Înainte de a intra în producția de serie și chiar înainte de a primi un nume, modelele care poartă emblema Renault trec prin mai multe etape de testare. Acest lucru este valabil, de fapt, pentru toate mașinile pe care le vezi pe stradă.

Treaba inginerilor, deloc ușoară, este să se asigure că totul funcționează așa cum trebuie și că nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Nici măcar amalgamul de sunete pe care le produce o mașină, fie că vorbim despre mașini electrice sau termice.

Apariția mașinilor electrice a ridicat o nouă provocare pentru ingineri, în contextul în care sunetul motorului termic a dispărut din peisaj. Deci, urechile pasagerilor pot să se concentreze pe alte zgomote, unele deranjante.

Inginerii trebuie acum să calibreze fin celelalte sunete ale mașinii, care în trecut erau mascate de gălăgia făcută de un propulsor în patru timpi. Ne referim aici la sunetul făcut de semnalizare și chiar la semnalul sonor emis de display-ul sistemului multimedia. Totul pentru ca pasagerii să aibă parte de o experiență cât mai armonioasă la bordul mașinilor.

LINIȘTEA VINE DIN AUBEVOYE

Renault întreprinde toate aceste acțiuni la Centrul Tehnic din Aubevoye, situat la 100 de kilometri de Paris. Un loc ferit de ochii curioșilor, un fel de Area 51 al inginerilor de sunet. Centrul este ascuns în pădurea Eure și se întinde pe o suprafață de peste 600 de hectare.

Include, printre altele, circa 60 de kilometri de piste de încercări, 44 de linii de testare, două tuneluri aerodinamice (de vânt) și 18 camere de coroziune.

În Centrul Tehnic din Aubevoye, cei 1.000 de tehnicieni supun viitoarele modele Renault la tot felul de situații cu care se vor întâlni în lumea reală. Așa cum spuneam, pentru ca totul să fie perfect atunci când viitorul proprietar primește cheile noii sale mașini.

CE ESTE CAMERA ANECOICĂ?

Tot la Aubevoye se află și câteva încăperi unde liniștea devine apăsătoare. Dar, ele sunt foarte importante atunci când vine vorba despre calibrarea sunetelor emise de o mașină, fie ea termică sau cu zero emisii.

Camerele anecoice sunt un fel de laboratoare proiectate special pentru a absorbi complet reflexiile undelor sonore sau electromagnetice. Cu alte cuvinte, o cameră unde nu există ecou, unde oamenii devin sunetul.

O astfel de cameră izolată fonic foarte bine se găsește în mai multe locuri din lume și este folosită, fie de astronauții NASA, pentru a se adapta la liniștea spațiului, fie de cercetători care testează limitele sonore ale omului.

Spre exemplu, într-o astfel de cameră este atât de liniște, încât zgomotul de fond măsurat este de decibeli negativi, adică poate ajunge la -9,4 dBA. Tocmai de aceea o persoană nu poate rezista mai mult de 45 de minute într-o astfel de cameră. Ca să înțelegeți nivelul de liniște, vă spunem doar că o șoaptă umană este de aproximativ 30 de decibeli, în timp ce sunetul unei persoane care respiră este de 10 decibeli.

Se spune că o persoană nu poate sta mai mult de 45 de minute într-un astfel de loc pentru că devine dezorientată. Cu cât este mai bine antifonată, cu atât auzi mai multe lucruri, inclusiv bătăile inimii sau sunetul plămânilor atunci când inspiri.

Prin urmare, camera anecoică se apropie de limita a ceea ce ar trebui să realizeze un vid. S-a demonstrat că limita auzului uman este de aproximativ 0 decibeli. Totuși, dacă urechile noastre nu pot percepe zgomotele joase, asta nu înseamnă că nu există deloc sunet. Într-un astfel de mediu se pot calibra cel mai bine sunetele unei mașini.

ENJOY THE SILENCE

Prima cameră anecoică de la Centrul Tehnic Aubevoye este de fapt una semi-anecoică. Știu, v-am zăpăcit cu termenii aceștia. Dar vă explic de unde vine „semi”. În această cameră, podeaua nu este acoperită cu material insonorizant. Cel puțin, așa o descrie Stephane, șeful Departamentului de Acustică și Vibrații al Grupului Renault.

