Sebastian Toma

Colegii Petrica Rachita şi Razvan Chiruta de la România Liberă au realizat un material savuros despre un caz de ipocrizie demn de dicţionar. Subiectul principal al materialului este Rovana Plumb, fostul Ministru al Mediului şi Schimbărilor Climatice, actual Ministru al Muncii, care a ”uitat” să-şi înmatriculeze maşina în ţară şi a preferat vecinii noştri de la Sud, bulgarii. Altfel spus, în loc să plătească taxa pe care tot dânsa a instituit-o, a înmatriculat maşina în altă ţară, unde era mai ieftin. Vedeţi voi, americanii au o vorbă ”practice what you preach”, care vine ca un antonim englezesc al ”să faci cum zice popa, nu cum face el”.

Lucurile de parcare din faţa casei familiei Plumb. Familia ministrului Rovana Plumb. Foto:România Liberă

Versiunea oficială a fostului Ministru al Mediului, care are acum un SUV şi un M6 în faţa casei, pe lângă un grup generos de gărzi de corp cu maşini care umflă bine atmosferă cu CO2, este că Audi-ul despre care o întreabă(n.r. Audi Q7)  nu a fost niciodată folosit în activitate de Ministrul Mediului şi că nu este deţinut în prezent de dânsa, iar autovehiculul ”Audi Q7” menţionat în declaraţiile de avere anterioare a fost înstrăinat în 2013.

Să recapitulăm: „Doamna Rovana Plumb nu deține și nu a deținut în proprietate nici un autoturism marca Audi Q7, înmatriculat în Bulgaria. Nu a folosit și nu va folosi, personal, un astfel de autoturism în activitatea domniei sale. Mașina menţionată în declaratiile sale de avere anterioare a fost înstrăinată către o terță persoană, în anul 2013”. - asta declară consilierul personal al Ministrului Rovana Plumb într-o adresă către jurnaliştii de la România Liberă.

Din declaraţia de mai sus, putem doar să înţelegem că Rovana Plumb a avut, la un moment dat, un Audi Q7 inclus în declaraţia de avere, dar nu l-a folosit niciodată, dar de fapt nu a fost al dânsei? Există o vânzare a unui automobil Audi Q7 către o persoană fizică în 2014 în declaraţia de avere a ministrului Rovana Plumb, ceea ce confirmă ambele variante – că maşina nu îi mai apărţine dânsei, dar că i-a aparţinut. Cum vine asta? Cam aşa: “Nu a fost niciodată a doamnei Plumb, dar a fost în declaraţia de avere, dar apoi a vândut-o, dar n-a mers niciodată cu ea, dar nu a avut de fapt un Q7.“

Între timp, şoferul familiei Plumb (inside note: nu ştiţi cât m-am abţinut să nu fac glume previzibile privind numele dânsei pe vremea când conducea Ministerul Mediului..) le-a declarat celor de la România Liberă că maşina respectivă este folosită de fiul doamnei Plumb, iar alţi martori le-au furnizat acestora informaţii şi imagini care-i pun pe membrii familiei Plumb în Q7-le respectiv. Ce-i drept, niciuna nu o menţionează pe doamna Rovana Plumb, dar tot este o minciună la mijloc.

Mi se pare mai mult decât ruşinos ce se întâmplă aici, iar orice angajat într-o funcţie publică prins într-o asemenea ipostază ar trebui să-şi strângă lucrurile din proprie iniţiativă şi să părăsească locul de muncă, alături de scuzele de rigoare în faţa cetăţenilor ţării. Ar ajuta şi dacă ar corecta greşeala şi ar înmatricula apoi maşina în România, cum a promis că va face într-un interviu acordat unui post TV.

Se va întâmpla asta? Probabil că nu. Pentru că obrazul este gros. Prea gros pentru nimicuri cum ar fi un Q7 înmatriculat în Bulgaria.

