Sebastian Toma

Ieri a fost votat proiectul de lege care priveşte noul timbru de mediu. Într-un stat civilizat, adică diferit de România, ar fi putut să fie un motiv de bucurie. Teoretic, maşinile poluante ar fi fost trimise uşor, uşor, la casat, iar toată lumea şi-ar fi cumpărat maşini noi şi ecologice, cine ştie, poate chiar şi maşini electrice! Fantezia merge atât de departe încât există o primă de la stat de 12.000 RON pentru achiziţia unei maşini 100% electrice. Ca idee, o maşină electrică te costă aproape 40.000 de euro, deci prima respectivă nu prea înseamnă mare lucru.  Între timp, hibrizii nu beneficiază de nicio primă, deşi sunt modele care costă mai puţin de 20.000 euro.  Mai mult decât atât, Opel Ampera, spre exemplu, nu este considerată maşină electrică de RAR, deoarece are şi un motor cu ardere internă, cu toate că acesta nu angrenează roţile în mod direct. În tot acest timp, Guvernul se plânge că nu strânge suficienţi bani la buget, dar poate să acorde 2.500 de euro primă pentru un vehicul de 40.000 de euro, de parcă ar fi necesară acea primă pentru a stimula achiziţia respectivului vehicul.

Dacă ne uităm doar la acest aspect, proiectul sună chiar mişto. Ei bine, hai să vă spun cine pierde în cazul noului timbru de mediu.

-Piaţa auto ar putea să îngheţe, cel puţin la nivel oficial, deoarece clienţii de maşini noi din perioada de boom (2005-2008) nu vor vrea să-şi vândă maşinile pentru că vor pierde foarte mulţi bani la revânzare din cauza timbrului de mediu, pe care îl va achita cumpărătorul, dar trebuie să fii nebun să-i dai statului român câteva mii de euro ca să înmatriculezi o maşină care valorează între cinci şi 15 mii de euro (aş merge mai departe şi cu maşinile de peste 20.0000 euro, sunt sigur că se aplică şi acolo filozofia). Cine pierde? România, dealerii şi importatorii, românii, băncile care ar fi acordat credite pentru noile maşini.

- Tranzacţiile cu autovehicule rulate ar putea trece într-o zonă gri spre neagră, în care acestea nu ar mai fi oficializate până la capăt pentru a evita plata taxelor. Asta înseamnă succes pentru cei care fac înmatriculări în Bulgaria, pentru bulgarii care intermediază toată treaba şi pentru notari, indiferent dacă respectivele tranzacţii implică sau nu înmatricularea în Bulgaria. Cine pierde? Cetăţenii cinstiţi şi statul, care ar fi plătit/încasat taxe pentru vehiculele înmatriculate legal în România.

- Creşterea tranzacţiilor cu automobile Non-Euro, Euro 1 şi Euro 2. Aşadar, electoratul care apreciază micii şi berile gratis oferite în pieţele publice odată la 4/5 ani nu va suferi prea mult de pe urma noii taxe. Din contră, sunt chiar favorizaţi. Orice maşină mai veche de 14 ani este favorizată de noul timbru de mediu. Dacă simţiţi că nu vă încadraţi în categoria ”fan pomeni electorale”, nu vă simţiţi jigniţi, căci am generalizat categoria pentru a sublinia până unde merge partea cu ”socialismul” din guvernarea actuală.  Cine pierde? Oricine vrea să tranzacţioneze o maşină mai nouă de 10 ani, respectiv o maşină cu motor Euro 3/Euro 4 şi chiar cei care vor să cumpere o maşină nouă cu motor Euro 5!

- Noul timbru de mediu pavează drumul pentru utilizarea prelungită a vehiculelor cu motoare Euro 3 şi Euro 4, pe care guvernul le vede ca fiind ultra-mega-poluatoare. Cei care le deţin le vor folosi mai multă vreme, ca apoi să le caseze şi să-şi cumpere automobile noi. Însă, ar putea trece ani buni până când se va întâmpla asta. Sau, ar putea să le vândă atunci când valoarea lor va atinge un punct rezonabil pentru ei şi timbrul de mediu va avea o reducere suficient de mare (corelată cu vechimea). În cazul vechimii, înseamnă că vor fi reduceri impresionante ale timbrului de mediu pentru maşinile cumpărate în 2005 abia în anul 2020, dacă se va păstra actuala formulă a timbrului de mediu.  Cine pierde? România, dealerii şi importatorii, românii, băncile care ar fi acordat credite pentru noile maşini.