În schimb, pereții și tavanul sunt acoperite cu panouri din spumă, sub forma unor prisme, care dispersează undele sonore, în loc să le reflecte. În acest fel, ecoul este inexistent.

Aici, în camera semi-anecoică, mașinile sunt înconjurate de sute de microfoane extrem de sensibile, iar inginerii măsoară, printre altele, izolarea fonică a mașinii în raport cu zgomotul făcut de motor, de pneuri sau de orice altceva aflat în imediata apropiere.

„Tot aici se lucrează la toate zgomotele care compun experiența acustică a utilizatorului: sunetul portierelor mașinii, avertismentele și alarmele audio, muzica și multe altele,” mai spune Stephane.

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU MAȘINILE ELECTRICE?

Așa cum spuneam, mașinile cu zero emisii sunt o adevărate provocare pentru acești specialiști, iar pentru Renault totul a început cu Zoe. Constructorul din Hexagon a fost nevoit să răspundă la o întrebare simplă, dar în același timp complicată: ce facem cu liniștea?

Din motive de siguranță, mașinile electrice trebuie să emită un sunet atunci când se deplasează cu viteză redusă, pentru a putea fi auzite de pietoni. Renault dezvoltă așa numitele Vehicle Sounds for Pedestrians (VSP) în aceste camere anecoice.

CAMERA UNDELOR ELECTROMAGNETICE

Mașinile de ultimă generație sunt echipate cu tot felul de sisteme de asistență și diverse tehnologii de conectivitate, care produc unde electromagnetice.

Treaba inginerilor Renault este aceea de a se asigura că aceste unde nu interferează unele cu altele. În caz contrar, echipamentele de la bord ar funcționa eronat, iar acest lucru ar duce la probleme legate de siguranța și fiabilitate mașinii.

La Centrul Tehnic Aubevoye, francezii introduc mașinile într-o încăpere specială, unde pereții sunt acoperiți cu panouri albe și material izolant.

Apoi, inginerii le urcă pe un stand de testare, care simulează rularea pe șosea, în condiții normale de condus, iar antene speciale bombardează mașinile cu unde electromagnetice de diferite intensități.

În lumea reală, mașinile sunt supuse în mod constant la câmpuri electromagnetice, spre exemplu atunci când trec pe lângă un turn de telefonie sau pe lângă radarele fixe.

Așadar, specialiștii centrului din Aubevoye trebuie să se asigure că nimic nu interferează cu sistemele mașinii. Ca și atunci când zbori cu avionul și stewardesa îți spune să pui telefonul mobil pe modul avion sau să îl oprești.

“Ne aflăm într-o cușcă Faraday. Pereții acestei camere blochează undele electromagnetice și ne izolează de lumea exterioară. Prin urmare, putem testa modul în care mașina transmite și recepționează tot felul de unde: radio, telefon sau GPS,” explică Xavier, expert în compatibilitate electromagnetică.

ULTIMA OPRIRE

Centrul Tehnic Aubevoye include și o cameră anecoică, în adevăratul sens al cuvântului. Se întinde pe o suprafață de circa 300 de metri pătrați și are o înălțime de 11 metri.

Pereții, tavanul și podeaua sunt acoperite cu o mulțime de conuri din spumă, iar mașinile sunt suspendate pe un elevator pentru a fi testate.

Aici ajung toate modelele Renault, de la Master la Megane E-Tech electric, iar inginerii le analizează luni la rând înainte de a le da undă verde. În tot acest timp, sunt înconjurate de mii de unde invizibile, fie ele sonore sau electromagnetice.

După cum ați putut citi, e clar că proprietarii de mașini obsedați de „greierași” sau sunete neobișnuite sunt cât se poate de normali. Ba chiar ar putea aplica pentru un post de „ureche fină” în cadrul Renault, sperând că vor ajunge să experimenteze liniștea monumentală dintr-o cameră anecoică.

Iar noi sperăm că după acest articol v-ați îmbogățit vocabularul cu un cuvânt care părea inexistent sau imposibil de pronunțat.