Sebastian Toma

Colegii Petrica Rachita şi Razvan Chiruta de la România Liberă au realizat un material savuros despre un caz de ipocrizie demn de dicţionar. Subiectul principal al materialului este Rovana Plumb, fostul Ministru al Mediului şi Schimbărilor Climatice, actual Ministru al Muncii, care a ”uitat” să-şi înmatriculeze maşina în ţară şi a preferat vecinii noştri de la Sud, bulgarii. Altfel spus, în loc să plătească taxa pe care tot dânsa a instituit-o, a înmatriculat maşina în altă ţară, unde era mai ieftin. Vedeţi voi, americanii au o vorbă ”practice what you preach”, care vine ca un antonim englezesc al ”să faci cum zice popa, nu cum face el”.

Lucurile de parcare din faţa casei familiei Plumb. Familia ministrului Rovana Plumb. Foto:România Liberă

Versiunea oficială a fostului Ministru al Mediului, care are acum un SUV şi un M6 în faţa casei, pe lângă un grup generos de gărzi de corp cu maşini care umflă bine atmosferă cu CO2, este că Audi-ul despre care o întreabă(n.r. Audi Q7)  nu a fost niciodată folosit în activitate de Ministrul Mediului şi că nu este deţinut în prezent de dânsa, iar autovehiculul ”Audi Q7” menţionat în declaraţiile de avere anterioare a fost înstrăinat în 2013.

Să recapitulăm: „Doamna Rovana Plumb nu deține și nu a deținut în proprietate nici un autoturism marca Audi Q7, înmatriculat în Bulgaria. Nu a folosit și nu va folosi, personal, un astfel de autoturism în activitatea domniei sale. Mașina menţionată în declaratiile sale de avere anterioare a fost înstrăinată către o terță persoană, în anul 2013”. - asta declară consilierul personal al Ministrului Rovana Plumb într-o adresă către jurnaliştii de la România Liberă.

Din declaraţia de mai sus, putem doar să înţelegem că Rovana Plumb a avut, la un moment dat, un Audi Q7 inclus în declaraţia de avere, dar nu l-a folosit niciodată, dar de fapt nu a fost al dânsei? Există o vânzare a unui automobil Audi Q7 către o persoană fizică în 2014 în declaraţia de avere a ministrului Rovana Plumb, ceea ce confirmă ambele variante – că maşina nu îi mai apărţine dânsei, dar că i-a aparţinut. Cum vine asta? Cam aşa: “Nu a fost niciodată a doamnei Plumb, dar a fost în declaraţia de avere, dar apoi a vândut-o, dar n-a mers niciodată cu ea, dar nu a avut de fapt un Q7.“

Între timp, şoferul familiei Plumb (inside note: nu ştiţi cât m-am abţinut să nu fac glume previzibile privind numele dânsei pe vremea când conducea Ministerul Mediului..) le-a declarat celor de la România Liberă că maşina respectivă este folosită de fiul doamnei Plumb, iar alţi martori le-au furnizat acestora informaţii şi imagini care-i pun pe membrii familiei Plumb în Q7-le respectiv. Ce-i drept, niciuna nu o menţionează pe doamna Rovana Plumb, dar tot este o minciună la mijloc.

Mi se pare mai mult decât ruşinos ce se întâmplă aici, iar orice angajat într-o funcţie publică prins într-o asemenea ipostază ar trebui să-şi strângă lucrurile din proprie iniţiativă şi să părăsească locul de muncă, alături de scuzele de rigoare în faţa cetăţenilor ţării. Ar ajuta şi dacă ar corecta greşeala şi ar înmatricula apoi maşina în România, cum a promis că va face într-un interviu acordat unui post TV.

Se va întâmpla asta? Probabil că nu. Pentru că obrazul este gros. Prea gros pentru nimicuri cum ar fi un Q7 înmatriculat în Bulgaria.

Via RomâniaLiberă | Foto: RomâniaLiberă

Vreme de 14 luni, un cumpărător putea să înmatriculeze în România un automobil nou, cu un motor cu o cilindree de până la 2.000 cmc şi respectând normele Euro 4, fără ca acesta să plătească taxa de poluare.  Decizia a venit, ca de obicei, printr-un OUG emis în decembrie 2008, iar guvernanţii au decis să renunţe la acest ”favor” în februarie 2010. Măsura a fost hulită de unii ca fiind protecţionistă faţă de industria auto autohtonă, iar unele voci se plângeau că nu se aplică şi vehiculelor rulate care respectă aceleaşi criterii.