Via RomâniaLiberă | Foto: RomâniaLiberă

Gata, băieţi, aţi făcut-o şi pe asta. Veţi urca toţi beţivii la volan cu încrederea că au 0.2 la mie, că aşa simt ei. Pe de o parte, veţi obţine mai mulţi bani din amenzi, pe de altă parte, veţi fi părtaşi la câteva omoruri din culpă. Ca autori morali, că aţi lăsat să se creadă că ”poţi să bei un pahar de vin sau o bere fără să păţeşti nimic”. Nimic mai greşit.

Afirmaţia este prea generalistă ca să fie valabilă. Alcoolul ne afectează diferit, în funcţie de cât de repede este ingerat, tipul acestuia, masa corporală a individului în cauză, cât timp a trecut de la ingerare până la măsurătoare, moştenire genetică, diferite afecţiuni ale corpului şi mulţi alţi factori.

Astfel, oricine face o asemenea generalizare nu face decât să deschidă o capcană pentru cei care chiar cred ce se spune la televizor în aceste privinţe. DACĂ SE VA APLICA NOUL COD RUTIER, SĂ NU URCAŢI LA VOLAN DUPĂ CE BEŢI O BERE. E posibil să rămâneţi fără carnet, pentru că 0.2 la mie e mai puţin decât credeţi voi.

Iar explicaţia oficială, trebuie să o citez, este cea mai mare tâmpenie pe care am auzit-o în ultima vreme. Nu merg atât de departe să spun că e cea mai mare tâmpenie pe care a zis-o premierul. Victor Ponta a declarat: ”omul obişnuit, care merge la o nuntă şi gustă un pahar de vin, nu va fi sancţionat”. Adică, aproape că încurajezi consumul de alcool şi condusul, sub pretextul că şoferul ”a gustat” un pahar de vin sau de bere.

Ne cunoaştem cu toţii conaţionalii şi ştim că românii tipici nu se opresc la un pahar dacă se apucă de băut. Din păcate, acum vor primi doar o încurajare să conducă, în loc să le fie frică de puşcărie şi poliţie, aşa cum era normal să le fie în cazul în care s-ar fi aplicat legea pe bune de fiecare dată când ar fi fost prins un şofer care conduce băut.

Cei care se urcau beţi la volan, o vor face în continuare, că avem prea puţini poliţişti pe şosele ca să-i prindă, majoritatea fiind ocupaţi cu pânda prin boscheţi cu radarul, iar cei care erau nehotărâţi în această privinţă ar putea să prindă un dram nesperat de curaj şi chiar să conducă după ce beau o bere în oraş. Sau poate două, că ”ei ţin la băutură”. Şi apoi, la 5 minute de la plecarea din parcare, se vor trezi în faţă cu poliţistul, care îi va întreba politicos dacă au consumat alcool.

Încrezători, vor spune “Da”, motivând că au băut doar o bere. La fel de încrezători, vor sufla în fiolă având impresia falsă că ”testerul de alcool” cumpărat de pe internet cu 50 de lei le-a oferit o măsurătoare precisă şi că ”nu are cum să le iasă mai mult de 0.2 în aerul expirat”. Surpriză! “Dorel” tocmai a rămas fără carnet, că a condus băut. El este un caz fericit, însă, căci nimic nu îi va mai linişti pe cei care au omorât sau rănit pe cineva după ce s-au urcat băuţi la volan, ca să nu mai vorbim despre familiile victimelor.

Dacă se va aplica această propunere, vor rămâne trei categorii de şoferi, doar că una dintre ele îşi va schimba comportamentul:

1) Cei care nici nu concep să conducă după ce au consumat chiar şi o bomboană cu lichior – aceştia nu vor conduce nici dacă legea le dă voie să conducă cu o alcoolemie maximă de 0.2 la mie

2) Cei care au fost deja prinşi sau care conduceau după ce consumau alcool şi mergeau mereu ”la noroc” – aceştia nu-şi vor schimba comportamentul, ba chiar vor prinde mai multă încredere, pretinzând că au 0.2 la mie sau mai puţin

3) Cei care până acum se fereau să ”guste” dintr-un pahar de vin/bere de teama că vor urca la volan peste N minute şi îi va opri poliţia/vor face accident şi vor fi sancţionaţi că au condus sub înfluenţa alcoolului – de aceştia mă tem, pentru că din acea sorbitură de vin lucrurile ar putea degenera şi aceştia ar putea să ajungă ori să consume mai mult alcool decât pot duce, ori să se ”trezească” cu o alcoolemie de 0.21-0.5 la mie sau mai mare şi să fie prinşi de poliţie şi să ajungă la televizor drept beţivanii care s-au urcat la volan, deşi până acum nu aveau curajul să facă asta, tocmai fiindcă era interzis prin lege.