- În loc să iasă de pe şosele autovehiculele cu motoare cu normă de poluare Euro 2 sau mai slabă, acestea vor fi folosite în continuare, pentru că sunt ieftin de reparat şi întreţinut, piesele sunt încă accesibile şi disponibile pe pretutindeni, iar acestea încă au o valoare agreabilă la revânzare. Mai mult decât atât, multe modele au devenit accesibile graţie vechii taxe, care le penaliza sever! Cine pierde? Cei care au vândut deja o maşină Euro 2, Euro 1 şi Non-Euro la un preţ derizoriu pentru a favoriza vânzarea; cei care respiră noxele generate de aceste automobile; service-urile, pentru că multe modele din această categorie sunt reparate fie în regie proprie, fie de service-uri care ocolesc normele fiscale din România.

Exemple sunt multe, dar povestea pe scurt este că pierdem cu toţii de pe urma noului timbru de mediu. De ce? Vor fi mai puţine tranzacţii cu automobile rulate, mai puţine maşini noi vândute (nu de alta, dar nu scoate nimeni bani din piatră seacă doar fiindcă Guvernul îl împiedică să-şi cumpere o maşină rulată pe care şi-o permite), mai puţine taxe aduse la buget şi tot aşa.

Ce vroia Guvernul să obţină? Venituri suplimentare de 100.000 RON la Fondul de Mediu, care ar fi fost realizate DACĂ românii şi-ar fi păstrat obiceiurile de cumpărare.  Ceea ce nu o să se întâmple, pentru că nimeni nu şi-ar permite timbrul în cazul vehiculelor Euro 3 şi Euro 4,  la care aceasta a ajuns la valori de mii de euro, plecând de la câteva sute de euro în 2012.

În mod tradiţional şi românesc, soluţii existau, dar acestea au fost evitate din motivul clasic – erau prea logice, iar logica nu se pupă cu guvernanţii şi cu legile româneşti.  Românii (şi orice alt popor din lume, probabil) vor cumpăra întotdeauna cea mai nouă şi cea mai bună maşină pe care şi-o permit. Nu poţi să-i obligi printr-o lege să cumpere o maşină nouă. Însă, acea lege îi poate face să nu mai cumpere nimic, sau să cumpere maşina care va fi taxată cel mai puţin. Care va fi, evident, ceva cu 14 ani vechime şi motor Euro 2.

Până la urmă, cine beneficiază de pe urma noului timbru de mediu? Statul sigur nu ia mare lucru, iar cetăţenii nu par să fie favorizaţi..

Comportamentul guvernanţilor scoate ce-i mai urât din noi. La nervi, românii atacă internetul şi varsă furia pe unde apucă, dar plătesc cu capul plecat orice bir care li se pune în drum.  Schimbări nu vor exista prea curând, cel puţin nu în societatea în care unii se bucură că s-a scumpit benzina şi râd de cei care protestează în frig împotriva mecanismului oligarhic al consorţiilor străine ce operează în ţară

La fiecare ştire cu taxa auto, apar diverse comentarii, unul mai agresiv decât altul. Printre înjurături, comentariile răutăcioase la adresa altor cetăţeni şi a altor useri Automarket, apar şi câţiva ”băieţi deştepţi”, care vin cu ”soluţii”.

Respectivele comentarii au apărut atât la ştirile legate de înmatriculările în România, cât şi la impozitele mărite şi la obligativitatea anvelopelor de iarnă pe zăpadă şi gheaţă. Uneori, comentariile sunt ignorate de ceilalţi useri, sau sunt luate în derâdere de următorii comentatori. Nu asta e problema. Avem o problemă de mentalitate, alimentată de guvernanţi.

