Călătoria noastră europeană continuă. După ce am vizitat Transfăgărășanul într-o dimineață argintie cu tușe de thriller și după ce a doua zi am putut să admirăm o parte necunoscută a Ungariei, ne îndreptăm acum spre Viena. Intrăm în zona dezvoltată a Europei, ceea ce înseamnă că posibilitățile de a căuta cadre spectaculoase în care BMW M4 să strălucească cresc proporțional. Vorbim, totuși, de un oraș care reușește să atragă milioane de turiști anual. Orașul Valsului, plin de clădiri istorice rămase de pe vremea în care celții și romanii își făceau veacul pe aici, plin de castele baroce din epoca medievală și, evident, asezonat cu nuanțe de pe vremea în care Viena era capitala Imperiului Austro-Ungar.

În această atmosferă aproape romantică, reușim să dăm peste cap încă o dată așteptările și plantăm BMW M4 într-o zonă ceva mai puțin frecventată a Vienei. Partea underground, cea în care artiștii urbani își dezvăluie creațiile în cea mai exigentă galerie de artă a lumii: strada. Văzută de mulți ca un act de vandalism, arta underground reprezinta una dintre zonele cel mai puțin înțelese ale creației. Plină de luptători contra sistemului, forfota din jurul artiștilor care produc și expun în spațiul public se datorează modului ferm și franc în care aceștia aleg să-și distribuie mesajele. 

În arta străzii nu există cenzură, mesajele sunt directe, iar metafora are mai degrabă un rol ironic decât unul estetic. Arta stradală este concentrată pe mesaj și pe sensul acestuia, forma derivând din substanță.

Ce mediu poate fi mai potrivit pentru a transmite mai departe caracterul încăpățânat și independent al lui M4? O mașină care satisface dorințele oricărui iubitor al mașinilor sport plantată într-o lume concentrată din ce în ce mai mult pe o imagine eco a industriei auto. Un model care, deși a renunțat la un V8 aspirat (pe generația anterioară M3 Coupe) în favoarea unui motor TwinTurbo cu șase cilindri în linie, reușește să-ți ofere aceleași senzații tari pe care le primeai anterior, cu bonusul unui consum mult mai mic. În limba română, numim asta încăpățânare. Să intrăm, deci, în zona încăpățânată a Vienei.

De fapt, pentru a vizita zona frecventată de artiștii urbani ai Vienei trebuie să ajungi în centrul orașului, lângă canalul Dunării. Acolo, sub podurile care leagă străzile animate și spectaculoasele clădiri de birouri, se află o lume colorată și plină de creativitate.

Cred că ți-ai putea petrece zile în șir plimbându-te pe marginea canalului și admirând creațiile artiștilor undergorund care contrastează clar cu apariția cumva futuristică a clădirilor din jur: hoteluri, sedii centrale ale băncilor și birouri ale celor mai importante corporații IT din lume.

La fel cum lumea îl are pe Banksy, cel mai cunoscut artist underground al lumii, pereții canalului Dunării din Viena îl au pe Panza, un artist maghiar care a găsit aici mediul perfect pentru a se desfășura.

În arta underground, mesajele se scriu direct peste alte mesaje, iar aceste straturi completează tabloul multicolor al imaginii. A fost o seară diferită în Viena. Orașul muzicii și al prinților poate fi și altfel. Aici poți să vorbești cu pereții, iar pereții vorbesc cu tine.

Văzută de mulți ca un act de vandalism, arta underground reprezinta una dintre zonele cel mai puțin înțelese ale creației. Plină de luptători contra sistemului, forfota din jurul artiștilor care produc și expun în spațiul public se datorează modului ferm și franc în care aceștia aleg să-și distribuie mesajele.