La jumătatea anilor ’30, Europa începea să fie dominată de tensiuni politice. Dar dezvoltarea Vestului continuă, iar acest lucru își pune amprenta și asupra industriei auto. Rudolf Schleicher – specialist în motoare – și Fritz Fiedler, un inginer cu multă experiență în construcția mașinilor, pun bazele unui proiect în cadrul BMW. Scopul: concepția unui model compact, dar în același timp sportiv. O structură ușoară și o caroserie croită după principiile aerodinamicii moderne urmau să stea la baza acestui nou BMW. Era spre sfârșitul lui 1935 când o mică broșură circula prin pasionații de automobile din Germania. Un nume, o motorizare și o descriere simplă: „Typ 328 cu motor de doi litri”. Fără alte informații despre performanțe sau putere. „Dish-ul” pregătit de cei doi „bucătari” germani a fost lucrat cu atenție și ținut la dospit până în 14 iunie 1936.
Roadsterul care urma să revoluționeze lumea motorsportului își făcea apariția în fața publicului fără surle și trâmbițe.
O zonă frontală rotunjită, faruri integrate perfect între cei doi „rinichi” și o pereche de curele din piele înfășurate strâns asigură capota
„E ceva obișnuit pe Ring. O duminică fără ploaie nu mai este o duminică de cursă aici în Eifel”, afirma Ernst Jakob Henne, pilot care cunoscuse succesul în motorsport la ghidonul motocicletelor BMW. De cealaltă parte, Schleicher și Fiedler încercau să-și ascundă emoțiile, întrucât BMW 328 urma să primească botezul în International Eifelrennen, una dintre cele mai prestigioase competiții ale acelor vremuri. Roadsterul care urma să revoluționeze lumea motorsportului își făcea apariția în fața publicului fără surle și trâmbițe, totul fiind orchestrat de experiența lui Henne. 34 de concurenți se află pe grila de start, dar roadsterul de un alb imaculat este cel care atrage privirile tuturor. O zonă frontală rotunjită, faruri integrate perfect între cei doi „rinichi” și o pereche de curele din piele înfășurate strâns asigură capota.
„Un rezultat senzațional l-a reprezentat victoria lui Ernst Jakob Henne, deținătorul recordului mondial de viteză pentru motociclete, în categoria automobilelor de sport fără compresor și cu o cilindree de 2 litri. Fără a mai spune că a terminat în fața multor adversari cu mașini aflate într-o categorie superioară de cilindree. Ernst Jakob Henne a reușit imposibilul”. 250.000 de entuziaști au fost acolo și au admirat prima victorie a lui BMW 328.
BMW 328 Touring Coupe
Corpul Național Socialist (NSKK) a înființat propria divizie de motorsport, iar 3 exemplare BMW 328 făceau parte din lotul germanilor. Scopul acestei divizii a fost unul simplu: să arboreze drapelul Germaniei în cât mai multe curse din afară. Iar pentru a realiza acest lucru, cele 3 unități 328 erau îngrijite la cel mai înalt nivel de reprezentanții uzinei. La finalul sezonului 1938, BMW demarează proiectul AM1007, un 328 cu caroserie închisă. În urma testelor, vitezele atinse au fost mult mai mari, dar mașina dezvoltase o problemă nouă: instabilitatea la viteze ridicate. Rapoartele spun că mașina cu cockpit închis atingea viteze nemaivăzute anterior în teste, dar era atât de instabilă, încât avea nevoie de întreaga lățime a autostrăzii pentru a reuși performanțele respective.
Echipa de ingineri intră în criză de timp, iar soluția pentru a finaliza proiectul vine din partea Carrozzeria Touring, un carosier din Milano care în trecut dezvoltase un cockpit închis pentru Alfa Romeo. În doar patru săptămâni, italienii se achită de datorie și livrează primul și singurul 328 Touring Coupe. 780 de kilograme, un motor de doi litri ai cărui șase cilindri produceau 136 de cai putere, un coeficient aerodinamic Cx de 0.35 și o viteză maximă de 220 km/h erau ingredientele cu care 328 Touring Coupe ajungea pe grila de start a cursei de 24 de ore de la Le Mans din 1939. Prinţul Max zu Schaumburg-Lippe – liderul echipei NSKK – și inginerul Hans Wencher sunt cei care au pilotat în celebra cursă de anduranță. Eficiența unui model cu cockpit închis își spune cuvântul, Touring Coupe reușind să câștige autoritar clasa dedicată motoarelor de 2.0 litri și chiar să încheie pe poziția a cincea a clasamentului general, cu o viteză medie de 130 km/h.
Mille Miglia, 1940
Dăm puțin timpul înapoi și ajungem în 1927, un an extrem de important pentru pasionații de motorsport. În Italia interbelică, în 26 martie, steagul cade peste linia de start a Mille Miglia, cursă desfășurată pe o distanță de 1.618 kilometri. Prima ediție a competiției italiene a adunat la start 77 de echipaje, toate din Cizmă, iar dificultatea crescută a concursului a făcut ca linia de finish să fie trecută de doar 51 de mașini.