Dăm pe repede înainte trei ani şi ajungem în prezent. Acum, Ministrul Mediului nu mai este Laszlo Borbely, ci Rovana Plumb.  Iar taxa auto/de poluare a fost înlocuită cu timbrul de mediu. Timbru care promite să nu discrimineze pe nimeni, niciodată. Ce înseamnă această nediscriminare? Că toate vehiculele care nu au plătit până acum vreo taxă de poluare vor plăti această taxă la prima transcriere a dreptului de proprietate.

Practic, statul le trage câteva palme celor care au avut curajul să-şi cumpere o maşină favorizată de Guvern în perioada menţionată anterior prin scutirea de la taxa de poluare. Cum vin aceste palme? Mai rău ca o serie de croşee de la Doroftei. De bine, de rău, dinţii ţi-i mai repari, dar gaura din portofel şi sentimentul de ”mamă, ce ţeapă mi-am luat!!” nu trece niciodată.

De ce vorbesc despre ţeapă? Pentru că Guvernul a decis să pedepsească tocmai oamenii pe care i-a ”ademenit” în 2008 şi 2009 să cumpere maşini noi, euro 4, cu motoare de până la 2000 cmc, prin scutirea de la plata taxei de poluare. La vremea aceea, pentru un Logan 1.4 MPi plăteai aproape 500 de euro, până să vină această scutire. Când îţi cumperi o maşină de până la 20.000 euro, fiecare eurocent contează, aşa că măsura a fost una benefică. Din păcate, timbrul de mediu a crescut cel mai mult pentru vehiculele cu motoare Euro 3 şi Euro 4, aşa că statul loveşte victimele când sunt la pământ până le face ”bune” de dus la morgă, căci timbrul pentru acel Logan ajunge acum la aproape 1000 de euro.

Cum ar suna asta dacă ar încerca cineva să-i dea logică deciziei: “Poluatorul plăteşte, iar maşinile mai noi vor polua mai multă vreme decât maşinile mai vechi de 15 ani, care mai au puţin şi se reciclează singure de cât de ecologice sunt, aşa că le reducem cuantumul taxei pentru cele vechi şi îl mărim pentru cele mai puţin poluante, mai noi şi mai sigure.”

Sfatul doctorului: Nu vă cumpăraţi nici hibrizi sau maşini electrice, că voi urmaţi!

Vineri va intra în vigoare noul timbru de mediu. Mult-trâmbiţata măsură de a reduce în mod magic emisiile de CO2 din România va intra în vigoare şi va bloca, sau cel puţin gâtui piaţa auto din România. Am făcut recent o vizită la DRPCIV Bucureşti, urmând să mă întorc săptămâna viitoare, iar această vizită mi-a arătat ceva ce nu găsim în nicio statistică recentă: nu mai sunt cozi la prima oră.

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu minunatele cozi de la DRPCIV (n.r. într-un fel, mai rezonabile decât cele de la Administraţia Fiscală sau ANAF), aveaţi de aşteptat între 30 minute şi o oră, poate chiar mai mult, din momentul în care intraţi în instituţie şi momentul în care ajungeaţi la ghişeu – în condiţiile în care doreaţi să înmatriculaţi un vehicul în Bucureşti sau să efectuaţi un schimb de talon/plăcuţe de înmatriculare/etc.

Luni dimineaţă, am ajuns la 8:30 la DRPCIV şi am văzut o mână de oameni înăuntru. Aproape că nu mi-a venit să cred. Singura coadă serioasă era la mini-ghişeul CEC Bank, care deschidea la ora 9. Aproape toate persoanele de la coadă vroiau să plătească taxa de examinare auto.

Am mers apoi spre ghişeele de la parter. Eram curios dacă găsesc din prima un funcţionar liber. Nu a fost chiar ATÂT DE LIBER, dar am avut o singură persoană în faţă la ”coadă”, situaţie replicată la toate ghişeele.

Întrucât am venit cu 30 minute înainte de deschiderea ghişeului CEC Bank şi am aşteptat minute bune la coada formată în faţa acestuia, am putut să observ vreme de un ceas ce se întâmpla în întreaga instituţie.