O altă problemă importantă a acestei propuneri este imposibilitatea şoferului de a-şi măsura alcoolemia în mod obiectiv şi real. Sigur, ar putea să-şi cumpere cu toţii aparatul alcooltest folosit de poliţie, dar acesta costă câteva sute sau mii de lei (cele din comerţ oferite cu <100 lei nu au nicio treabă în materie de acurateţe) şi deja mi se pare că sunt prea mulţi bani investiţi ca să ştii dacă poţi conduce în singuraţă după ce ai băut, în condiţiile în care ştii că e periculos şi că poţi să omori oameni dacă bei şi conduci.

Alcoolemia nu e ca viteza. Nu ai vitezometru, nu poţi face o măsurătoare corectă în fiecare secundă. Din viteză mai încetineşti, dar din beţie nu te trezeşti pe loc, oricât ai încerca. Ce-ţi oferă acea sorbitură de vin sau de bere şi nu-ţi oferă o bere fără alcool sau (mai nou, am înţeles) un vin fără alcool. Gustul este tot pe acolo, iar dacă bei pentru gust, n-o să simţi nimic dintr-o sorbitură şi o să vrei mai mult. Aţi încercat vreodată să ţineţi regim? Imaginaţi-vă că vă este poftă de o prăjitură, tăiaţi un colţ mic şi îl mancaţi. Să arunce prima piatră cel care se opreşte acolo şi nu mănâncă jumate, dacă nu chiar toată prăjitura. Exact, cam asta ziceam şi eu.

Pe scurt, autorităţile sunt pe cale să facă o mare tâmpenie. Să traversaţi strada cu atenţie seara, dacă se va aproba măsura asta, că nu veţi putea şti cu siguranţă că maşina care vine spre voi se va opri la timp. Dar, când ai coloana oficială şi umbli doar cu maşina, nu te temi aşa de tare cum te  temi când eşti pieton sau în spatele unui taxi, nu-i aşa?

Mulţumim, dragi guvernanţi!

Săptămâna trecută a fost publicat un proiect care viza un set de modificări pentru Codul Rutier. Acesta implica amenzi usturătoare pentru cei care trec pe roşu, conduc cu viteză excesivă sau fac accidente după ce au condus sub influenţa băuturilor alcoolice. Printre pedepsele propuse se numără suspedarea dreptului de a conduce pentru trei ani de zile, alături de amenzi de zeci de mii de RON. La ce subiecte din trafic vedem la ştiri, mulţi ar spune că nu se poate altfel şi că ”nenorociţii ăia şi-o merită”.

Este aceasta soluţia corectă pentru România şi traficul uşor haotic din ţara noastră?

Eu cred că nu este, fiind doar o nouă măsură care va taxa cetăţenii cinstiţi care au o mică scăpare şi va motiva ”băieţii deştepţi” să ”cotizeze” mai cu generozitate atunci când se va întâmpla o nasoală. La cât de bine merg instituţiile statului în prezent, crede cineva că o asemenea creştere a sancţiunilor are logică fără schimbarea întregii structuri şi a organigramei? Sigur nu va duce la o corupţie înfloritoare, ca la carte?

Să luăm exemplul RATB-ului, societate care nu stă foarte bine din punct de vedere financiar, dar supravieţuieşte. O călătorie costă 1.30 lei, dar neplata acesteia se sancţionează cu amendă de 50 de lei în 48 de ore sau 100 de lei dacă termenul este depăşit. Sancţiunea este de aproape 40 de ori mai mare decât tariful solicitat pentru o călătorie. Asta ar trebui să însemne că nu mai există niciun ”blatist” pe RATB, cum nu mai există nici la CFR, nu?

