Nu mai este deloc un secret faptul că fenomenul electrificării prinde din ce în ce mai mult avânt. Mulți dintre noi am început deja să ne obișnuim cu ideea unei mașini cu zero emisii, silențioase și puternice. Însă, nu doar mașinile noi pot fi electrice, ci și cele clasice. Chiar dacă și-au început viața ca modele modeste, cu motoare economice și cu foarte puțină tehnologie la bord.
Cel mai nou exemplu vine din Ingolstadt. Audi a decis să ne facă o surpriză în această vară și să ne prezinte un proiect unic și cu mult suflet. Mai precis, vorbim despre noul proiect EP4, o mașină clasică, transformată într-un model electric de performanță, ca un exercițiu al ucenici din cadrul mărcii germane.
Povestea lui EP4 este cu adevărat fascinantă, întrucât prototipul a fost construit cu ocazia aniversării a 150 de ani de la fondarea uzinei de la Neckarsulm.
NSU PRINZ, UN RIVAL PENTRU VW BEETLE ȘI FIAT 500
Punctul de plecare al proiectului EP4 este reprezentat de către vechiul model de clasă mică NSU Prinz 4. În ziua de astăzi, numele NSU se regăsește exclusiv în paginile istoriei, însă, în urmă cu un secol, constructorul german era unul dintre cei mai importanți producători de automobile și de motociclete. În special în perioada care a urmat după cel de-al Doilea Război Mondial.
Printre numeroasele modele produse de NSU de-a lungul timpului, cel mai cunoscut dintre acestea este Prinz. Micul Prinz (un joc de cuvinte sugerat și de dimensiunile sale reduse), a venit pe lume pentru prima dată în 1957 și a fost chiar primul model cu 4 roți construit de către NSU, după război.
Noul model, vândut sub sloganul „Fahre Prinz und Du bist König” (tradus simplu „Condu un Prinz și vei deveni rege”), nu era altceva decât o mașină de oraș foarte simplă, economică și practică. În termeni realiști, Prinz era un rival nou pentru modele cu tradiție, ca Volkswagen Beetle și Fiat 500.
Prima generație Prinz era disponibilă exclusiv în varianta berlină cu două uși, o caroserie care se purta la acea vreme și care a fost produsă din martie 1958 până în 1962, la uzina de la Neckarsulm.
Asemeni rivalilor săi de la Volkswagen și Fiat, NSU Prinz avea motorul amplasat în spate și portbagajul în față. Propulsorul în sine era un motor cu doi cilindri, de 583 cm3, răcit cu aer, gata să dezvolte doar 20 de cai putere. Tot în spate era montată și cutia de viteze, astfel încât motorul lui Prinz livra puterea către roțile din spate.
La un an după începutul producției a fost lansată versiunea Prinz II, care primea mai multe ornamente decorative și o cutie de viteze cu sincronizare pentru toate treptele. A urmat, în 1960, versiunea Prinz III, care aducea un motor mai puternic, de 30 de cai putere, precum și un stabilizator nou pentru puntea din față.
VERSIUNEA SPORT PRINZ: SUFLET GERMAN, HAINE ITALIENE
Alături de versiunea obișnuită pentru publicul larg, NSU a creat și o versiune nouă, dedicată celor care își doreau mai mult stil. Pentru asta a fost lansat NSU Sport Prinz, versiunea mai performantă a micului model de oraș.
Față de un Prinz obișnuit, Sport Prinz primea o caroserie nouă, cu liniile unui coupe și creată de către italienii de la Bertone.
Pe lângă formele atrăgătoare, Sport Prinz promitea o viteză maximă de 160 de km/h, folosind același motor de 583 de cm3. Ulterior, în 1962, versiunea sportivă a lui Prinz a primit un motor mai mare, de 598 de cm3.
A DOUA GENERAȚIE, UN BEST-SELLER
Chiar dacă trecuseră 4 ani de la debutul lui Prinz, în toamna lui 1961, NSU a lansat noul Prinz 4. În ciuda numelui său, aceasta a fost abia a doua generație a micului model de oraș, care a crescut semnificativ în dimensiuni și s-a dovedit a fi unul dintre cele mai bine vândut modele din istoria mărcii. Caroseria păstra aceeași configurație de berlină cu două uși, însă avea un design nou, care aducea aminte, pe alocuri, de Chevrolet Corvair.
