Sebastian Toma

Colegii Petrica Rachita şi Razvan Chiruta de la România Liberă au realizat un material savuros despre un caz de ipocrizie demn de dicţionar. Subiectul principal al materialului este Rovana Plumb, fostul Ministru al Mediului şi Schimbărilor Climatice, actual Ministru al Muncii, care a ”uitat” să-şi înmatriculeze maşina în ţară şi a preferat vecinii noştri de la Sud, bulgarii. Altfel spus, în loc să plătească taxa pe care tot dânsa a instituit-o, a înmatriculat maşina în altă ţară, unde era mai ieftin. Vedeţi voi, americanii au o vorbă ”practice what you preach”, care vine ca un antonim englezesc al ”să faci cum zice popa, nu cum face el”.

Lucurile de parcare din faţa casei familiei Plumb. Familia ministrului Rovana Plumb. Foto:România Liberă

Versiunea oficială a fostului Ministru al Mediului, care are acum un SUV şi un M6 în faţa casei, pe lângă un grup generos de gărzi de corp cu maşini care umflă bine atmosferă cu CO2, este că Audi-ul despre care o întreabă(n.r. Audi Q7)  nu a fost niciodată folosit în activitate de Ministrul Mediului şi că nu este deţinut în prezent de dânsa, iar autovehiculul ”Audi Q7” menţionat în declaraţiile de avere anterioare a fost înstrăinat în 2013.

Să recapitulăm: „Doamna Rovana Plumb nu deține și nu a deținut în proprietate nici un autoturism marca Audi Q7, înmatriculat în Bulgaria. Nu a folosit și nu va folosi, personal, un astfel de autoturism în activitatea domniei sale. Mașina menţionată în declaratiile sale de avere anterioare a fost înstrăinată către o terță persoană, în anul 2013”. - asta declară consilierul personal al Ministrului Rovana Plumb într-o adresă către jurnaliştii de la România Liberă.

Din declaraţia de mai sus, putem doar să înţelegem că Rovana Plumb a avut, la un moment dat, un Audi Q7 inclus în declaraţia de avere, dar nu l-a folosit niciodată, dar de fapt nu a fost al dânsei? Există o vânzare a unui automobil Audi Q7 către o persoană fizică în 2014 în declaraţia de avere a ministrului Rovana Plumb, ceea ce confirmă ambele variante – că maşina nu îi mai apărţine dânsei, dar că i-a aparţinut. Cum vine asta? Cam aşa: “Nu a fost niciodată a doamnei Plumb, dar a fost în declaraţia de avere, dar apoi a vândut-o, dar n-a mers niciodată cu ea, dar nu a avut de fapt un Q7.“

Între timp, şoferul familiei Plumb (inside note: nu ştiţi cât m-am abţinut să nu fac glume previzibile privind numele dânsei pe vremea când conducea Ministerul Mediului..) le-a declarat celor de la România Liberă că maşina respectivă este folosită de fiul doamnei Plumb, iar alţi martori le-au furnizat acestora informaţii şi imagini care-i pun pe membrii familiei Plumb în Q7-le respectiv. Ce-i drept, niciuna nu o menţionează pe doamna Rovana Plumb, dar tot este o minciună la mijloc.

Mi se pare mai mult decât ruşinos ce se întâmplă aici, iar orice angajat într-o funcţie publică prins într-o asemenea ipostază ar trebui să-şi strângă lucrurile din proprie iniţiativă şi să părăsească locul de muncă, alături de scuzele de rigoare în faţa cetăţenilor ţării. Ar ajuta şi dacă ar corecta greşeala şi ar înmatricula apoi maşina în România, cum a promis că va face într-un interviu acordat unui post TV.

Se va întâmpla asta? Probabil că nu. Pentru că obrazul este gros. Prea gros pentru nimicuri cum ar fi un Q7 înmatriculat în Bulgaria.

Via RomâniaLiberă | Foto: RomâniaLiberă

Vineri va intra în vigoare noul timbru de mediu. Mult-trâmbiţata măsură de a reduce în mod magic emisiile de CO2 din România va intra în vigoare şi va bloca, sau cel puţin gâtui piaţa auto din România. Am făcut recent o vizită la DRPCIV Bucureşti, urmând să mă întorc săptămâna viitoare, iar această vizită mi-a arătat ceva ce nu găsim în nicio statistică recentă: nu mai sunt cozi la prima oră.

