Un bol alb de porțelan. Pasta de dinți pe care o folosești în fiecare zi. Crema de protecție solară. Hârtia lucioasă a revistei tale preferate. Un sul uriaș de vată minerală. Un tub de neon. O mască cosmetică. Creta cu care scriam pe tablă. Toate aceste lucruri au în comun o rocă denumită caolin, exploatată încă din anul 105 pentru prelucrarea hârtiei și din anul 600 pentru fabricarea porțelanurilor chinezești. Este exploatată în toate colțurile lumii, din Bulgaria în Brazilia și din Statele Unite în Australia.
În Marea Britanie, ținutul Cornwall a găzduit o astfel de exploatare vreme de 160 de ani, până în anul 1995. Decorul selenar a fost folosit chiar și de BBC pentru producția serialului TV The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy („Ghidul autostopistului galactic)”, difuzat în anul 1981. După epuizarea caolinului, din mina de odinioară a fi rămas o uriașă amprentă albă de meteorit, cu urme de șenile și cupe de excavator ca singură dovadă a existenței sale.
Însă, acolo unde alții au văzut un pământ sterp, Tim Smit a văzut o pădure tropicală. Nici nu se putea altfel, având în vedere că englezul tocmai finalizase cea mai mare și frumoasă grădină botanică din Marea Britanie. Găzduită de același ținut Cornwall, grădina botanică aparținea domeniului Heligan, fiind construită la finalul secolului 18. A fost dată uitării după primul război mondial, însă Tim Smit a reînviat speciile de plante seculare la începutul anilor ’90.
Construcția biomurilor
Cu un asemenea CV în spate, ideea lui Smit de a transforma vechea carieră de caolin într-o pădure tropicală nu mai părea așa de nebunească. Englezul se lăsase inspirat de cartea „O lume dispărută”, scrisă de Sir Arthur Conan Doyle. Primele schițe au fost desenate pe un șervețel de hârtie, într-un pub englezesc. Însă de acolo și până la cele două biomuri uriașe, care seamănă foarte mult cu ce am văzut în filmele Science-Fiction, a fost cale lungă.
Construcția a început în anul 1998, însă nu a fost lipsită de probleme. O ploaie torențială a inundat terenul și a ținut pe loc lucrările. Inginerii au venit cu o soluție ingenioasă de a evacua apa și apoi s-au pus pe treabă. Potrivit directorului de șantier, lista provocărilor a fost atât de lungă, încât a apelat la un truc: „Cea mai ușoară modalitate de a convinge un inginer să facă ceva este să-i spui că așa ceva este imposibil de realizat”. A fost o motivație suficientă pentru ca inginerii să organizeze o duzină de excavatoare și camioane. După o coregrafie bine stabilită, acestea au mutat 1.8 milioane de tone de material pentru a încerca să obțină o suprafață pe care se poate construi.
Chiar și așa, pereții vechii exploatări erau neregulați, deci trebuia inventată o formă care să se adapteze foarte ușor. După îndelungi deliberări, s-a ajuns la ideea unui biom cu celule hexagonale, umplute cu aer și inspirate de forma fagurilor din interiorul stupilor de albine. Aceste bule hexagonale de plastic asigurau bariera termică necesară și puteau fi tăiate sau modelate după forma pereților.
Au rezultat adevărate “corturi” uriașe, care se mișcă atunci când vântul bate cu putere. Structura de rezistență este creată dintr-un plastic care poate fi reciclat și care transmite lumina, inclusiv ultravioletele, atât de necesare plantelor. Scheletul a fost inspirat de cel al animalelor și împreună cu celulele hexagonale cântărește doar 450 de tone. Este o masă foarte mică pentru un biom de asemenea dimensiuni. Și, pentru că Tim Smit nu se putea hotărî între pădurea tropicală pe care și-a dorit-o inițial și un ecosistem mediteraneean, a decis să le construiască pe amândouă.
Englezii aveau nevoie și de o clădire pentru birouri. Așa că s-au inspirat din nou din natură: din lumea plantelor. Au privit admirativ la floarea soarelui, care este alcătuită din mii de alte flori mici. Așa a luat naștere designul actual, creat de un inginer într-un singur weekend. Bineînțeles, cu un calculator puternic.