Paradoxal, chiar dacă era o diferență mare de clasă între cele două modele, atât Prinz 4 și Corvair aveau motoarele amplasate în spate și, în ambele cazuri, acestea erau răcite cu aer. Aici se opresc asemănările, deoarece noul Prinz 4 se mulțumește cu o unitate cu doi cilindri, de 598 cm3, care livrează 30 de cai putere. Destul de modest. O piesă interesantă a motorului este sistemul Dynastart, care combină un demaror cu un generator, ambele fiind montate în carterul motorului. Mai mult, același sistem neobișnuit, preluat de la motociclete, mai funcționează și ca un volant atunci când motorul este în funcțiune.
Versiunea care stă la baza proiectului EP4 se numește Prinz 4L. Această versiune este foarte asemănătoare cu cea de bază, excepția fiind un ornament din crom montat în partea din față.
Producția lui Prinz a luat sfârșit în 1973, acesta fiind succedat de către Audi 50, modelul care avea să fie vândut și cu logo Volkswagen, devenind astfel prima generație Polo.
VERSIUNI MAI PUTERNICE: PRINZ TT ȘI TTS
Înainte de a reveni la proiectul nostru, nu putem să nu amintim și câteva dintre versiunile de performanță ale lui Prinz 4. În 1963, avea să-și facă apariția NSU 1000, urmat apoi de versiunile mai puternice TT și TTS. Deja parcă sună ca un model Audi cunoscut și versiunile sale. Însă nu e nici o legătură cu Audi TT.
Față de un Prinz obișnuit, aceste versiuni primeau acum motoare OHC cu 4 cilindri, de 1.0 litri, 1.1 litri și de 1.2 litri, cu puteri cuprinse între 40 și 70 de cai putere.
Nu doar motoarele erau mai performante, dar și caroseria a primit câteva modificări estetice. Versiunile mai performante puteau fi distinse ușor datorită farurilor mai mari (duble în cazul lui TT și TTS) și ale stopurilor triple, desenate sub forma unor butoane mari.
Un alt derivat al lui Prinz 4 a fost și modelul Typ 110, care primea un ampatament alungit, un design frontal nou și, implicit, mai mult spațiu în habitaclu. Această versiune a fost gândită ca o mașină de familie și primea motoarele de 1.1 și 1.2 litri, care dezvoltau 49, respectiv 60 de cai putere.
Ulterior, Typ 110 a fost rebotezat NSU 1200 și a primit un motor de 54 de cai putere. Această versiune, alături de cele enumerate mai sus, au fost produse până în 1972.
BĂTRÂNUL PRINZ DEVINE ELECTRIC
Așadar, anul acesta se împlinesc 50 de ani de când NSU Prinz a fost “pensionat”. Tot în 2023, se împlinesc 150 de ani de la înființarea uzinei de la Neckarsulm, acolo unde a fost produs Prinz.
Tocmai de aceea, Audi nu putea să rateze oportunitatea de a readuce la viață un model care a scris istorie și care a fost atât de semnificativ pentru ceea ce a fost NSU.
Așa se face că, la începutul lui iulie, Audi a dezvăluit oficial conceptul EP4, o mașină electrică de performanță bazată pe vechiul Prinz 4 și creată de către un grup de 12 ucenici din cadrul mărcii. Totul a început în ianuarie 2023, atunci când a fost găsit un exemplar abandonat al unui NSU Prinz 4L produs în 1971.
Exemplarul a fost cumpărat de către Audi, pentru ca apoi ucenicii să treacă la treabă. Primul obiectiv era acela de a stabili o fundație solidă pentru această conversie ambițioasă și plină de provocări.
„Atunci când am luat mașina, caroseria avea multe puncte de rugină”, ne spune Mizgar Doman Hassan, unul dintre ucenicii din spatele conceptului. „Aceste puncte au fost primele lucruri pe care le-am reparat”, mai adaugă acesta.