Am auzit cetăţeni miraţi că trebuie să plătească taxa de poluare (aşa îi spuneau funcţionarii de la ghişeu) pentru un automobil înmatriculat în România, pe când alţii se uitau pierduţi în actele din dosarul tip şi încercau să vadă ce au greşit când şi-au cumpărat maşina. În ”vremurile bune”, toată sala era plină şi stăteai cu orele la coadă, cu toate că poliţiştii au încercat să facă sistemul cât se poate de civilizat.

Însă, problema principală a DRPCIV-ului a rămas nerezolvată – degeaba avem automate care oferă bonuri de ordine, dacă acestea sunt oprite. Ştiţi de ce sunt oprite? Nimic mai simplu: bişniţarii îşi făcuseră un obicei din colecţionarea bonurilor de ordine la prima oră, astfel încât cetăţenii cinstiţi trebuiau fie să aştepte mult şi bine până le venea rândul, fie să cumpere de la ”binevoitori” un bilet mai în faţă. Într-un moment clasic de neputinţă mioritică, în loc să prindă bişniţarii şi să-i sancţioneze în vreun fel, poliţiştii au decis să oprească sistemul şi să ”meargă” pe o coadă oldschool.

Să recapitulăm: Sediul DRPCIV, o instituţie plină ochi cu poliţişti, are un sistem de bonuri de ordine care este oprit din cauza bişniţarilor care ridicau zeci de bonuri de ordine în avans, pe care le comercializau apoi în văzul poliţiştilor? Ce urmează? Trafic de droguri şi proxenetism direct în secţie? Tâlhării la judecătorie? În ce stat din lumea a treia se mai întâmplă asemenea tâmpenii?

Poliţiştii au scos capul din pământ şi au venit cu o propunere logică: dacă eşti la volanul unei maşini înscrise în alt stat, pe numele altei persoane, mai poţi circula în România încă 30 de zile. Pentru moment, este doar o propunere şi nu este clar dacă va fi sau nu aprobată şi transformată în proiect de Ordonanţă de Urgenţă.

Automat, ne-am trezit cu un val de comentarii scrise de cetăţeni care simt că drepturile lor sunt încălcate. Pentru ei, este necesară o scurtă clarificare: nu, nu este dreptul tău să circuli cu o maşină înmatriculată pe numele unui străin, la luni şi ani după ce ai cumpărat-o din străinătate, doar ca să fentezi taxa din România.

De ce nu este normal şi de ce s-a ajuns aici? Foarte simplu. Cele aproape 200.000 de maşini înmatriculate în străinătate care se perindă pe drumurile din România au provocat, de-a lungul timpului, pagube însemnate societăţilor de asigurări şi cetăţenilor cinstiţi. Vedeţi voi, când eşti la volanul unei maşini ale căror numere nu indică identitatea ta şi nu le pot transmite instant poliţiştilor adresa şoferului, eşti tentat să faci fel şi fel de măgării, pentru că nu poţi fi prins la fel de uşor.

Tocmai de aceea, unii concetăţeni absolut corecţi au decis că ar fi o idee bună să alimenteze şi să fugă fără să plătească de la benzinărie, să circule fără rovinietă, să fure şi apoi să fugă cu maşina şi tot aşa. De ce? Pentru că poliţiştii nu aveau cum să-i identifice.

Din cauza lor, suferă şi cetăţenii nevinovaţi, care s-au trezit păgubiţi de aceştia într-un fel sau altul, dar şi cetăţenii nevinovaţi care se aflau într-o oarecare zonă gri, să-i spunem. Mă refer aici la cei care aveau maşina înmatriculată în străinătate pe numele unui terţ, dar plăteau asigurarea şi impozitul în fiecare an şi făceau şi înspecţia tehnică periodică. Ca o paranteză, da, se poate să faci inspecţia tehnică periodică pentru un vehicul înmatriculat în alt stat la un sediu RAR, dar aceasta este valabilă doar în ţara noastră.

Aşadar, dacă eşti un cetăţean cinstit, care plăteşte asigurarea maşinii înmatriculată în alt stat, circulă respectând normele legale din România şi respectând ceilalţi şoferi, poţi să le mulţumeşti ”smecherilor” de doi bani care au făcut infracţiuni la volanul maşinilor înmatriculate în străinătate. Din cauza acestor specimene, toţi românii care vor veni în vacanţă în ţară după multe luni de trudă în străinătate vor fi controlaţi la sânge de poliţişti, pentru a se asigura că nu fac parte din categoria mai sus menţionată.