Vestea se răspândește rapid, iar în următorii ani tot mai mulți piloți străini își doresc să arboreze steagurile naționale în prestigioasa cursă din Italia. Cursa de la Mille Miglia ajunge și în atenția BMW, iar în 1938 trei exemplare 328 domină faimoasa competiție, acaparând podiumul clasei dedicate mașinilor cu motoare de doi litri. Cu toate acestea, cursa fusese marcată de o serie de accidente care au produs un număr mare de victime în rândul spectatorilor, iar cursa din 1939 avea să nu se mai desfășoare.
În tot acest timp, în Germania își fac apariția Touring Coupe și Kamm Coupe, două exemplare care aveau să le dea fiori italienilor în ediția din 1940 a „Gran Premio Brescia delle Mille Miglia”. Câștigarea competiției italiene devine un deziderat pentru echipa nemților, iar așa se vor naște și exemplarele 328 Mille Miglia Roadster.
Aflat în departamentul de creație artistică a mărcii germane, Wilhelm Meyerhuber este cel care observă că și roadsterele pot beneficia de noile studii din aerodinamică. Caroseria primește o formă mult mai rotunjită care este montată pe modelele care urmau să primească numele cursei italiene. Primul 328 Mille Miglia Roadster părăsește poarta uzinei germane, dar nemții sunt presați de timp și se văd nevoiți să apeleze, încă o dată, la serviciile carosierului din Milano. Cu aceeași precizie de ceas elvețian, Carrozzeria Touring livrează la timp cele două exemplare 328 necesare pentru a completa echipa NSKK. BMW se alinia, deci, la startul competiției italiene cu cinci mașini: cele trei exemplare Mille Miglia Roadster, un Touring Coupe și unicul Kamm Coupe existent în lume la acel moment. Dar despre Kamm Coupe vom vorbi puțin mai târziu.
Suntem în primăvara lui 1940, iar semnele erau tot mai clare că un nou război de proporții avea să dezbine lumea. Cu toate acestea, organizatorii Mille Miglia lucrau din greu în Italia pentru a pune pe picioare competiția care le-a adus faimă în perioada interbelică.
Piazza del Vittoria din Brescia freamătă de zgomotul motoarelor și de gălăgia fanilor veniți să-i admire pe temerarii care în trei zile aveau să pornească în ediția 1940 a Mille Miglia. Vedeai doar roșu în fața ochilor: Alfa Romeo, Lancia și Fiat. Ici colo, câte o pată albastră Delage și „săgețile argintii” care spărgeau monotonia cromatică.
Era prima cursă în care și BMW renunța la haina albă pentru cea argintie, culoare care în nenumărate rânduri a reușit să-i sperie pe italieni.
E 28 aprilie, iar ceasul indică ora 6:40. Husche von Hanstein și Walter Baumer se află în cockpitul lui Touring Coupe așteptând ca steagul să fie ridicat și să lanseze mașina cu numărul 70 în „Gran Premio Brescia delle Mille Miglia”.
Echipajul Autorității Sportive Naționale mizează totul pe cartea atacului și după prima buclă din cele nouă programate între Brescia, Cremona și Mantova, Touring Coupe conduce detașat, cu un avans de aproape un minut și jumătate.
Cei doi germani simțeau deja gustul victoriei, dar nu lasă garda jos și merg la fel de alert până la finalul cursei pe care aveau să o câștige cu un avans de 15 minute. De 8 ore, 54 de minute și 46,6 secunde a avut nevoie BMW-ul carosat de Touring pentru a încheia Mille Miglia 1940. Fericirea nemților avea să fie și mai mare când pe locul al treilea sosește BMW-ul 328 Mille Miglia Roadster cu numărul de concurs 74. Celelalte două roadstere vor încheia pe locurile 5 și 6, iar astfel BMW reușește să plece acasă și cu titlul pentru echipe.
Un singur 328 nu reușea să termine cursa de la Brescia: versiunea Kamm Coupe a modelului german. O mașină cu o poveste în poveste.
„Künstlerische Gestaltung” și celebrul Kamm Coupe
În 1936, departamentul de proiectare era condus de același Fritz Fiedler, unul dintre “părinții” lui 328. La sediul din Eisenach este adus și Wilhelm Kaiser, un specialist în caroserii care va semna schițele din era 328 și care va prelua conducerea divizei de design pentru caroserii odată cu mutarea departamentului de dezvoltare în Munchen. Doi ani mai târziu, Fritz Fiedler primește din partea BMW un departament de concepție artistică (Künstlerische Gestaltung), iar aici va lua naștere ceea ce astăzi cunoaștem sub numele Kamm Coupe. Descris drept un urmaș al proiectului AM1007, Kamm Coupe reprezintă apogeul în materie de design și eficiență având la bază 328.