MOTORUL ELECTRIC, PRELUAT DE LA AUDI E-TRON
În timp ce o parte a grupului de ucenici se ocupa de restaurarea și modificarea caroseriei, cealaltă parte a început lucrul la propulsor și la sursa de alimentare. Astfel, vechiul motor termic de 30 de cai putere a fost înlocuit de o unitate electrică de 240 de cai putere. Aceasta nu este orice unitate electrică, deoarece EP4 primește chiar un motor electric preluat de la un exemplar Audi e-tron construit în 2020.
Bineînțeles, fiind acum o mașină electrică, nu poți merge nicăieri fără o baterie pe măsură. De această dată, ucenicilor le-a venit în ajutor un exemplar Audi Q7 TFSI e quattro, un model PHEV de la care a fost preluată bateria. Acumulatorul este montat sub capota din față, acolo unde era montat odinioară rezervorul de benzină. Caroseria lui EP4 este proiectată în așa fel încât aerul proaspăt pătrunde prin mai multe prize de aer în zona barei din față, iar aerul fierbinte este eliminat printr-o priză de aer sculptată în capotă.
Inclusiv capota din spate, acolo unde este amplasat motorul electric, poate fi deschisă pe jumătate pentru a îmbunătăți răcirea motorului.
DESIGN SPORTIV ȘI FAMILIAR
Bineînțeles, unul dintre lucrurile importante luate în calcul de către ucenicii acestui proiect este identitatea vizuală a conceptului. În ciuda modificărilor aduse caroseriei, precum prize de aer noi, aripi puternic evazate, jante noi și un eleron masiv în partea din spate, forma generală a lui EP4 rămâne, în esență, neschimbată față de clasicul Prinz 4L.
Caroseria este predominant vopsită în nuanța gri Suzuka, iar plafonul este vopsit într-o culoare contrastantă neagră Brilliant. Aici mai adăugăm și accentele verzi în zona prizelor de aer, oglinzilor, anvelopelor și chiar în interior, acolo unde roll-cage-ul este vopsit în aceeași culoare.
ELEMENTE CREATE CU IMPRIMANTE 3D
Pentru ca noua caroserie să poată fi montată, ucenicii au trebuit să aducă și câteva modificări la șasiu. Podeaua lui EP4, de exemplu, este preluată de la un exemplar Audi A1. Tot de la acest model au fost împrumutate și frânele și punțile.
Unele elemente ale caroseriei, precum aripile evazate, au fost create cu ajutorul unor imprimante 3D. Și, dacă erai curios, nu lipsește nici fibra de carbon, prezentă în special la spoiler-ul montat în partea din față. Ca un ultim detaliu, eleronul masiv din spate nu este montat în caroserie, ci în roll-cage.
„Ne-am dorit ca performanța lui EP4 să fie vizibilă din toate unghiurile”, ne spune Cynthia Huster, unul dintre ucenicii implicați în proiect.
Și, dacă tot vorbeam de roll-cage, a venit momentul oportun să facem și o scurtă vizită în habitaclul lui EP4. La fel ca exemplarul original, interiorul este cât se poate de simplu. Aici avem doar un singur ecran pentru instrumentarul digital, suprafețe vopsite complet în negru și două scaune sport de tip scoică Recaro Podium. Practic, interiorul lui EP4 este identic cu cel al unei mașini de curse. Nimic mai mult, nimic mai puțin.
TRECUTUL, ÎMBINAT CU VIITORUL
Chiar dacă NSU Prinz este un model mai puțin cunoscut astăzi, există în continuare un grup de entuziaști ai acestui model, iar astfel de exemplare pot fi admirate în cadrul unor expoziții de mașini clasice sau chiar și în cadrul unor curse pentru modele de epocă.
Așadar, conceptul EP4 este un omagiu potrivit adus micului Prinz, care exprimă într-un mod convingător îmbinarea stilului vizual elegant din trecut cu tehnologia electrică a viitorului.
„Cu un angajament admirabil și creativitate considerabilă, ucenicii noștri au construit o mașină extraordinară”, ne spune entuziasmat Xavier Ros, membru al Consiliului pentru Resurse Umane din cadrul Audi. „Pot fi cu adevărat mândri de rezultatul lor. Astfel de proiecte ne arată că marca noastră are un viitor strălucit datorită talentelor noastre tinere”, mai adaugă Ros în încheiere.