Surpriză! Nu merge. E plin autobuzul de contravenienţi, unii cu abonamentul expirat de o zi sau două, alţii neavând niciodată abonament sau neplătind niciodată o călătorie. Controlorii, la fel ca UNII poliţişti de la rutieră, abordează şi sancţionează doar cetăţenii cinstiţi, care nu par să fie capabili să riposteze în vreun fel şi care vor să fie în regulă cu legea. Există însă o categorie socială care nu este controlată niciodată de controlori, aceştia având certitudinea că respectivii nu au plătit călătoria. Însă, acei călători nu sunt siliţi să-şi întrerupă călătoria şi nici nu sunt deranjaţi în vreun fel. E corect? Nu. Iar această problemă se manifestă, la o scară diferită şi într-o formă diferită, în modul în care funcţionează Poliţia Rutieră.

Până când nu va exista corectitudine cu toţi şoferii, fără să existe o falsă egalitate între aceştia, nu vor putea avea pretenţia (şi tupeul!!) de a solicita sancţiuni atât de severe pentru contravenţiile soldate fără victime şi fără accidente, observate, eventual, de singurul autovehicul din zonă (absolut întâmplător, un echipaj de poliţie).

Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu apăr beţivii, criminalii cu volanul în mână şi toţi inconştienţii, iar cu siguranţă urăsc faptul că majoritatea şoferilor pe care îi observ în trafic nu poartă centura de siguranţă, dar cu ce ne ajută dacă le dăm acestora sancţiuni pe care nu le poate plăti niciun cetăţean obişnuit cu leafa de pe o lună de muncă? Chiar credeţi că va renunţa vreun român la mâncare ca să poată plăti amenda de la rutieră şi să-şi poată păstra permisul? Când pedeapsa va fi prea mare, şoferii vor fi doar mai tentaţi să mituiască poliţiştii, nu vor conduce corect peste noapte. Însă, după cum ne-au demonstrat nemţii, românii pot deveni civilizaţi odată ce trec graniţa într-un loc în care ştiu sigur că nu ”se vor înţelege” cu poliţiştul care-i prinde băuţi la volan, conducând fără să poarte centura sau trecând pe roşu că se grăbeau.

Soluţia pentru traficul din România, aşa cum o văd eu?

Aplicarea sancţiunilor EXISTENTE, pentru fiecare şofer care greşeşte, cu o legătură strânsă cu autorităţile fiscale pentru asigurarea achitării acestora – doar 50% fiind şi plătite de şoferi. Vorbeşti la mobil? Bang, amendă! Fără centură? Bang, amendă! Fără lumini în miez de noapte – bang, amendă! Ce-i aşa de greu?

Vestea bună este că mai există şi oameni care ascultă de opinia publică în Ministerul Afacerilor Interne. Unul dintre ei este ministrul Radu Stroe, acesta spunând că va duce spre analiză propunerea de modificare a Codului Rutier, varianta actuală având sancţiuni prea mari pentru unele fapte. Să sperăm că vor avea mintea limpede la următoarea propunere. Eu, unul, mă ofer să-i ajut GRATUIT, din timpul meu liber, la stabilirea unei propunerei mai coerente decât cea prezentată până acum.

Săptămâna trecută, BOR a decis să schimbe codul de procedură şi să permită oficial procedura de ”sfinţire” a  vehiculelor. Sigur, toată treaba a însemnat transformarea unui obicei idiot şi superstiţios la practică acceptată la nivel de organizaţie. Ei bine, în timp ce noi râdeam în sinea noastră de penibilul situaţiei, iar forumiştii râdeau de fel şi fel de ipostaze, a venit rândul străinilor să râdă de România şi de români.

După cum titrează Digi24, BBC a ironizat România privind obiceiul de a sfinţi maşinile şi introducerea acestuia în Molifetnic, un fel de cod de procedură al instituţiei respective. Ceea ce i-a amuzat pe englezi nu a fost procedura în sine, ci rata de mortalitate în accidentele rutiere din România. Suntem pe locul trei în Europa, doar Polonia şi Lituania având mai multe morţi la milionul de locuitori.

