Sebastian Toma

Dacă mai aveaţi nevoie de vreo dovadă concretă că birocraţia mişcă totul cu viteza melcului înlănţuit, Ministerul Transporturilor ne arată că se poate. Patru luni au fost necesare pentru a elabora cadrul legislativ necesar examinării candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere pentru mopede. Nu sună chiar aşa de mult, nu? Ei bine, acum vine partea fără logică: au trecut patru luni de la momentul intrării legii în vigoare până la stabilirea normelor necesare respectării legii.

Practic, dacă aveai un moped şi absolvisei cursurile de legislaţie necesare conducerii sale pe drumurile publice în toţii anii care au trecut de când au apărut acestea pe drumurile publice, dar nu deţineai un permis de conducere, din 19 ianuarie 2013 nu mai puteai să circuli cu el legal pe drumurile publice, dar nici permis nu puteai să obţii. Nu conta la ce şcoală de şoferi mergeai, ce instructor aveai sau chiar ce pile ai fi avut, că nu avea cine să te examineze.

Dacă se întâmpla treaba asta în timpul iernii, mai discutam, dar se întâmplă în plin început de sezon moto.  Serios vorbind, cum naiba să nu prevezi că nu ai cadru legal pentru respectarea unei legi (în afară de parcarea propriu-zisă a mopedelor şi aşteptat) şi să mergi în continuare cu toate măsurile din dotare?

Singura parte bună din toată treaba asta este că scuteriştii vor putea fi sancţionaţi la fel ca noi pentru eventualele greşeli din trafic şi vor fi obligaţi să cunoască legislaţia, ceea ce nu face decât să mă bucure. Pentru că bunul simţ a murit, iar părinţii au ajuns să considere că este ok să-şi lase copilul de ~16 ani pe un vehicul capabil să atingă 45 km/h şi chiar să depăşească viteza asta cu mici modificări, fără să-l verifice cum pleacă de acasă (nu tu protecţii, nu tu mânuşi, nu tu pantaloni întregi, nu tu CASCĂ???),  de unde şi necesitatea acestui cadru legal. Păcat că a fost aplicat cu picioarele.

Că tot vorbim despre sezon moto – legislaţia pentru categoria A2 nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial, ca să nu mai vorbim despre procedura de examinare pentru A1, A2 şi A.

Care este problema? Trebuie elaborat un cadru legal pentru ca un elev al unei şcoli moto care vizează cursurile pentru A1, A2 sau A să poată să conducă un motociclu corespunzător categoriei sale în trafic, în cadrul ultimelor ore de conducere, ca apoi să poată fi examinat tot în trafic, după ce trece de testul anterior, din poligon.

Sunt mai multe probleme aici – cine îşi asumă răspunderea în caz că elevul face accident – este mult mai complicată treaba cu comanda dublă decât la o maşină, cum vor fi instruiţi mai mulţi candidaţi deodată şi cum se va proceda, exact, la examen. În cazul în care va fi necesară instruirea unu-la-unu a elevului, costurile aferente şcolii de şoferi pentru categoria A vor atinge cote alarmante, în timp examinarea va deveni un proces extrem de complex.

Partea cea mai tristă? Orice ar face în şcoala de şoferi, viitorul motociclist tot va trebui să urmeze un curs de pilotaj/conducere defensivă pentru a învăţa să-şi controleze motocicleta aşa cum trebuie, iar nici astea nu sunt suficiente, căci mai sunt şi alţi participanţi la trafic. Orice ar face un motociclist, tot este mai expus la accidente, cu atât mai mult cu cât acesta se află în România, land of choice!

Unde alegerea este dacă să semnalizezi sau nu manevra, cu cine să vorbeşti la telefon când eşti la volan, cât de repede să smuceşti volanul ca să treci de pe o bandă pe alta şi dacă mergi cu maşina până la colţ sau doar până la alimentara din spatele blocului.

Îi ştiţi pe cei care se plâng mereu de cât de aglomerat este traficul, dar nu ar renunţa la maşina sub nicio formă, deşi ar putea să ajungă la destinaţia lor şi prin alte soluţii de transport, unele mai rapide? Ei bine, aseară m-am întâlnit nu cu un exemplu veritabil al acestui grup, ci cu cel care cred că este fondatorul sau cel puţin liderul ”mişcării”.

Povestea este destul de simplă: Bucureşti, Calea 13 Septembrie, ora 23 (cu aproximaţie). Bulevardul are trei benzi în zona semaforului de la intersecţia cu Drumul Sării. Prima bandă era ocupată de maşinile parcate în spic, numai bune pentru poliţiştii de la rutieră care stăteau la pândă cu radarul săptămâna trecută (am cotizat şi eu, 75 ron pentru 64 km/h, fără comentarii şi nazuri), aşa că eşti constrâns la celelalte două benzi rămase.