Inaugurarea celor două biomuri a fost făcută în anul 2000. Parcul a primit și un nume: Eden Project. E cât se poate de clar că Smit și echipa sa vedeau cele două ecosisteme ca adevărate bucăți din grădina Eden. Parcul botanic a fost deschis complet în 2001, după ce au fost aclimatizate toate speciile de plante. Au rezultat două domuri uriașe, cu câteva anexe.
Cel mai mare dom adăpostește ecosistemul unei păduri tropicale, ceea ce înseamnă că, odată ce i-ai trecut pragul, o să te întâlnești cu banani, bambuși, arbori de cauciuc și de cafea. Are o suprafață de 1.5 hectare, 200 de metri lungime, 100 de metri lățime, iar înălțimea domului ajunge până la 55 de metri.
Cel de-al doilea ecosistem, adică cel mediteraneean, are o suprafață de 0.6 hectare, măsoară 65 de metri lățime, 135 de metri lungime și o înălțime de 35 de metri. În interiorul său, vizitatorii pot descoperi o mulțime de plante care provin din zona aridă și temperată, inclusiv măslini, lămâi și diverse soiuri de vie.
Dar nu totul se reduce la ecosistemele controlate în interiorul domurilor. Și împrejurimile au primit rolul de a găzdui tot felul de plantații: de ceai, de lavandă, de cânepă sau floarea soarelui. Nu lipsesc nici speciile de plante specifice climatului din Marea Britanie.
Pentru a se alinia filosofiei de sustenabilitate, aceste ecosisteme trebuiau ținute în viață cu ajutorul energiei regenerabile. Prin urmare, toate echipamentele electrice sunt alimentate cu energie produsă de turbinele eoliene din ținutul Cornwall. În plus, apa folosită pentru a menține climatul umed din pădurea tropicală este apă de ploaie reutilizată. Din 2010, Eden Project beneficiază și de un sistem de încălzire cu apă geotermală. Acesta are capacitatea de a ține în viață Eden Project și alte 5000 de gospodării din zonă.
Decor pentru filmul James Bond
De-a lungul anilor, Eden Project a devenit un adevărat magnet pentru vizitatori, totalizând peste un milion în anul 2018. Totodată, el a devenit un magnet și pentru evenimente grandioase și chiar pentru pelicule de la Hollywood. Spre exemplu, în anul 2002, producătorii peliculei James Bond au filmat aici seria „Die Another Day”. Cele două domuri au reprezentat un decor înghețat pentru una din misiunile agentului 007.
Tot în 2002, organizatorii încep seria concertelor Eden Sessions, care aduc pe scenă artiști de renume mondial: Amy Winehouse, James Morrison, Muse, Lily Allen, Snow Patrol, Pulp, Brian Wilson, The Magic Numbers, The Verve, Kaiser Chiefs, KT Tunstall, Oasis, Mika, Jack Johnson, Mojave 3, Doves și Paolo Nutini. De atunci, evenimentul s-a ținut anual. În 2019, lista artiștilor i-a inclus pe Stereophonics, Liam Gallagher, The Chemical Brothers, Snow Patrol și Kylie Minogue.
Nu este singura activitate muzicală de top desfășurată la Eden Project. În iulie 2005, Eden Project a găzduit un important concert din seria Live 8, denumit Africa Calling. Numele vine după o serie de critici aduse concertelor Live 8, care nu promovau artiști de pe continentul african. Tim Smit a apelat la ajutorul cântărețului Peter Gabriel și a reușit să aducă pe scena construită în interiorul unuia dintre biomuri o mulțime de artiști africani.
În același an, Eden Project se îmbrăca pentru prima dată în straie de Crăciun. Iarna le aducea vizitatorilor un târg de Crăciun, un patinoar și colinde, toate acestea desfășurate din noiembrie până în februarie.
În 2012, Eden Project a fost gazda campionatului mondial de produse de patiserie și în 2016 a devenit prima pădure de sequoia din Europa, după ce au fost plantate aici 40 de exemplare ale arborelui care poate trăi 4000 de ani și poate ajunge la înălțimi de peste 115 metri.