În România, avem 142 de morţi pe şosea la un milion de locuitori. Dacă eram doar un milion de oameni în România, tot aveam 142 de persoane decedate într-un an în accidente rutiere. Însă avem mult mai mulţi cetăţeni, iar statistica morţilor arată că mor câteva mii de oameni în fiecare an pe şoselele patriei.

În tot acest timp, Patriarhia şi BOR introduc această măsură, în contextul unui popor habotnic. Însă, românii sunt exemplul cel mai bun de farisei. Merg la biserică, dar înjură pe drum, sunt dispuşi să se bată şi să se omoare între ei pentru pomană şi se întorc spre casă visând să aibă ce au văzut la vecini. Iar biserica transmite un mesaj la fel de mincinos ca multe altele – rugăciunile sunt pentru călători şi călătorie, pentru buna integritate a vehiculului.

Acum, vă întreb, ce vă apără mai bine şi mai eficient? Un curs de condus defensiv şi bun simţ, sau dacă te închini când treci pe lângă o biserică şi ai cruciuliţă la gât, maşina sfinţită şi icoane legate de oglindă?

Peste câteva zile vor intra în vigoare modificările propuse pentru Codul Rutier. Nu vă speriaţi, de data asta nu se întâmplă nimic nasol. Scuteriştilor şi mopediştilor li se interzice să circule în paralel pe o bandă, lucru care era deja valabil pentru biciclişti şi motociclişti, iar aceştia nu au voie să transporte pasageri în stare de ebrietate. Ultima parte este 100% logică şi exista de mult în legislaţia care li se aplică motocicliştilor.

Explicaţia este foarte simplă: dacă ai un pasager beat şi el se sperie/clatină/îţi adoarme în spate, poate să provoace un accident şi vă proptiţi într-un obstacol într-un viraj. Chestia asta este valabilă şi dacă pasagerul este treaz, dar extrem de speriat/panicos şi nu i-aţi explicat regulile de bază privind mersul pe motocicletă.

O altă schimbare este mărirea valabilităţii cursului teoretic, ceea ce înseamnă că poţi să încerci să promovezi examenul practic la un an de la promovarea examenului teoretic. Pe de o parte, este de ajutor celor care au făcut o greşeală sau două la examenul practic şi nu mai sunt nevoiţi să dea din nou examenul teoretic. Din păcate, nu ştiu ce vor mai ţine minte din legislaţia rutieră cei care dau examenul practic de mai multe ori în decursul mai multor luni, fără să-l promoveze, dar beneficiind de această scutire. Nu de alta, dar nu am mari speranţe de la abilităţile lor de şoferi. Serios acum, dacă nu eşti capabil să promovezi examenul auto după mai multe încercări, poate că trebuie să investeşti serios în nişte ore suplimentare cu cel mai bun instructor auto pe care-l poţi găsi, ca apoi să mergi la o şcoală de condus defensiv din momentul în care poliţistul de la ghişeu îţi înmânează ”plasticul”.

Ceea ce n-au înţeles nici până acum legiuitorii noştri este că problema nu este la lege, care există, ci la aplicarea sa, aceasta fiind, în multe cazuri, defectuoasă, părtinitoare, contestabilă din diferite motive (unele justificabile) şi fără consecţinte adevărate pentru cei care îşi bat joc de ea.

Rovana Plumb, Ministrul Mediului, consideră programul rabla ineficient şi vrea să renunţe la el. Ediţia 2013 este prima dată când doamna Plumb impune condiţiile gândite de echipa sa şi apucă să schimbe totul astfel încât rezultatele să fie cât mai bune. Sau, cel puţin aşa ar fi trebuit să se întâmple.

Paradoxal sau nu, prima lună cu noul program rabla, cu ale sale vouchere de 6.500 ron, s-a lăsat cu o scădere de 46% a înmatriculărilor de automobile noi. Da, în România, în comparaţie cu iunie 2012. Astfel, ori n-a înţeles nimeni cum funcţionează noul program de înnoire a parcului auto din România, ori Programul Rabla a ”obosit”, cum ar spune domnul Valmar, ori totul a început prea târziu şi ”ajutorul” de 6.500 lei vine într-un climat economic în care consumatorii n-au încredere să-şi cumpere nimic pentru săptămâna viitoare, d-apăi să facă un credit la bancă pentru mai mulţi ani?