Că ne place sau nu, soluţia propusă de poliţişti este un pas spre normalitate, pentru că nu este acceptabil să circuli ani la rând cu actele ”în aer” sau într-o zonă gri, unde ai nevoie de o mână de hârtii legalizate la notar pentru a dovedi că o maşină este a ta şi că nu ai furat-o de la un bulgar/italian/spaniol/neamţ/etc.

Cât despre timbrul de mediu, dacă aveţi de făcut o tranzacţie care vă avantajează în formula taxei auto 2012 (aplicată până la intrarea în vigoare a noului timbru de mediu), mai aveţi până pe 14 martie să acţionaţi. Însă, este foarte important să vă gândiţi dacă maşina respectivă merită efortul.

Ieri a fost votat proiectul de lege care priveşte noul timbru de mediu. Într-un stat civilizat, adică diferit de România, ar fi putut să fie un motiv de bucurie. Teoretic, maşinile poluante ar fi fost trimise uşor, uşor, la casat, iar toată lumea şi-ar fi cumpărat maşini noi şi ecologice, cine ştie, poate chiar şi maşini electrice! Fantezia merge atât de departe încât există o primă de la stat de 12.000 RON pentru achiziţia unei maşini 100% electrice. Ca idee, o maşină electrică te costă aproape 40.000 de euro, deci prima respectivă nu prea înseamnă mare lucru.  Între timp, hibrizii nu beneficiază de nicio primă, deşi sunt modele care costă mai puţin de 20.000 euro.  Mai mult decât atât, Opel Ampera, spre exemplu, nu este considerată maşină electrică de RAR, deoarece are şi un motor cu ardere internă, cu toate că acesta nu angrenează roţile în mod direct. În tot acest timp, Guvernul se plânge că nu strânge suficienţi bani la buget, dar poate să acorde 2.500 de euro primă pentru un vehicul de 40.000 de euro, de parcă ar fi necesară acea primă pentru a stimula achiziţia respectivului vehicul.

Dacă ne uităm doar la acest aspect, proiectul sună chiar mişto. Ei bine, hai să vă spun cine pierde în cazul noului timbru de mediu.

-Piaţa auto ar putea să îngheţe, cel puţin la nivel oficial, deoarece clienţii de maşini noi din perioada de boom (2005-2008) nu vor vrea să-şi vândă maşinile pentru că vor pierde foarte mulţi bani la revânzare din cauza timbrului de mediu, pe care îl va achita cumpărătorul, dar trebuie să fii nebun să-i dai statului român câteva mii de euro ca să înmatriculezi o maşină care valorează între cinci şi 15 mii de euro (aş merge mai departe şi cu maşinile de peste 20.0000 euro, sunt sigur că se aplică şi acolo filozofia). Cine pierde? România, dealerii şi importatorii, românii, băncile care ar fi acordat credite pentru noile maşini.

- Tranzacţiile cu autovehicule rulate ar putea trece într-o zonă gri spre neagră, în care acestea nu ar mai fi oficializate până la capăt pentru a evita plata taxelor. Asta înseamnă succes pentru cei care fac înmatriculări în Bulgaria, pentru bulgarii care intermediază toată treaba şi pentru notari, indiferent dacă respectivele tranzacţii implică sau nu înmatricularea în Bulgaria. Cine pierde? Cetăţenii cinstiţi şi statul, care ar fi plătit/încasat taxe pentru vehiculele înmatriculate legal în România.

- Creşterea tranzacţiilor cu automobile Non-Euro, Euro 1 şi Euro 2. Aşadar, electoratul care apreciază micii şi berile gratis oferite în pieţele publice odată la 4/5 ani nu va suferi prea mult de pe urma noii taxe. Din contră, sunt chiar favorizaţi. Orice maşină mai veche de 14 ani este favorizată de noul timbru de mediu. Dacă simţiţi că nu vă încadraţi în categoria ”fan pomeni electorale”, nu vă simţiţi jigniţi, căci am generalizat categoria pentru a sublinia până unde merge partea cu ”socialismul” din guvernarea actuală.  Cine pierde? Oricine vrea să tranzacţioneze o maşină mai nouă de 10 ani, respectiv o maşină cu motor Euro 3/Euro 4 şi chiar cei care vor să cumpere o maşină nouă cu motor Euro 5!