Dacă guvernul nu ar fi introdus taxa de mediu şi pentru automobilele înmatriculate înainte de 2007, pentru care au fost plătite taxe vamale în cazul în care au fost importate, iar impozitele nu ar fi fost mărite la cote aberante, cetăţenii nu s-ar fi grăbit să scornească soluţii de ”fentare” a taxelor şi a guvernanţilor. În timp ce sunt de acord cu obligativitatea anvelopelor de iarnă pe zăpadă şi polei, nu pot să fiu de acord cu noua taxă auto. Mi se pare un gest de nesimţire crasă faţă de cetăţenii cinstiţi, care nu au făcut decât să-şi plătească impozitele la zi şi să respecte legile în vigoare. Singurii avantajaţi? Bişniţarii, bineînţeles. Respectivii indivizi oricum nu păstrau un automobil înregistrat pe numele propriu la ”finanţe”, preferând să dea mai departe certificatul fiscal al fostului proprietar (în cazul în care vorbim de un automobil înmatriculat în România).

Prin noua măsură, Guvernul îi favorizează pe cei cu automobile importate din alte state ale Uniunii Europene, dar şi pe cei care şi-au înscris maşina în ţară după anul de graţie 2007. Dacă ai un automobil fabricat în 2006, spre exemplu, şi înscris în acelaşi an, ghinion. Plăteşti de-ţi ies ochii din cap.

Scuza guvernanţilor este pe atât de simplă, pe cât de ipocrită: nu plăteşte proprietarul, ci următorul cumpărător. Adevărat, dacă mergi pe ideea că valoarea unui automobil nu se schimbă cu niciun leu după aplicarea acestei măsuri şi următorii cumpărători sunt absolut cretini şi banii nu îi lasă să între în propria casă.

Practic, proprietarul va fi nevoit să taie o bună parte din valoarea taxei din preţul cerut pentru automobilul său, în special dacă vorbim de un vânzător de bună credinţă. Următorul client poate fie să înscrie automobilul pe numele său, fie să circule ilegal folosind actele predecesorului (doar dacă automobilul a fost înmatriculat în România). În cazul respectiv, acesta nu va transcrie dreptul de proprietate al automobilului, deşi legea îl obligă să facă acest lucru şi va circula în continuare de parcă ar fi împrumutat maşina de la un prieten pentru o zi. Un prieten din alt judeţ, în urmă cu câteva luni. Problema apare la ITP, în cazul unui accident şi la apariţia unei amenzi.

Vehiculul respectiv nu este înregistrat pe numele niciunei persoane, fiind radiat la Circa Financiară de proprietarul care apare în acte şi nefiind înscris de noul proprietar. Rezultatul – şoferul respectivului automobil poate să fugă de la locul unui accident fără să fie depistat şi să evite plata amenzilor trimise la domiciliu. Fostul proprietar prezintă, în caz de probleme, documentele care atestă vânzarea automobilului şi scapă de orice vină. Până la proba contrară, acesta nu are nicio vină, fiind un vânzător de bună credinţă. Pentru noul proprietar, problema apare doar la ITP, când are nevoie de cartea de identitate a maşinii, document care nu este întotdeauna înstrăinat în cazul unei asemenea afaceri, alături de buletinul proprietarului din acte.

Efectele noii legi vor fi observate în timp, numărul de automobile care îşi schimbă proprietarul urmând să fie redus dramatic. Nu vrea nimeni să-i plătească Statului Român câteva mii de euro doar ca să aibă plăcerea de a conduce un vehicul vechi de 10-15-20 de ani, înmatriculat în România. Nu vă faceţi griji, Guvernul a fost prevăzător şi deja şi-a făcut planul cu noua taxă – vor să încaseze 330 de milioane de euro. De unde şi de la cine, nu este clar. Un lucru îmi este cert – nu vor scoate nici jumătate din suma respectivă. Unii îşi vor păstra maşina mai mulţi ani, ducând la îmbătrânirea parcului auto, în timp ce alţii vor prefera să-şi dezmembreze autoturismul în vederea obţinerii unei sume de bani mai mari, spre comparaţie cu o revânzare.

Odată cu acest proiect de lege, posibilitatea recarosării unui automobil pentru a înmatricula un exemplar identic din Occident devine ceva rezervat doar celor care deţin deja ”vehiculul donator”, în caz contra fiind o afacere ratată din faşă.

Cea mai amuzantă parte a noului proiect de lege mi se pare învelişul ecologic pe care l-a primit acest proiect. Într-o ţară în care defrişările sunt în toi, iar pădurile dispar de parcă un copac ar creşte mai repede ca o buruiană, Guvernul s-a trezit să impoziteze cel mai mare poluator (defapt, cea mai uşoară pradă) – automobilistul.