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu minunatele cozi de la DRPCIV (n.r. într-un fel, mai rezonabile decât cele de la Administraţia Fiscală sau ANAF), aveaţi de aşteptat între 30 minute şi o oră, poate chiar mai mult, din momentul în care intraţi în instituţie şi momentul în care ajungeaţi la ghişeu – în condiţiile în care doreaţi să înmatriculaţi un vehicul în Bucureşti sau să efectuaţi un schimb de talon/plăcuţe de înmatriculare/etc.

Luni dimineaţă, am ajuns la 8:30 la DRPCIV şi am văzut o mână de oameni înăuntru. Aproape că nu mi-a venit să cred. Singura coadă serioasă era la mini-ghişeul CEC Bank, care deschidea la ora 9. Aproape toate persoanele de la coadă vroiau să plătească taxa de examinare auto.

Am mers apoi spre ghişeele de la parter. Eram curios dacă găsesc din prima un funcţionar liber. Nu a fost chiar ATÂT DE LIBER, dar am avut o singură persoană în faţă la ”coadă”, situaţie replicată la toate ghişeele.

Întrucât am venit cu 30 minute înainte de deschiderea ghişeului CEC Bank şi am aşteptat minute bune la coada formată în faţa acestuia, am putut să observ vreme de un ceas ce se întâmpla în întreaga instituţie.

Am auzit cetăţeni miraţi că trebuie să plătească taxa de poluare (aşa îi spuneau funcţionarii de la ghişeu) pentru un automobil înmatriculat în România, pe când alţii se uitau pierduţi în actele din dosarul tip şi încercau să vadă ce au greşit când şi-au cumpărat maşina. În ”vremurile bune”, toată sala era plină şi stăteai cu orele la coadă, cu toate că poliţiştii au încercat să facă sistemul cât se poate de civilizat.

Însă, problema principală a DRPCIV-ului a rămas nerezolvată – degeaba avem automate care oferă bonuri de ordine, dacă acestea sunt oprite. Ştiţi de ce sunt oprite? Nimic mai simplu: bişniţarii îşi făcuseră un obicei din colecţionarea bonurilor de ordine la prima oră, astfel încât cetăţenii cinstiţi trebuiau fie să aştepte mult şi bine până le venea rândul, fie să cumpere de la ”binevoitori” un bilet mai în faţă. Într-un moment clasic de neputinţă mioritică, în loc să prindă bişniţarii şi să-i sancţioneze în vreun fel, poliţiştii au decis să oprească sistemul şi să ”meargă” pe o coadă oldschool.

Să recapitulăm: Sediul DRPCIV, o instituţie plină ochi cu poliţişti, are un sistem de bonuri de ordine care este oprit din cauza bişniţarilor care ridicau zeci de bonuri de ordine în avans, pe care le comercializau apoi în văzul poliţiştilor? Ce urmează? Trafic de droguri şi proxenetism direct în secţie? Tâlhării la judecătorie? În ce stat din lumea a treia se mai întâmplă asemenea tâmpenii?

Poliţiştii au scos capul din pământ şi au venit cu o propunere logică: dacă eşti la volanul unei maşini înscrise în alt stat, pe numele altei persoane, mai poţi circula în România încă 30 de zile. Pentru moment, este doar o propunere şi nu este clar dacă va fi sau nu aprobată şi transformată în proiect de Ordonanţă de Urgenţă.

Automat, ne-am trezit cu un val de comentarii scrise de cetăţeni care simt că drepturile lor sunt încălcate. Pentru ei, este necesară o scurtă clarificare: nu, nu este dreptul tău să circuli cu o maşină înmatriculată pe numele unui străin, la luni şi ani după ce ai cumpărat-o din străinătate, doar ca să fentezi taxa din România.

De ce nu este normal şi de ce s-a ajuns aici? Foarte simplu. Cele aproape 200.000 de maşini înmatriculate în străinătate care se perindă pe drumurile din România au provocat, de-a lungul timpului, pagube însemnate societăţilor de asigurări şi cetăţenilor cinstiţi. Vedeţi voi, când eşti la volanul unei maşini ale căror numere nu indică identitatea ta şi nu le pot transmite instant poliţiştilor adresa şoferului, eşti tentat să faci fel şi fel de măgării, pentru că nu poţi fi prins la fel de uşor.

