viteză şi o frecvenţă mai mare a paşilor. În bobul de două persoane al lui Francesco Friedrich, această poziţie este deţinută de fostul decatlonist Thorsten Margis, care are o înălţime de 1,92 metri. El are nevoie de mai mult spaţiu pentru a se poziţiona cât se poate de plat în bob pentru a reduce rezistenţa aerodinamică. Poziţia scaunului său trebuie astfel adaptată.

Casca Race: de pe circuite la aurul olimpic

Federația Germană de Bob se bazează pe competenţa partenerului tehnologic BMW nu numai în dezvoltarea şi optimizarea bobului. BMW Motorrad Germania este, prin modelul de cască Race, un alt element important în lupta pentru medalii.

Casca a fost dezvoltată pentru cursele de motociclete, care impun aceleaşi standarde înalte precum competiţiile de bob: aerodinamică optimă, vizibilitate ideală, confort ridicat la purtare şi siguranţă maximă la viteze mari. Înainte de Pyeongchang, sportivii germani participaseră deja în actualul sezon al Cupei Mondiale cu casca Race, ale cărei proprietăţi aerodinamice au fost optimizate în tunelul aerodinamic al BMW Group.

Vârful de gamă dezvoltat pentru cursele pe circuit garantează utilizatorului o siguranţă maximă şi îi permite să se concentreze la maxim pe pistă sau în canalul de gheaţă. Astfel, viziera foarte mare, cu geam interior antiaburire, în combinaţie cu linia extinsă a gâtului, chiar şi atunci când sportivul stă întins, permite o vizibilitate foarte bună. Spoilerul mare garantează o poziţie stabilă şi silenţioasă la viteze de peste 300 km/h, astfel că nu se produc trepidaţii la nivelul căştii. Benzile suplimentare de prindere sub bărbie reduc riscul pierderii căştilor chiar şi în cazul unui impact puternic.

Casca îți poate câștiga cursa. Iar dacă un bob costă către 100.000 de euro, o cască precum BMW Motorrad Race poate fi comandată la orice dealer BMW Motorrad implicit în România la prețuri care încep de la 750 de euro.

După locurile 8 și 10 obținute în 2014 la Jocurile Olimpice de la Soci, Francesco Friedrich a început imediat lupta cu recuperarea sutimilor de secundă. Scopul final a fost aurul olimpic la Pyeongchang, însă drumul a fost lung și sinuos și a inclus câteva “opriri” de control la etapele de Cupă Mondială și la Campionatele Mondiale dintre cele două ediții ale Jocurilor Olimpice.

După eșecul din 2014, Friedrich a reușit să câștige Campionatul Mondial de Bob două persoane în fiecare dintre următorii ani (2015, 2016, 2017), în timp ce Bobul de patru persoane i-a adus germanului și colegilor săi de două ori locul al patrulea (2015 și 2016) și – în final – locul întâi în 2017. Astfel, după un sezon 2017 perfect, Francesco Friedrich pleca la Pyeongchang cu încrederea sportivului care a reușit să se transforme major în ultimii patru ani. “Ne-am făcut temele la ultimele patru ediții ale Campionatelor Mondiale, unde le-am arătat tuturor ce putem. Nu avem niciun motiv să avem emoții”, spunea înainte de Pyeongchang Friedrich.

Și avea dreptate. Parțial. Pentru că emoțiile nu au cum să dispară dintr-o disciplină în care sportivii se luptă pe lățimea lamei unui cuțit.

Pilotul Francesco Friedrich a câștigat medalia de aur în proba de bob două persoane pentru Germania împreună cu împingătorul Thorsten Margis, însă finalul acesteia a fost unul fabulos. După cele patru coborâri ai căror timpi se adună pentru stabilirea timpului de referință care departajează echipajele, Germania și Canada s-au aflat la egalitate perfectă: 3 minute, 16 secunde și 86 de sutimi. Au fost momente de tensiune maximă la finalul celor patru manșe, pentru că sportivii germani și cei canadieni s-au bucurat alternativ și în același timp de rezultate care-i dădeau campioni olimpici. “Când au venit să ne felicite, nu înțelegeam de ce sunt atât de bucuroși pentru locul al doilea”, spuneau Justin Kripps și Alexander Kopacz, echipajul canadian, după festivitatea de premiere. “Abia apoi am observat că avem exact același timp cumulat după patru coborâri”.

Bobul este un sport pretențios în care simpla formă studiată a căștii de concurs poate face diferența dintre aur și argint. Însă logica căștii este în primul rând una mult mai cinică: ea protejează purtătorul în cazul unui accident.

În cazul căștilor dezvoltate de BMW Motorrad pentru motocicletele de competiție și adaptate pentru proba de bob de la Jocurile Olimpice, acest lucru a fost vizibil chiar pe pista de la Pyeongchang.

La a doua coborâre pe pista de gheață a probei de Bob două persoane masculin, nemții Nico Walther și Christian Poser au abordat prea devreme ultimul viraj al “labirintului” și s-au răsturnat la viteză maximă, trecând linia de sosire într-o rână, cu căștile târâte pe gheață, într-o liniște mormântală.

Cei doi erau lideri autoritari ai concursului până în acel moment și chiar au rămas pe locul întâi în clasamentul intermediar în ciuda căzăturii, profitând de punctul din regulament care spune că piloții termină coborârea dacă trec împreună linia de sosire.

Din fericire, Walther și Poser s-au ridicat și au terminat teferi concursul. Ulterior au căzut pe locul al patrulea în clasamentul general după terminarea ultimelor două manșe, ratând podiumul în fruntea căruia la finalul competiției s-au bucurat colegii lor, Francesco Friedrich și Thorsten Margis.

Echipamentul poate face diferența între aur și argint, dar și între liniște și bucurie. Toate se întâmplă într-un timp mai scurt decât îți ia ție să clipești.

În decembrie 2005, pe când Francesco Friedrich se pregătea de o carieră în atletism, fratele său, David, s-a răsturnat cu bobul la Alternberg. A suferit multiple fracturi și a stat timp de trei săptămâni în comă.

După acest episod, David Friedrich a renunțat la bobul de performanță.

“Bineînțeles că acest tip de eveniment lasă urme, însă nu am vrut ca acest accident să mă afecteze major. La un an după acest eveniment, m-am răsturnat și eu la Alternberg pe când eram împingător și mi-am rupt spatele. Trebuie să fii puțin nebun ca să participi la proba de bob”, spune Francesco Friedrich.