Aici intervine intriga. Eram cu motocicleta şi mergeam liniştit spre casă. După slalomul obişnuit între capacele de canal, gropi şi alte minunăţii are şoselei, încetineam finuţ ca să mă încadrez cât mai bine la semafor. După ce a trecut un Clio Symbol III roşu pe lângă mine şi mi-a tăiat faţa, aveam fix trei maşini în faţă la semafor, fiecare amplasată pe o bandă.

Am încetinit până aproape de oprire şi am decis să mă încadrez între benzile doi şi trei, ca să trec pe lângă Symbol-ul respectiv şi o altă maşină care staţiona. Cele două erau prea apropiate între ele, aşa că nu aveam loc să trec. M-am resemnat şi m-am oprit acolo, aşteptând să se schimbe culoarea semaforului. Şoferul Clio-ului era un domn în vârstă, cu părul alb, pe când pe ceilalţi şoferi nu îi puteam observa. Pentru că nu mă grăbeam nicăieri, nu am insistat. Câteva zeci de secunde mai târziu, şoferul Clio-ului brachează roţile înspre dreapta şi avansează câţiva centimetri, ca să-mi facă loc. Tot nu puteam să trec. Gestul său a fost observat şi de şoferul maşinii din stanga sa, care mi-a făcut şi el loc, cu mai multă generozitate, însă.

Cum geamul şoferului de la Clio era întredeschis şi eu aveam viziera ridicată, i-am mulţumit verbal şoferului, gândindu-mă că s-ar putea să aprecieze politeţea mea şi să repete gestul şi pentru alţi colegi de trafic. Mai bine tăceam. Domnul de la volan a început să mă certe, reproşându-mi că ”îi zgâriem maşina şi că nu mai poate de noi”, finalizând cu o întrebare (retorică – în gândul lui) care m-a dus la acest post: ”de ce naiba nu puteţi să staţi şi voi la coadă, ca toată lumea??”.

Atunci m-am enervat. Am reuşit, totuşi, să-i răspund calm. L-am întrebat dacă i-am zgâriat eu maşina şi nu mi-am dat seama, apoi i-am explicat (în măsura în care culoarea roşie a semaforului urma să fie înlocuită în orice clipă) că asta-i toată ideea cu mersul cu motocicleta -  să nu mai faci o coadă imensă la semafor doar ca să-ţi muţi fundul de acasă la birou şi invers.

N-a înţeles. Pentru el, explicaţia mea era doar zgomot de fundal. Am plecat uşor de la semafor şi mi-am văzut de drum, dar supărarea nu mi-a trecut nici până acum.

Ce mă tulbură cel mai tare este că şoferul din exemplul de mai sus nu este singurul care are această viziune asupra motocicliştilor. Şoferi care gândesc ca el sunt mulţi, dar ei nu se gândesc cum ar fi să stea la o coadă de caţiva kilometri, în urma a zeci de scuterişti, bicicişti şi motociclişti, toţi amplasaţi în şir indian, aşteptând la semafor, aşa cum tocmai el spunea cu trebuie să stăm.

Ce-i aşa de greu? Dacă eşti singur în maşină şi toţi ceilalţi din jurul tău sunt la fel, nu eşti blocat în trafic, TU eşti traficul!

De asta nu putem avea lucruri frumoase.

Ieri am fost la un eveniment Renault unde a fost invitată şi Rovana Plumb, Ministrul Mediului şi al Schimbărilor Climatice. Vorbesc despre Gala Femeilor de Succes de la Renault România, unde doamna Plumb a ţinut un mic discurs. Însă, vizita doamnei Plumb a mai avut un punct în agendă: conducerea unei maşini electrice. Din ce am înţeles, este prima maşină electrică pe care o conduce actualul ministru al mediului, ceea ce nu-i chiar excepţional când ne gândim că ministrul s-a angajat să susţină aceste vehicule fără măcar să se fi urcat vreodată la bordul unuia.

Sigur, realizez că nu toată lumea a condus maşini electrice până acum, dar vorbim despre un ministru, totuşi, de la care ne aşteptăm să aibă mai multe porţi deschise decât cetăţeanul de rând. Ca să nu mai vorbim despre beneficiile de imagine pe care ar putea să le aibă un importator sau distribuitor de automobile prin faptul că maşina sa electrică sau ecologică este condusă de ministrul mediului dintr-un stat, ocazie bifată cu succes de cei de la Renault. Foarte bine.

Probabil că vă întrebaţi ce naiba a fost aşa de special la plimbarea lui Rovana Plumb de m-a făcut să scriu despre asta. Doamna Plumb a condus Renault Fluence Z.E.  de la hotelul Ramada din Piteşti până la Uzina Dacia din Mioveni, parcurgând un traseu de 18 kilometri.