Pentru a face parte din universul Eden, toți furnizorii trebuie să fie la fel de prietenoși cu natura. Administrația nu folosește decât produse locale pentru serviciile lor de catering, iar oamenii care lucrează în interiorul ecosistemelor, de la grădinari și până la experți în escaladă (responsabili cu peticirea bulelor de plastic), sunt aleși după un proces riguros, care le testează cunoștințele în domeniu, dar și grija pentru natură.
De asemenea, Eden Project lucrează cu furnizorii săi pentru a limita folosirea ambalajelor. Apa nu mai vine îmbuteliată în sticle de plastic, organizatorii sfătuindu-i pe vizitatori să vină cu propriile sticle, care pot fi reumplute gratuit în cadrul complexului. Paharele sunt din bambus, iar sendvișurile nu mai sunt ambalate în plastic, ci în hârtie. Se încearcă chiar eliminarea tăvilor din plastic pentru bebeluși și înlocuirea lor cu produse sustenabile. Clienții care vin cu propriile căni primesc o reducere pentru băuturile calde cumpărate.
O mare parte din resturile rezultate în urma funcționării sunt transformate în compost, care ajunge, bineînțeles, să hrănească plantele din cele două biomuri. Toată hârtia igienică regăsită în toalete provine din reciclare.
Mobilitate prietenoasă cu natura
În acest context, mobilitatea în interiorul ecosistemelor nu putea fi decât una cu zero emisii. Iar pentru asta, Tim Smit și echipa sa au primit ajutor din partea constructorului european cu cea mai mare experiență în construcția mașinilor electrice. Și, judecând după diversitatea modelelor propuse, cu cea mai mare și mai variată gamă de mașini electrice. Legătura strânsă dintre Eden Project și gama Renault ZE datează din 2016, când francezii au pus la dispoziție o flotă de 18 mașini pentru ecosistemele din Cornwall. Acestea vor contribui la activitățile de promovare, întreținere și transport al materialelor. Flota include două exemplare Twizy, trei exemplare Zoe și 13 unități Kangoo ZE, dintre care patru sunt variante pentru persoane, iar restul pentru transport marfă.
Pentru că este cel mai mic reprezentant al gamei, Twizy este preferat pentru mobilitate chiar în interiorul celor două biomuri. Acesta se strecoară foarte ușor pe aleile complexului. Renault Zoe, cea mai populară electrică din Europa, a fost folosită pentru transportul persoanelor cu dizabilități. Iar exemplarele Kangoo ZE sunt folosite fie pentru tururi private, fie pentru întreținere, pentru serviciile de catering, pentru securitatea anumitor zone și pentru activități de horticultură.
Flota a fost reînnoită în anul 2018, tot cu 18 mașini electrice, și continuă să fie extrem de activă în interiorul Eden Project. Printre noile îndatoriri se numără aceea de a oferi asistență medicală vizitatorilor. Un Twizy a fost echipat cu girofar și echipament medical pentru intervenții rapide, în zone greu accesibile cu mașina. Într-o notă mai optimistă, toate mașinile electrice regăsite în Eden Project au fost transformate în reni, cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Organizatorii au rezolvat și problema încărcării, reușind să instaleze o serie de prize rapide pentru mașinile electrice. Bineînțeles, energia vine tot din surse regenerabile. Sunt disponibile prize nu doar pentru mașinile din complex, ci și pentru vizitatori. Într-una din parcări există trei prize de 7.2 kW, gratuite, pentru utilizatorii de mașini electrice. Există și un punct de încărcare rapid, de 50kW, însă acesta este contracost.
Eden Project este doar unul dintre ecosistemele în care mașinile electrice sunt o necesitate. Și nu este pentru prima dată când Renault sparge gheața mobilității tradiționale cu gama sa de vehicule electrice. A făcut-o în trecut și pe insule greu accesibile, cum sunt Porto Santo, în Oceanul Atlantic, și Belle-Île-en-Mer, în golful Biscaya.
Lansarea noii generații Renault Zoe va continua nu doar succesul în segmentul electric, unde este cel mai vândut model în ultimii ani, dar și inițiativele de mobilitate cu zero emisii în zone cheie pentru ecosistemele planetei. Cel mai probabil, vom vedea noul Zoe în următorul proiect Eden, care prevede crearea unui ecosistem marin, localizat pe malul mării, în comitatul Lancashire. Construcția acestuia a început în anul 2018.