După cum ne-a obişnuit ministrul Plumb (ironic nume pentru un Ministru al Mediului, ştim, dar nu trebuie să o judecăm după nume), intenţiile anunţate privind proiectele sale de viitor se transformă, aproape de fiecare dată, în realitate. În caz că aţi uitat, doamna Plumb a vorbit şi despre un timbru de mediu cu un cuantum mai mare pentru diesel-uri, plata timbrului de mediu pentru maşinile Euro 6 atunci când acestea îşi vor schimba proprietarul şi multe altele.

Aşadar, nu putem decât să ne pregătim pentru un nou an de scăderi în piaţa auto din România, 2014. Pentru că nu vor mai fi ajutoare pentru clienţii de bună credinţă ai maşinilor noi, nici pentru societăţi. Tot societăţile au primit o altă piedică de la stat în 2012, când guvernanţii au decis să reducă procentul de TVA deductibil la achiziţia unui vehicul nou.

În lipsa unui program Rabla în 2014, sunt curios cum va motiva doamna Plumb existenţa timbrului de mediu (taxa auto şi timbrul de mediu finanţând programul de înnoire a parcului auto din România) şi ce se va întâmpla cu sumele colectate din acest proiect. Vor merge către proiectele de protecţie a mediului din România? Care proiecte de protecţie a mediului?

Ieri seară, conduceam spre casă şi am văzut asta. Îmi cer scuze pentru calitatea slabă a imaginii, am făcut poza la repezeală, încercând să nu mă apropii prea tare de vehiculul respectiv şi nici să nu conduc fără să ţin mâinile pe volan.

Nu e prima dată când văd asta şi nu înţeleg de ce ai fi atât de idiot încât să-ţi laşi copilul să iasă pe trapă atunci când maşina se află în mişcare. Şi în trafic deschis, pe deasupra, de parcă nu era destul!

În unele situaţii, se spune că din greşeli înveţi, dar viaţa nu-ţi dă ocazia să faci asta pentru fiecare greşeală. În cazul de faţă, e suficientă o frână bruscă şi poţi să-ţi decapitezi copilul. De ce naiba ai face o asemenea tâmpenie?

P.S. Înainte să daţi cu parul, şoferul era o doamnă suficient de în vârstă încât să-i fie mamă copilei, deci e exclusă varianta unui prieten care a împrumutat maşina de la părinţi, iar copilul care a ieşit pe trapă nu cred că are mai mult de 12 ani, deci nu conştientizează pericolul la care îl supune adultul responsabil din stânga sa.

E aşa de greu să-i spui copilului tău “nu”?

De data asta, nu vă scriu despre o nouă propunere legislativă care a fost aprobată, ci despre reacţia unui senator care motivează blocarea unei propuneri care viza pedepse mai aspre pentru şoferii care conduc în stare de ebrietate. Povestea completă o găsiţi pe Gândul, părerea mai vine în rândurile de mai jos.

Avem multe probleme în România. Foarte multe. De la cum se fac legile, cine le face, cine le aplică, cum le aplică şi câte portiţe au, până la probleme de mentalitate, cum sunt văzute legile şi cum se caută imediat o modalitate de eludare a unei legi. 

Însă, între toate chestiile astea, avem o chestie pozitivă în România pe care eu o respect şi o apreciez, care ajunge să nu fie aplicată întotdeauna: Alcoolemie maximă de 0.00 la mie.