Ei bine, până să se urce la volanul lui Fluence Z.E., doamna Plumb a participat alături de noi la conferinţa celor de la Renault. Recunosc, nu am observat când a sosit dânsa, dar abia așteptam să ajungă, în vederea unui mic interviu pentru voi. La fel ca puhoiul de jurnalişti, cameramani şi fotografi prezenţi la eveniment, am alergat afară pentru a-i face câteva fotografii în momentul în care se va urca la volanul modelului electric produs de francezi. Ajung în faţa hotelului cu pricina şi văd un Renault Fluence Z.E., încadrat de mai multe maşini negre. Ok, zic eu, probabil că sunt cei de la SPP, responsabili de protecţia unui demnitar, cum este și doamna Plumb.

Ce n-am înţeles prea bine şi a ajuns să mă indigneze este faptul că, în paralel cu vehiculul electric al francezilor, staţiona un Audi A8 al generaţiei precedente, care avea motorul pornit. La prima vedere nu-i mare lucru, deja ne-am obișnuit cu fenomenul. Însă, A8-ul în cauză făcea parte din delegația doamnei Plumb.

Menţionez că doamna Plumb era cel mai înalt oficial al guvernului prezent la eveniment, în timp ce oficialii Renault circulau cu modele Renault, deci este exclusă posibilitatea ca mașina să îi fi aparținut altui personaj important de la eveniment.  Aşadar, vorbim despre maşina cu care doamna Plumb a sosit la eveniment, care o va urma până la Uzina Dacia şi care o va duce înapoi la Bucureşti.

Acum vin două întrebări de bun simţ:

1. De ce naiba circulă ministrul mediului cu o maşină de lux (cel mai mic motor din gama A8 are 2.8 litri, dar maşina cu care circula doamna Plumb era echipată cu un diesel, deci vorbim despre un propulsor de minim 3.0 litri)?

2. De ce avea maşina respectivă motorul pornit dacă demnitarul nu urma să meargă cu ea?

E mai mult decât o problemă de imagine aici. Este o problemă de bun simţ. Nu am pretenţia ca un ministru să circule cu bicicleta, dar flota Guvernului este suficient de generoasă încât să găsească un model mai ecologic. Mi se pare ipocrizie să declari sus şi tare ”Poluatorul Plăteşte”, iar tu să circuli cu o maşină care emite 229 grame CO2 pe kilometru şi are motor de 2.967 centimetri cubi (mă refer aici la versiunea 3.0 TDI, cea mai probabilă motorizare pentru respectivul model). Spre comparaţie, fostul ministru Nicolae Nemirschi primise de la Lexus în custodie un LS450 Hybrid. Nu sunt specialist în domeniu, dar AŞA “SE FACE PR”!

Mai mult decât atât, când orice producător de automobile îţi recomandă să opreşti motorul la orice staţionare mai lungă de 30 de secunde, este chiar aberant să stai cu motorul pornit >10 minute, cât am stat noi acolo până când a sosit şi plecat doamna Plumb. Până la un punct, este o treabă de securitate şi cei de la SPP au, probabil, normele interne pentru proceduri de genul. Dar “nu dă bine” un asemenea lucru, căci pericolele la care era supusă doamna Plumb erau aproape nule – fiind înconjurată atât de reprezentanţi ai SPP, cât şi de cei mai importanţi oameni din ierarhia Renault România, nefiind nevoie de extracţia urgentă a demnitarului în orice clipă, căci nu avea cine să-i pună în pericol siguranţa. E ca şi cum ai purta două veste antiglonţ într-un buncăr antiatomic, când eşti singurul din buncăr şi ţara ta nu-i în război. Iar dacă ar fi fost nevoie de o ”extracţie” ca-n filmele americane, ghinion, pentru că maşina respectivă era prinsă între alte două vehicule dintr-o coloană, nefiind posibilă ”fuga” în cazul unei situaţii de urgenţă adevărate.

Am trecut şi peste partea morală a întregii experienţe. Acum, vine partea de grijă exagerată: pentru ”testul” doamnei Plumb, s-a format o coloană oficială care a inclus peste 10 vehicule, incluzând aici antemergător de la Poliţia Rutieră, Fluence-ul electric menţionat mai sus şi vehiculele SPP aferente.

Ca idee, noul Papă de la Vatican s-a afişat în public într-o maşină mai ieftină decât cea în care este plimbată doamna Rovana Plumb, respectiv un Volkswagen Phaeton, iar evenimentele la care a participat Papa Francisc au inclus şi plimbări la bordul unui G-Klasse decapotat, unde Papa a stat în picioare, fără niciun fel de scut.