Wunibald Kamm, designer, inginer și specialist în aerodinamică, este cel care a reușit să reducă turbulențele apărute la viteze mari. Acesta observă greșelile realizate în cadrul proiectului AM1007 și dă naștere celebrei „Kamm tail” (o parte frontală aerodinamică și un spate tăiat), soluție care ulterior va fi implementată pe modele precum Ferrari 250 GTO, Ford GT40, Citroen SM, Aston Martin DB6 sau Alfa Romeo Montreal. Cu un ampatament mai lung cu 20 de centimetri și cu o caroserie realizată din elektron (aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu), Kamm Coupe reușește o viteză maximă de 230 km/h.
Cursa din 1940 de la Mille Miglia rămâne singura competiție majoră în care a luat startul Kamm Coupe. Echipajul care a urcat în cockpitul mașinii aerodinamice a fost format din italienii Giovanni Cernuschi și Franco Cortese, ambii având o experiență considerabilă în Mille Miglia. Italienii nu reușesc să mențină ritmul alert de cursă, întâmpină probleme la carburator, iar către finalul competiției se văd nevoiți să abandoneze.
În timpul celui de-al doilea Război Mondial, departamentul de proiecte speciale este mutat într-o clădire din grădina Castelului Eisholz, iar exemplarul Kamm Coupe ajunge să fie ascuns de privirile curioșilor. La doi ani după încetarea războiului, modelul german câștigă o cursă de talie modestă desfășurată pe circuitul de la Hockenheim, aceasta fiind prima și singura victorie pe care o va obține. Câțiva ani mai târziu, modelul este distrus complet într-un accident. În 2010, BMW Classic construiește un nou Kamm Coupe și readuce astfel la viață un model care a reprezentat un punct important în istoria aerodinamicii auto.
România în povestea BMW 328
Era o zi de primăvară în sud-vestul Germaniei. În 21 mai 1939, pe linia de start a celebrei curse Eifelrennen de la Nurburgring apare un tânăr de 30 de ani, fără cască sau combinezon. Este Petre Cristea, o figură respectată a vremii: în 1936 câștigase Raliul Monte Carlo și ajungea în cercul select al automobiliștilor vremii. Modestia românului îi determină însă pe cei care se ocupau de paza circuitului să nu-i pemită intrarea pe pistă. Noroc cu banderola „Fahrer-Eifelrennen 1939”, precursoarea “legitimațiilor” pe care piloții de astăzi le poartă agățate de gât în fața sutelor de camere TV și foto care-i filmează. Banderolă pe care o puteți admira astăzi la Muzeul BMW din München.
Crema piloților de pe Bătrânul Continent era aliniată la start și nimeni nu prevăzuse „dezastrul” pe care Cristea urma să-l provoace. Cel mai bun timp în calificări și, implicit, plecarea din pole-position. Urmează o cursă controlată perfect și o victorie care îi confirmă poziția românului într-un tablou de gală alături de marii piloți ai acelor timpuri. Mașina cu care Cristea a câștigat la categoria modelelor cu motoare de doi litri a fost un 328 modificat după „chipul și asemănarea sa”. O caroserie mai ușoară și o formă ceva mai aerodinamică au fost elementele care au dus la îmbunătățirea performanțelor BMW-ului 328.
Dar poveștile românilor alături de modelul BMW nu se termină aici. Alexandru Papană este pilotul care, aflat la volanul unui 328, stabilește un record pe traseul București – Brașov: o oră și 38 de minute). În același timp, Marin Dumitrescu, cel ce și-a construit pasiunea, a dominat campionatele interne la volanul modelului bavarez.
24 iunie 2017. O zi caldă de vară în inima Sinaiei. Peleșul este asaltat de turiști și de „bătrâne doamne” pe patru roți venite să-și etaleze frumusețea în fața unui public entuziast și a unui juriu exigent. Concursul de Eleganță Sinaia are oaspeți de seamă, iar pe covorul roșu apare el. Un BMW 328 Mille Miglia Roadster. Da, unul dintre cele trei exemplare care în 1940 au contribuit la câștigarea titlului pe echipe în celebra cursă din Italia.
Portiera germanului nu are mânere în exterior, așa că bătrânul cu ochii limpezi din dreapta este nevoit să-și facă singur intrarea. Este nea Marin, olteanul care după al Doilea Război Mondial a devenit unul dintre actorii principali ai scenei automobilistice românești. Silueta germanului curge suav pe pavajul din curtea castelului și pare că știe mirosul acestor meleaguri.
Mașina mai venise aici în 1940, când echipa BMW fusese invitată să participe în Marele Premiu al Brașovului și Marele Premiu al Bucureștiului. Atunci, în vremurile în care armele începeau să se încleșteze deasupra Europei, cele trei mașini BMW au venit, au participat la antrenamentele de la Brașov și au plecat înapoi spre Munchen. Războiul începea, iar eroii curselor auto ale vremii urmau să fie uitați în muzee.
Credit foto: BMW, Adrian Mitu, Ciprian Mihai
Comentarii (6)
Mulțumim pentru aprecieri. Să ne vedem din ce în ce mai des pe această secțiune, unde compromisurile nu există.
Adauga un comentariu