- Noul timbru de mediu pavează drumul pentru utilizarea prelungită a vehiculelor cu motoare Euro 3 şi Euro 4, pe care guvernul le vede ca fiind ultra-mega-poluatoare. Cei care le deţin le vor folosi mai multă vreme, ca apoi să le caseze şi să-şi cumpere automobile noi. Însă, ar putea trece ani buni până când se va întâmpla asta. Sau, ar putea să le vândă atunci când valoarea lor va atinge un punct rezonabil pentru ei şi timbrul de mediu va avea o reducere suficient de mare (corelată cu vechimea). În cazul vechimii, înseamnă că vor fi reduceri impresionante ale timbrului de mediu pentru maşinile cumpărate în 2005 abia în anul 2020, dacă se va păstra actuala formulă a timbrului de mediu.  Cine pierde? România, dealerii şi importatorii, românii, băncile care ar fi acordat credite pentru noile maşini.

- În loc să iasă de pe şosele autovehiculele cu motoare cu normă de poluare Euro 2 sau mai slabă, acestea vor fi folosite în continuare, pentru că sunt ieftin de reparat şi întreţinut, piesele sunt încă accesibile şi disponibile pe pretutindeni, iar acestea încă au o valoare agreabilă la revânzare. Mai mult decât atât, multe modele au devenit accesibile graţie vechii taxe, care le penaliza sever! Cine pierde? Cei care au vândut deja o maşină Euro 2, Euro 1 şi Non-Euro la un preţ derizoriu pentru a favoriza vânzarea; cei care respiră noxele generate de aceste automobile; service-urile, pentru că multe modele din această categorie sunt reparate fie în regie proprie, fie de service-uri care ocolesc normele fiscale din România.

Exemple sunt multe, dar povestea pe scurt este că pierdem cu toţii de pe urma noului timbru de mediu. De ce? Vor fi mai puţine tranzacţii cu automobile rulate, mai puţine maşini noi vândute (nu de alta, dar nu scoate nimeni bani din piatră seacă doar fiindcă Guvernul îl împiedică să-şi cumpere o maşină rulată pe care şi-o permite), mai puţine taxe aduse la buget şi tot aşa.

Ce vroia Guvernul să obţină? Venituri suplimentare de 100.000 RON la Fondul de Mediu, care ar fi fost realizate DACĂ românii şi-ar fi păstrat obiceiurile de cumpărare.  Ceea ce nu o să se întâmple, pentru că nimeni nu şi-ar permite timbrul în cazul vehiculelor Euro 3 şi Euro 4,  la care aceasta a ajuns la valori de mii de euro, plecând de la câteva sute de euro în 2012.

În mod tradiţional şi românesc, soluţii existau, dar acestea au fost evitate din motivul clasic – erau prea logice, iar logica nu se pupă cu guvernanţii şi cu legile româneşti.  Românii (şi orice alt popor din lume, probabil) vor cumpăra întotdeauna cea mai nouă şi cea mai bună maşină pe care şi-o permit. Nu poţi să-i obligi printr-o lege să cumpere o maşină nouă. Însă, acea lege îi poate face să nu mai cumpere nimic, sau să cumpere maşina care va fi taxată cel mai puţin. Care va fi, evident, ceva cu 14 ani vechime şi motor Euro 2.

Până la urmă, cine beneficiază de pe urma noului timbru de mediu? Statul sigur nu ia mare lucru, iar cetăţenii nu par să fie favorizaţi..

Ei bine, a sosit şi noul timbru de mediu. Parţial, ni s-a livrat ce ni s-a promis: nu mai avem taxe aberante pentru automobilele care nu valorează mai nimic. Spun parţial pentru că automobilele SH rezonabile, singurele pe care ar fi trebuit să le cumperi cu un buget redus, respectiv cele echipate cu motoare Euro 3 şi Euro 4, alături de un dram de modernism, vor plăti o taxă mai mare.

Cele două situaţii frustrante ale timbrului de mediu 2013:

Practic, şoferilor li se spune în felul următor: poţi cumpăra o maşină mai veche de 15 ani, Non-euro, Euro 1 sau Euro 2, cum vrei tu, cu motorul cât mai mic şi noi te ajutăm, plăteşti câteva sute de euro timbrul de mediu.