Cel care a impus această regulă ştia sigur cum gândesc românii.Pentru că românii nu au măsură. De unde şi proverbul: ”Îi dai un deget, îţi ia toată mâna”. E foarte simplu. Dacă le dai de înţeles că este permis un anumit lucru, vor forţa nota până când vei interzice cu totul permisiunea anterioară, doar ca să repari situaţia. În cazul de faţă, dacă, prin absurd, ar fi permisă o alcoolemie de 0.02 la mie în aerul expirat, românii s-ar pune pe băute şi ar conduce într-o stare soră cu coma alcoolică, doar pentru că ei se simt ”bine şi pot să conducă”. În cazul de faţă, ”pot” însemnând abilitatea de a te aşeza pe scaunul şoferului, pornitul motorului şi pusul în mişcare a angrenajelor necesare demarajului.

Săptămâna trecută, am urmărit o demonstraţie a unui dublu campion mondial de Formula 1, Mika Hakkinen, care vroia, cu sprijinul unei companii producătoare de whisky, să ne atragă atenţia să fim responsabili şi să nu ne urcăm niciodată la volan după ce am consumat alcool. E atât de simplu: nu bei, poţi să conduci. Bei, nu mai conduci.

SEMNEAZĂ ŞI TU PACTUL AICI

Dar românii nu înţeleg. Pentru că avem cultura care ne spune ”lasă, merge şi aşa, e ok dacă bei o bere, etc”. Ce este atât de greu de înţeles?

Vroiam de mult să scriu despre acest subiect, iar astăzi am primit şi un motiv temeinic, o declaraţie a senatorului PSD Toni Greblă, acordată celor de la Gândul. Citez: ”Mi se pare că acum, cu o pedeapsă între 1 şi 5 ani de închisoare, judecătorul are suficientă plajă pentru a putea aprecia pedeapsa, în funcţie de circumstanţele concrete ale infracţiunii. Este o propunere populistă, mi se pare exagerată. Adică nu poţi să îi dai 10 ani de închisoare unuia care a condus băut pe un drum de ţară, 200 de metri până la unchi-su, şi nu s-a întâmplat nimic”.

Pe scurt, dl. senator Greblă explică două dintre problemele societăţii româneşti – pe de o parte, pedepsele nu sunt aplicate atunci când trebuie şi cum trebuie, pe de altă parte, cu exagerarea nu ajungem nicăieri. Sunt de acord cu dânsul la un singur capitol – legea actuală este bună, dar nu este aplicată. Fie că nu se vrea, fie că nu se poate. Se aplică doar ce este mai simplu – pânda cu radarul în localitate, cu ”taxare” la +11 km/h (adica 61 km/h în loc de cei 60 km/h permişi).

Mai departe, senatorul despre care vă vorbeam mai sus ne arată ce este atât de greşit cu societatea noastră. Pe de o parte, ne arată că românul trebuie să se deplaseze neapărat cu maşina, chiar şi pentru 200 de metri în mediul rural – o concepţie pe care o vor plăti şi copiii noştri, bicicletele fiind modalitatea de transport recomandată în alte state de foarte multă vreme, pe când la noi este sugerat subtil automobilul personal pentru fiecare locuitor în parte, ”să aibă cu se să se descurce, nu ştii niciodată când îţi trebuie/etc”. Total împotriva recomandărilor europene şi ale bunului simţ.

Apoi, le dăm de înţeles cetăţenilor că este ”ok” să conduci băut dacă nu se întâmplă nimic atunci când faci asta. Cum naiba să spui aşa ceva? N-am mai auzit de mult o declaraţie atât de inconştientă din partea unei persoane publice, în cazul de faţă fiind vorba despre vicepreşedintele Comisiei Juridice din Senat.

Ei bine, domnule senator Greblă, eu vin cu câteva întrebări, pe care i le adresez oricărui cetăţean care vă susţine raţionamentul din declaraţia citată:

1. Ce rost are să mergi cu maşina 200 de metri până la bar/o rudă/un vecin şi apoi să conduci băut până acasă, indiferent că e vorba de un drum de ţară sau nu?

2. Nu credeţi că şoferul respectiv va prinde curaj în timp şi va ajunge să conducă băut şi de la grătarul din pădure, şi de la discoteca satului şi tot aşa? Doar nu s-a întâmplat nimic de atâtea ori când a mers 200 de metri pe un drum de ţară?