Am ataşat şi două imagini pentru a ilustra ce şi cum, regret că nu am pozat şi maşina doamnei Plumb.

Acum, serios, cine este mai important şi mai în pericol? Ca să nu mai vorbim despre faptul că Preşedintele României a venit la mai multe evenimente şi a plecat de la aceleaşi evenimente cu o coloană oficială mult mai modestă, care număra mai puţin de cinci maşini.

Ultima dată când am verificat, Preşedintele Băsescu a condus, în repetate rânduri, un automobil standard prin traficul din Bucureşti. Fără coloană oficială, fără nimic (sau, cel puţin, nu erau vizibile respectivele maşini).

De unde şi până unde are nevoie Ministrul Mediului de o asemenea coloană oficială şi de ce necesită atâta protecţie? Să fie din cauza unui timbru de mediu exagerat şi prost gândit, care afectează zeci de mii de şoferi, mulţi dintre ei ajungând să piardă câteva mii de euro pe fondul acestei taxe gândite cu cizma?

Vreme de 14 luni, un cumpărător putea să înmatriculeze în România un automobil nou, cu un motor cu o cilindree de până la 2.000 cmc şi respectând normele Euro 4, fără ca acesta să plătească taxa de poluare.  Decizia a venit, ca de obicei, printr-un OUG emis în decembrie 2008, iar guvernanţii au decis să renunţe la acest ”favor” în februarie 2010. Măsura a fost hulită de unii ca fiind protecţionistă faţă de industria auto autohtonă, iar unele voci se plângeau că nu se aplică şi vehiculelor rulate care respectă aceleaşi criterii.

Dăm pe repede înainte trei ani şi ajungem în prezent. Acum, Ministrul Mediului nu mai este Laszlo Borbely, ci Rovana Plumb.  Iar taxa auto/de poluare a fost înlocuită cu timbrul de mediu. Timbru care promite să nu discrimineze pe nimeni, niciodată. Ce înseamnă această nediscriminare? Că toate vehiculele care nu au plătit până acum vreo taxă de poluare vor plăti această taxă la prima transcriere a dreptului de proprietate.

Practic, statul le trage câteva palme celor care au avut curajul să-şi cumpere o maşină favorizată de Guvern în perioada menţionată anterior prin scutirea de la taxa de poluare. Cum vin aceste palme? Mai rău ca o serie de croşee de la Doroftei. De bine, de rău, dinţii ţi-i mai repari, dar gaura din portofel şi sentimentul de ”mamă, ce ţeapă mi-am luat!!” nu trece niciodată.

De ce vorbesc despre ţeapă? Pentru că Guvernul a decis să pedepsească tocmai oamenii pe care i-a ”ademenit” în 2008 şi 2009 să cumpere maşini noi, euro 4, cu motoare de până la 2000 cmc, prin scutirea de la plata taxei de poluare. La vremea aceea, pentru un Logan 1.4 MPi plăteai aproape 500 de euro, până să vină această scutire. Când îţi cumperi o maşină de până la 20.000 euro, fiecare eurocent contează, aşa că măsura a fost una benefică. Din păcate, timbrul de mediu a crescut cel mai mult pentru vehiculele cu motoare Euro 3 şi Euro 4, aşa că statul loveşte victimele când sunt la pământ până le face ”bune” de dus la morgă, căci timbrul pentru acel Logan ajunge acum la aproape 1000 de euro.

Cum ar suna asta dacă ar încerca cineva să-i dea logică deciziei: “Poluatorul plăteşte, iar maşinile mai noi vor polua mai multă vreme decât maşinile mai vechi de 15 ani, care mai au puţin şi se reciclează singure de cât de ecologice sunt, aşa că le reducem cuantumul taxei pentru cele vechi şi îl mărim pentru cele mai puţin poluante, mai noi şi mai sigure.”

Sfatul doctorului: Nu vă cumpăraţi nici hibrizi sau maşini electrice, că voi urmaţi!

Vineri va intra în vigoare noul timbru de mediu. Mult-trâmbiţata măsură de a reduce în mod magic emisiile de CO2 din România va intra în vigoare şi va bloca, sau cel puţin gâtui piaţa auto din România. Am făcut recent o vizită la DRPCIV Bucureşti, urmând să mă întorc săptămâna viitoare, iar această vizită mi-a arătat ceva ce nu găsim în nicio statistică recentă: nu mai sunt cozi la prima oră.

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu minunatele cozi de la DRPCIV (n.r. într-un fel, mai rezonabile decât cele de la Administraţia Fiscală sau ANAF), aveaţi de aşteptat între 30 minute şi o oră, poate chiar mai mult, din momentul în care intraţi în instituţie şi momentul în care ajungeaţi la ghişeu – în condiţiile în care doreaţi să înmatriculaţi un vehicul în Bucureşti sau să efectuaţi un schimb de talon/plăcuţe de înmatriculare/etc.