Însă, dacă o să cumperi o maşină Euro 3, ceva produs de un constructor de volum, te trezeşti că statul îţi cere peste 1.000 de euro, doar pentru privilegiul de a poseda acte “de România” pentru maşină.

Ce mai, statul aproape că te încurajează să-ţi cumperi şi înmatriculezi un ”cazan”, în locul unui automobil modest, care ar fi putut fi mai puţin poluant decât respectivul vehicul non-euro/ euro1/ euro 2.

După toate astea, aţi spune că situaţia nu-i aşa de rea, că puteţi oricând să daţi în judecată statul şi să înmatriculaţi maşina prin proces. Think again, că nu mai merge, sau cel puţin nu mai merge în formula actuală.

Mai mult decât atât, maşinile care au fost înmatriculate prin această modalitate în ultimii 5 ani VOR PLĂTI TIMBRUL DE MEDIU LA PRIMA TRANSCRIERE.

Singurele veşti bune?

Hibrizii nu plătesc în continuare timbrul de mediu/taxa auto, iar cuantumul taxei pentru un motor Euro 5 nu a crescut deloc faţă de valoarea pe care o avea în formula de calcul folosită în anul precedent.

Guvernul României ne pregăteşte o nouă surpriză, dar nu ştim încă dacă va fi pozitivă sau negativă. Vorbesc despre noul timbru de mediu, despre care am aflat astăzi că va fi plătit o singură dată. Toate declaraţiile pe care le-au făcut guvernanţii până acum referitor la acest bir sugerau o taxare anuală în funcţie de emisiile de CO2. Mai mult decât atât, ni se promitea că sistemul de taxare va fi logic, coerent şi corect, evitând situaţii în care posesorul unui automobil care valorează 500 de euro să fie nevoit să plătească o taxă de câteva mii de euro.

Ce mă sperie pe mine la noul timbru de mediu, iar sperietura este destul de legitimă, în postura de cetăţean cinstit care îşi plăteşte cu sfinţenie dările la stat, este faptul că nu avem încă un termen limită până la care vom afla formula de calcul a acestui timbru de mediu, nu avem nici măcar un exemplu privind valorile între care va fluctua acesta (deşi stim că vor exista automobile pentru care timbrul de mediu va fi zero) şi nu ştim cum se va aplica noul timbru. Vinovaţi de întreaga neînţelegere par să fie cei de la Ministerul Mediului, care ne tot amână cu soluţia pentru această problemă, dar nu se sfiesc să facă promisiuni privind corectitudinea viitorului sistem şi să ne fluture eterna lozincă ”poluatorul plăteşte”. Ok, plăteşte, dar cât, când, unde, cui şi de câte ori?

Pe lângă întrebările de mai sus, nu înţeleg care ar mai fi diferenţa dintre timbrul de mediu şi taxa de mediu. Din moment ce ambele se plătesc o singură dată pentru un vehicul şi cuantumul lor ia în considerare vechimea, emisiile de CO2, cilindreea şi norma de poluare, ce le diferenţiază? Doar numele şi formula de calcul?

Dacă despre asta este vorba, atunci nu am progresat în niciun fel faţă de situaţia în care ne aflam în urmă cu mai bine de un an, când aşteptam o formulă coerentă din partea celui care conducea Ministerul Mediului la acea vreme.

Anul 2013 a început prost pentru şoferii din România. S-au scumpit carburanţii, ca în fiecare an, totul pe fondul unei accize. Ok, am trecut peste asta cu aceeaşi nonşalanţă pe care o resimţim de fiecare dată când alimentăm. Astăzi, am aflat că Ministrul Mediului solicită amânarea unei decizii privind taxa auto 2013. Ştiţi voi, acel ghimpe în coastă despre care se tot vorbeşte de mai bine de un an.

Iniţial, Guvernul trebuia să ia o decizie FINALĂ în prima sa şedinţă din 2013. După cum vă daţi seama, acest lucru nu s-a întâmplat. În schimb, ne-am trezit cu o banală declaraţie a premierului, care ne promite timbrul de mediu, un bir anual legat de cilindreea şi emisiile de CO2 ale unui vehicul.

Ce ar trebui să facă noul timbru de mediu? În teorie, acesta ar propune taxarea echidistantă a poluării generate de automobilele echipate cu motoare cu ardere internă în funcţie de emisiile de CO2 degajate în atmosferă. Fondurile obţinute urmând să fie utilizate de Guvern în vederea reducerii efectelor cauzate de poluare la nivelul întregii ţări. Ce frumos sună! Din păcate, întregul timbru de mediu este învăluit de mister, singurul lucru cert pe care îl ştim despre acesta fiind faptul că va fi un nou plug ataşat la „jugul” şoferului de rând.