Tocmai de aceea, unii concetăţeni absolut corecţi au decis că ar fi o idee bună să alimenteze şi să fugă fără să plătească de la benzinărie, să circule fără rovinietă, să fure şi apoi să fugă cu maşina şi tot aşa. De ce? Pentru că poliţiştii nu aveau cum să-i identifice.

Din cauza lor, suferă şi cetăţenii nevinovaţi, care s-au trezit păgubiţi de aceştia într-un fel sau altul, dar şi cetăţenii nevinovaţi care se aflau într-o oarecare zonă gri, să-i spunem. Mă refer aici la cei care aveau maşina înmatriculată în străinătate pe numele unui terţ, dar plăteau asigurarea şi impozitul în fiecare an şi făceau şi înspecţia tehnică periodică. Ca o paranteză, da, se poate să faci inspecţia tehnică periodică pentru un vehicul înmatriculat în alt stat la un sediu RAR, dar aceasta este valabilă doar în ţara noastră.

Aşadar, dacă eşti un cetăţean cinstit, care plăteşte asigurarea maşinii înmatriculată în alt stat, circulă respectând normele legale din România şi respectând ceilalţi şoferi, poţi să le mulţumeşti ”smecherilor” de doi bani care au făcut infracţiuni la volanul maşinilor înmatriculate în străinătate. Din cauza acestor specimene, toţi românii care vor veni în vacanţă în ţară după multe luni de trudă în străinătate vor fi controlaţi la sânge de poliţişti, pentru a se asigura că nu fac parte din categoria mai sus menţionată.

Că ne place sau nu, soluţia propusă de poliţişti este un pas spre normalitate, pentru că nu este acceptabil să circuli ani la rând cu actele ”în aer” sau într-o zonă gri, unde ai nevoie de o mână de hârtii legalizate la notar pentru a dovedi că o maşină este a ta şi că nu ai furat-o de la un bulgar/italian/spaniol/neamţ/etc.

Cât despre timbrul de mediu, dacă aveţi de făcut o tranzacţie care vă avantajează în formula taxei auto 2012 (aplicată până la intrarea în vigoare a noului timbru de mediu), mai aveţi până pe 14 martie să acţionaţi. Însă, este foarte important să vă gândiţi dacă maşina respectivă merită efortul.

Guvernul României ne pregăteşte o nouă surpriză, dar nu ştim încă dacă va fi pozitivă sau negativă. Vorbesc despre noul timbru de mediu, despre care am aflat astăzi că va fi plătit o singură dată. Toate declaraţiile pe care le-au făcut guvernanţii până acum referitor la acest bir sugerau o taxare anuală în funcţie de emisiile de CO2. Mai mult decât atât, ni se promitea că sistemul de taxare va fi logic, coerent şi corect, evitând situaţii în care posesorul unui automobil care valorează 500 de euro să fie nevoit să plătească o taxă de câteva mii de euro.

Ce mă sperie pe mine la noul timbru de mediu, iar sperietura este destul de legitimă, în postura de cetăţean cinstit care îşi plăteşte cu sfinţenie dările la stat, este faptul că nu avem încă un termen limită până la care vom afla formula de calcul a acestui timbru de mediu, nu avem nici măcar un exemplu privind valorile între care va fluctua acesta (deşi stim că vor exista automobile pentru care timbrul de mediu va fi zero) şi nu ştim cum se va aplica noul timbru. Vinovaţi de întreaga neînţelegere par să fie cei de la Ministerul Mediului, care ne tot amână cu soluţia pentru această problemă, dar nu se sfiesc să facă promisiuni privind corectitudinea viitorului sistem şi să ne fluture eterna lozincă ”poluatorul plăteşte”. Ok, plăteşte, dar cât, când, unde, cui şi de câte ori?

Pe lângă întrebările de mai sus, nu înţeleg care ar mai fi diferenţa dintre timbrul de mediu şi taxa de mediu. Din moment ce ambele se plătesc o singură dată pentru un vehicul şi cuantumul lor ia în considerare vechimea, emisiile de CO2, cilindreea şi norma de poluare, ce le diferenţiază? Doar numele şi formula de calcul?

Dacă despre asta este vorba, atunci nu am progresat în niciun fel faţă de situaţia în care ne aflam în urmă cu mai bine de un an, când aşteptam o formulă coerentă din partea celui care conducea Ministerul Mediului la acea vreme.