Luni dimineaţă, am ajuns la 8:30 la DRPCIV şi am văzut o mână de oameni înăuntru. Aproape că nu mi-a venit să cred. Singura coadă serioasă era la mini-ghişeul CEC Bank, care deschidea la ora 9. Aproape toate persoanele de la coadă vroiau să plătească taxa de examinare auto.

Am mers apoi spre ghişeele de la parter. Eram curios dacă găsesc din prima un funcţionar liber. Nu a fost chiar ATÂT DE LIBER, dar am avut o singură persoană în faţă la ”coadă”, situaţie replicată la toate ghişeele.

Întrucât am venit cu 30 minute înainte de deschiderea ghişeului CEC Bank şi am aşteptat minute bune la coada formată în faţa acestuia, am putut să observ vreme de un ceas ce se întâmpla în întreaga instituţie.

Am auzit cetăţeni miraţi că trebuie să plătească taxa de poluare (aşa îi spuneau funcţionarii de la ghişeu) pentru un automobil înmatriculat în România, pe când alţii se uitau pierduţi în actele din dosarul tip şi încercau să vadă ce au greşit când şi-au cumpărat maşina. În ”vremurile bune”, toată sala era plină şi stăteai cu orele la coadă, cu toate că poliţiştii au încercat să facă sistemul cât se poate de civilizat.

Însă, problema principală a DRPCIV-ului a rămas nerezolvată – degeaba avem automate care oferă bonuri de ordine, dacă acestea sunt oprite. Ştiţi de ce sunt oprite? Nimic mai simplu: bişniţarii îşi făcuseră un obicei din colecţionarea bonurilor de ordine la prima oră, astfel încât cetăţenii cinstiţi trebuiau fie să aştepte mult şi bine până le venea rândul, fie să cumpere de la ”binevoitori” un bilet mai în faţă. Într-un moment clasic de neputinţă mioritică, în loc să prindă bişniţarii şi să-i sancţioneze în vreun fel, poliţiştii au decis să oprească sistemul şi să ”meargă” pe o coadă oldschool.

Să recapitulăm: Sediul DRPCIV, o instituţie plină ochi cu poliţişti, are un sistem de bonuri de ordine care este oprit din cauza bişniţarilor care ridicau zeci de bonuri de ordine în avans, pe care le comercializau apoi în văzul poliţiştilor? Ce urmează? Trafic de droguri şi proxenetism direct în secţie? Tâlhării la judecătorie? În ce stat din lumea a treia se mai întâmplă asemenea tâmpenii?

Poliţiştii au scos capul din pământ şi au venit cu o propunere logică: dacă eşti la volanul unei maşini înscrise în alt stat, pe numele altei persoane, mai poţi circula în România încă 30 de zile. Pentru moment, este doar o propunere şi nu este clar dacă va fi sau nu aprobată şi transformată în proiect de Ordonanţă de Urgenţă.

Automat, ne-am trezit cu un val de comentarii scrise de cetăţeni care simt că drepturile lor sunt încălcate. Pentru ei, este necesară o scurtă clarificare: nu, nu este dreptul tău să circuli cu o maşină înmatriculată pe numele unui străin, la luni şi ani după ce ai cumpărat-o din străinătate, doar ca să fentezi taxa din România.

De ce nu este normal şi de ce s-a ajuns aici? Foarte simplu. Cele aproape 200.000 de maşini înmatriculate în străinătate care se perindă pe drumurile din România au provocat, de-a lungul timpului, pagube însemnate societăţilor de asigurări şi cetăţenilor cinstiţi. Vedeţi voi, când eşti la volanul unei maşini ale căror numere nu indică identitatea ta şi nu le pot transmite instant poliţiştilor adresa şoferului, eşti tentat să faci fel şi fel de măgării, pentru că nu poţi fi prins la fel de uşor.

Tocmai de aceea, unii concetăţeni absolut corecţi au decis că ar fi o idee bună să alimenteze şi să fugă fără să plătească de la benzinărie, să circule fără rovinietă, să fure şi apoi să fugă cu maşina şi tot aşa. De ce? Pentru că poliţiştii nu aveau cum să-i identifice.

Din cauza lor, suferă şi cetăţenii nevinovaţi, care s-au trezit păgubiţi de aceştia într-un fel sau altul, dar şi cetăţenii nevinovaţi care se aflau într-o oarecare zonă gri, să-i spunem. Mă refer aici la cei care aveau maşina înmatriculată în străinătate pe numele unui terţ, dar plăteau asigurarea şi impozitul în fiecare an şi făceau şi înspecţia tehnică periodică. Ca o paranteză, da, se poate să faci inspecţia tehnică periodică pentru un vehicul înmatriculat în alt stat la un sediu RAR, dar aceasta este valabilă doar în ţara noastră.