Să nu mă înţelegeţi greşit, nu susţin că deţinerea unui automobil este dreptul strămoşesc al fiecărui român sau cetăţean al Planetei. Din contră, maşina, la fel ca permisul de conducere, cetăţenia şi multe alte elemente de acest gen sunt calităţi/obiecte pe care le obţii pe bază de merit. Fie că vorbim de promovarea unui examen (cum este cazul permisului de conducere) sau de cetăţenia unui stat dobândită prin naşterea pe teritoriul său, nu toată lumea TREBUIE să aibă o maşină sau un permis de conducere, la fel cum nu toţi absolvenţii de liceu trebuie să urmeze cursurile unei facultăţi.

Nu pot să nu mă întreb cine este mai bulversat de noile idei ale Executivului: posesorul de automobil ieftin înmatriculat în România sau cea a clientul care poate să aleagă când să cumpere un automobil rulat. Oricum ai face, tot nu este bine, cel puţin pentru cetăţenii care încearcă să fie cinstiţi şi au automobilul înmatriculat în ţară. Guvernanţii fac ce fac şi ne imprimă o dorinţă puternică de emigrare, indiferent cât de mult ţi-ar place România.

Dacă ai un automobil mai ieftin (se presupune că acesta nu respectă norma Euro 5), te poţi trezi peste noapte că acesta nu va mai valora mai mult decât un tichet REMAT (practic, valoarea sa va fi chiar mai mică, obţinerea respectivului tichet implicând anumite costuri, iar comercializarea sa ulterioară fiind făcută la o valoare inferioară celei nominale), iar totul are loc printr-o schimbare făcută ”din pix” la nivel de Executiv. Sigur, cei care sunt în această situaţie au avut un preaviz de un an să-şi vândă automobilul, la un preţ redus, desigur, dictat de clienţii care ştiau cât vor valora acele automobile după 01.01.2013.

Probabil, cel mai confuz cetăţean ar trebui să fie cel care se gândeşte să-şi cumpere un automobil rulat. Fie că îl cumperi din România sau din alt stat UE, vei plăti taxa de mediu -  cu excepţia cazului în care acesta a fost înscris în România după 01.01.2007, caz în care va avea un preţ semnificativ mai mare decât echivalentul său din Europa de Vest.

În cazul unei suprapuneri idioate a taxelor (s-a mai întâmplat şi se poate întâmpla şi acum), există riscul să plăteşti încă din primul an şi un timbru de mediu, deşi ai plătit deja taxa de poluare. Spun asta pentru că nu există nicio declaraţie a actualului Executiv care să anunţe evitarea taxării duble a celor care au plătit deja taxa de mediu, pentru că ar fi o decizie discriminatorie.

În cazul în care acest client se hotărăşte să mai aştepte şi să achiziţioneze un automobil rulat după ce se va definitiva noul timbru de mediu, acesta va putea ”alege” între un automobil al cărui preţ a crescut doar fiindcă are un timbru mai ieftin şi între un automobil relativ ieftin, care are un timbru de mediu ucigător de scump.

Pe ce aş miza eu? Când vine vorba de vândut, aş vinde tot ce are un motor mai mare de 2.0 litri şi normă de mediu sub Euro 4 – excepţiile fiind maşinile pasionaţilor care nu vor să le mai vândă niciodată. Iar când vine vorba de cumpărat, aş aştepta cuminte să se definitiveze noua taxă de mediu şi să se stabilizeze piaţa auto, în măsura în care va mai fi posibil acest lucru. Orice achiziţie ulterioară ar fi documentată temeinic, valorile de CO2/km anunţate de vânzători fiind adesea subevaluate.

În mod paradoxal, cel mai puţin afectate automobile vor fi cele înmatriculate în Bulgaria, pentru care nu vor creşte în niciun fel taxele. Însă, nu m-aş baza prea mult pe conducerea unui automobil înmatriculat în această ţară, deoarece numeroşi concetăţeni au provocat probleme cu aceste automobile, ca apoi să scape basma curată, lucru care nu-i pe placul autorităţilor din niciun stat.