Aşadar, dacă eşti un cetăţean cinstit, care plăteşte asigurarea maşinii înmatriculată în alt stat, circulă respectând normele legale din România şi respectând ceilalţi şoferi, poţi să le mulţumeşti ”smecherilor” de doi bani care au făcut infracţiuni la volanul maşinilor înmatriculate în străinătate. Din cauza acestor specimene, toţi românii care vor veni în vacanţă în ţară după multe luni de trudă în străinătate vor fi controlaţi la sânge de poliţişti, pentru a se asigura că nu fac parte din categoria mai sus menţionată.

Că ne place sau nu, soluţia propusă de poliţişti este un pas spre normalitate, pentru că nu este acceptabil să circuli ani la rând cu actele ”în aer” sau într-o zonă gri, unde ai nevoie de o mână de hârtii legalizate la notar pentru a dovedi că o maşină este a ta şi că nu ai furat-o de la un bulgar/italian/spaniol/neamţ/etc.

Cât despre timbrul de mediu, dacă aveţi de făcut o tranzacţie care vă avantajează în formula taxei auto 2012 (aplicată până la intrarea în vigoare a noului timbru de mediu), mai aveţi până pe 14 martie să acţionaţi. Însă, este foarte important să vă gândiţi dacă maşina respectivă merită efortul.

Ieri a fost votat proiectul de lege care priveşte noul timbru de mediu. Într-un stat civilizat, adică diferit de România, ar fi putut să fie un motiv de bucurie. Teoretic, maşinile poluante ar fi fost trimise uşor, uşor, la casat, iar toată lumea şi-ar fi cumpărat maşini noi şi ecologice, cine ştie, poate chiar şi maşini electrice! Fantezia merge atât de departe încât există o primă de la stat de 12.000 RON pentru achiziţia unei maşini 100% electrice. Ca idee, o maşină electrică te costă aproape 40.000 de euro, deci prima respectivă nu prea înseamnă mare lucru.  Între timp, hibrizii nu beneficiază de nicio primă, deşi sunt modele care costă mai puţin de 20.000 euro.  Mai mult decât atât, Opel Ampera, spre exemplu, nu este considerată maşină electrică de RAR, deoarece are şi un motor cu ardere internă, cu toate că acesta nu angrenează roţile în mod direct. În tot acest timp, Guvernul se plânge că nu strânge suficienţi bani la buget, dar poate să acorde 2.500 de euro primă pentru un vehicul de 40.000 de euro, de parcă ar fi necesară acea primă pentru a stimula achiziţia respectivului vehicul.

Dacă ne uităm doar la acest aspect, proiectul sună chiar mişto. Ei bine, hai să vă spun cine pierde în cazul noului timbru de mediu.

-Piaţa auto ar putea să îngheţe, cel puţin la nivel oficial, deoarece clienţii de maşini noi din perioada de boom (2005-2008) nu vor vrea să-şi vândă maşinile pentru că vor pierde foarte mulţi bani la revânzare din cauza timbrului de mediu, pe care îl va achita cumpărătorul, dar trebuie să fii nebun să-i dai statului român câteva mii de euro ca să înmatriculezi o maşină care valorează între cinci şi 15 mii de euro (aş merge mai departe şi cu maşinile de peste 20.0000 euro, sunt sigur că se aplică şi acolo filozofia). Cine pierde? România, dealerii şi importatorii, românii, băncile care ar fi acordat credite pentru noile maşini.

- Tranzacţiile cu autovehicule rulate ar putea trece într-o zonă gri spre neagră, în care acestea nu ar mai fi oficializate până la capăt pentru a evita plata taxelor. Asta înseamnă succes pentru cei care fac înmatriculări în Bulgaria, pentru bulgarii care intermediază toată treaba şi pentru notari, indiferent dacă respectivele tranzacţii implică sau nu înmatricularea în Bulgaria. Cine pierde? Cetăţenii cinstiţi şi statul, care ar fi plătit/încasat taxe pentru vehiculele înmatriculate legal în România.

- Creşterea tranzacţiilor cu automobile Non-Euro, Euro 1 şi Euro 2. Aşadar, electoratul care apreciază micii şi berile gratis oferite în pieţele publice odată la 4/5 ani nu va suferi prea mult de pe urma noii taxe. Din contră, sunt chiar favorizaţi. Orice maşină mai veche de 14 ani este favorizată de noul timbru de mediu. Dacă simţiţi că nu vă încadraţi în categoria ”fan pomeni electorale”, nu vă simţiţi jigniţi, căci am generalizat categoria pentru a sublinia până unde merge partea cu ”socialismul” din guvernarea actuală.  Cine pierde? Oricine vrea să tranzacţioneze o maşină mai nouă de 10 ani, respectiv o maşină cu motor Euro 3/Euro 4 şi chiar cei care vor să cumpere o maşină nouă cu motor Euro 5!

- Noul timbru de mediu pavează drumul pentru utilizarea prelungită a vehiculelor cu motoare Euro 3 şi Euro 4, pe care guvernul le vede ca fiind ultra-mega-poluatoare. Cei care le deţin le vor folosi mai multă vreme, ca apoi să le caseze şi să-şi cumpere automobile noi. Însă, ar putea trece ani buni până când se va întâmpla asta. Sau, ar putea să le vândă atunci când valoarea lor va atinge un punct rezonabil pentru ei şi timbrul de mediu va avea o reducere suficient de mare (corelată cu vechimea). În cazul vechimii, înseamnă că vor fi reduceri impresionante ale timbrului de mediu pentru maşinile cumpărate în 2005 abia în anul 2020, dacă se va păstra actuala formulă a timbrului de mediu.  Cine pierde? România, dealerii şi importatorii, românii, băncile care ar fi acordat credite pentru noile maşini.

- În loc să iasă de pe şosele autovehiculele cu motoare cu normă de poluare Euro 2 sau mai slabă, acestea vor fi folosite în continuare, pentru că sunt ieftin de reparat şi întreţinut, piesele sunt încă accesibile şi disponibile pe pretutindeni, iar acestea încă au o valoare agreabilă la revânzare. Mai mult decât atât, multe modele au devenit accesibile graţie vechii taxe, care le penaliza sever! Cine pierde? Cei care au vândut deja o maşină Euro 2, Euro 1 şi Non-Euro la un preţ derizoriu pentru a favoriza vânzarea; cei care respiră noxele generate de aceste automobile; service-urile, pentru că multe modele din această categorie sunt reparate fie în regie proprie, fie de service-uri care ocolesc normele fiscale din România.

Exemple sunt multe, dar povestea pe scurt este că pierdem cu toţii de pe urma noului timbru de mediu. De ce? Vor fi mai puţine tranzacţii cu automobile rulate, mai puţine maşini noi vândute (nu de alta, dar nu scoate nimeni bani din piatră seacă doar fiindcă Guvernul îl împiedică să-şi cumpere o maşină rulată pe care şi-o permite), mai puţine taxe aduse la buget şi tot aşa.

Ce vroia Guvernul să obţină? Venituri suplimentare de 100.000 RON la Fondul de Mediu, care ar fi fost realizate DACĂ românii şi-ar fi păstrat obiceiurile de cumpărare.  Ceea ce nu o să se întâmple, pentru că nimeni nu şi-ar permite timbrul în cazul vehiculelor Euro 3 şi Euro 4,  la care aceasta a ajuns la valori de mii de euro, plecând de la câteva sute de euro în 2012.

În mod tradiţional şi românesc, soluţii existau, dar acestea au fost evitate din motivul clasic – erau prea logice, iar logica nu se pupă cu guvernanţii şi cu legile româneşti.  Românii (şi orice alt popor din lume, probabil) vor cumpăra întotdeauna cea mai nouă şi cea mai bună maşină pe care şi-o permit. Nu poţi să-i obligi printr-o lege să cumpere o maşină nouă. Însă, acea lege îi poate face să nu mai cumpere nimic, sau să cumpere maşina care va fi taxată cel mai puţin. Care va fi, evident, ceva cu 14 ani vechime şi motor Euro 2.

Până la urmă, cine beneficiază de pe urma noului timbru de mediu? Statul sigur nu ia mare lucru, iar cetăţenii nu par să fie favorizaţi..

Bulgarii ne-au arătat din nou că se poate să-ţi revii din comunism mai bine decât a făcut-o România. Nu era destul că au staţiuni turistice mai accesibile decât ale noastre, mai mulţi kilometri de autostradă, un sistem de înmatriculare mai simplu şi mai accesibil şi numeroase facilităţi fiscale pentru companii. Nu. Acum ne arată degetul mijlociu la nivel înalt şi declarativ, din fericire, dând România drept exemplu negativ, după ce au reuşit să termine un al doilea pod peste Dunăre.

De ce ne arată bulgarii degetul şi de ce ne arată cu degetul? Pentru că merităm. Serios, merităm cu vârf şi îndesat. În momentul în care suntem atât de încapabili să primim fonduri europene NERAMBURSABILE ca să ne construim chestii prin ţară, fie ele spitale, drumuri sau şcoli, merităm să râdă tot mapamondul de noi. Mai ceva ca-n bancurile cu copiii din Africa, pe care îi poţi ajuta cu o poză cu tine. Nu vor scăpa de foamete, dar măcar vor râde.

Ei bine, bulgarii au construit la Vidin un spital din fonduri europene, ca să completeze mai bine noul pod peste Dunăre. Ce au greşit bulgarii? Şi aici e simplu: au trecut 7 ani din momentul în care a fost semnat contractul până când au început lucrările efective. Apoi, au avut 3 întârzieri ale termenului de finalizare, termenul iniţial fiind 2010. Dar, chiar şi cu aceste greşeli, bulgarii tot au mai mulţi kilometri de autostradă decât avem noi şi absorb mai bine fondurile europene, pentru că politicienii lor par să fie mai interesaţi de acest subiect decât ai noştri.

Ei bine, a sosit şi noul timbru de mediu. Parţial, ni s-a livrat ce ni s-a promis: nu mai avem taxe aberante pentru automobilele care nu valorează mai nimic. Spun parţial pentru că automobilele SH rezonabile, singurele pe care ar fi trebuit să le cumperi cu un buget redus, respectiv cele echipate cu motoare Euro 3 şi Euro 4, alături de un dram de modernism, vor plăti o taxă mai mare.

Cele două situaţii frustrante ale timbrului de mediu 2013:

Practic, şoferilor li se spune în felul următor: poţi cumpăra o maşină mai veche de 15 ani, Non-euro, Euro 1 sau Euro 2, cum vrei tu, cu motorul cât mai mic şi noi te ajutăm, plăteşti câteva sute de euro timbrul de mediu.

Însă, dacă o să cumperi o maşină Euro 3, ceva produs de un constructor de volum, te trezeşti că statul îţi cere peste 1.000 de euro, doar pentru privilegiul de a poseda acte “de România” pentru maşină.

Ce mai, statul aproape că te încurajează să-ţi cumperi şi înmatriculezi un ”cazan”, în locul unui automobil modest, care ar fi putut fi mai puţin poluant decât respectivul vehicul non-euro/ euro1/ euro 2.

După toate astea, aţi spune că situaţia nu-i aşa de rea, că puteţi oricând să daţi în judecată statul şi să înmatriculaţi maşina prin proces. Think again, că nu mai merge, sau cel puţin nu mai merge în formula actuală.

Mai mult decât atât, maşinile care au fost înmatriculate prin această modalitate în ultimii 5 ani VOR PLĂTI TIMBRUL DE MEDIU LA PRIMA TRANSCRIERE.

Singurele veşti bune?

Hibrizii nu plătesc în continuare timbrul de mediu/taxa auto, iar cuantumul taxei pentru un motor Euro 5 nu a crescut deloc faţă de valoarea pe care o avea în formula de calcul folosită în anul precedent.

Guvernul României ne pregăteşte o nouă surpriză, dar nu ştim încă dacă va fi pozitivă sau negativă. Vorbesc despre noul timbru de mediu, despre care am aflat astăzi că va fi plătit o singură dată. Toate declaraţiile pe care le-au făcut guvernanţii până acum referitor la acest bir sugerau o taxare anuală în funcţie de emisiile de CO2. Mai mult decât atât, ni se promitea că sistemul de taxare va fi logic, coerent şi corect, evitând situaţii în care posesorul unui automobil care valorează 500 de euro să fie nevoit să plătească o taxă de câteva mii de euro.

Ce mă sperie pe mine la noul timbru de mediu, iar sperietura este destul de legitimă, în postura de cetăţean cinstit care îşi plăteşte cu sfinţenie dările la stat, este faptul că nu avem încă un termen limită până la care vom afla formula de calcul a acestui timbru de mediu, nu avem nici măcar un exemplu privind valorile între care va fluctua acesta (deşi stim că vor exista automobile pentru care timbrul de mediu va fi zero) şi nu ştim cum se va aplica noul timbru. Vinovaţi de întreaga neînţelegere par să fie cei de la Ministerul Mediului, care ne tot amână cu soluţia pentru această problemă, dar nu se sfiesc să facă promisiuni privind corectitudinea viitorului sistem şi să ne fluture eterna lozincă ”poluatorul plăteşte”. Ok, plăteşte, dar cât, când, unde, cui şi de câte ori?

Pe lângă întrebările de mai sus, nu înţeleg care ar mai fi diferenţa dintre timbrul de mediu şi taxa de mediu. Din moment ce ambele se plătesc o singură dată pentru un vehicul şi cuantumul lor ia în considerare vechimea, emisiile de CO2, cilindreea şi norma de poluare, ce le diferenţiază? Doar numele şi formula de calcul?

Dacă despre asta este vorba, atunci nu am progresat în niciun fel faţă de situaţia în care ne aflam în urmă cu mai bine de un an, când aşteptam o formulă coerentă din partea celui care conducea Ministerul Mediului la acea vreme.