3. Dacă aţi avea o rudă sau un prieten apropiat rănit sau omorât de un şofer băut, care a condus şi el ”200 de metri, până acasă, la ţară”, aţi mai avea aceeaşi părere despre conducerea în stare de ebrietate?

4. De ce nu vă asiguraţi că legea va fi aplicată în cazul tuturor celor care sunt surprinşi conducând în stare de ebrietate pe drumurile publice, din moment ce tot sunteţi la putere, în loc să vă plângeţi de ”greaua moştenire”?

Am preluat astăzi o ştire de la colegii de la Capital, care se referea la intenţiile companiilor de top din domeniul asigurărilor, care doresc să facă lobby pentru a schimba modul cum se fac poliţele RCA. Dacă, în urmă cu câţiva ani le-a venit ideea introducerii clauzei bonus/malus, asiguratorii vor acum să taxeze fiecare şofer în parte. La nivel teoretic, dacă-ţi plăteşti singur poliţa RCA, vei conduce cu mult mai multă atenţie, deci vor fi mai puţine accidente pe şosea. Dar teoria nu se pupă aproape niciodată cu practica, urmând să ne ”trezim” cu o poliţă RCA obligatorie, eventual, pentru toţi cei care au permis de conducere, alături de o eventuală obligaţie de a se asigura pentru fiecare categorie de permis deţinută.

Practic, dacă se adevereşte intenţia asiguratorilor, nu vei mai face asigurare pentru o sigură maşină, ci vei face asigurare pentru orice vehicul pe care îţi permite permisul să-l conduci. Acest lucru ar putea fi avantajos pentru cei care au mai multe maşini pe care le conduc doar ei, pe când familiile care împart o maşină între doi sau trei membri ar putea suferi cel mai mult de pe urma noului proiect.

Însă, odată cu noul proiect, apar o grămadă de neclarităţi, pe care astăzi le avem rezolvate.

Nu pot să nu mă întreb ce se întâmplă cu şoferii care au permis pentru mai mult de 2 sau 3 categorii. Să zicem că ai permis pentru categoriile A, B, C, CE şi BE. Deci poţi conduce motociclete, autoturisme, autorisme cu remorci mai grele de 750 kg cu frână, autocamioane şi autocamioane cu remorcă. Bravo ţie! Dar cât ar trebui să plăteşti asigurarea RCA? Plăteşti mai puţin pentru că eşti profesionist, deci e mai puţin probabil să faci o greşeală şi să buşeşti maşina, sau plăteşti mai mult, pentru că poţi conduce o grămadă de vehicule, cu care poţi face pagube de miliarde de RON?

Ce se întâmplă dacă vorbim despre un automobil cumpărat în leasing, care aparţine unei companii? Compania nu mai trebuie să facă poliţă RCA, dar toţi şoferii săi trebuie să facă, deşi aveau nevoie până acum doar de un permis de conducere valabil pentru a folosi respectivul vehicul. Aşa sună logic, dar le aduci cheltuieli groaznice tuturor celor care îşi câştigă existenţa la volan, de la taximetrişti şi livratori de pizza, până la şoferul salvării de care speri să nu ai niciodată nevoie. În situaţia asta, ce se va întâmpla? Va deconta compania respectivă poliţa pe care o va folosi angajatul în scop de serviciu?

Cum afli în timp real dacă o maşină are sau nu poliţă RCA? În prezent, există aplicaţii pentru smartphone şi site-uri. În viitor, va fi aproape imposibil, pentru că vei avea nevoie de datele personale ale şoferului o conduce în momentul respectiv.
Oare noua politică va ajuta şoferii care conduc vehicule înmatriculate în Bulgaria? Greu de zis, căci acestea nu puteau fi asigurate din România în mod oficial (din câte ştiu eu). Dar dacă da, cât ar trebui să fie asigurarea pentru un asemenea vehicul?

Mai mult decât atât, cât ar trebui să coste o asigurare pentru un şofer începător, una pentru un pensionar şi alta pentru un şofer trecut de 35 de ani, căsătorit, cu doi copii acasă? Va mai schimba cilindreea vehiculului său cota de asigurare în vreun fel? Daca da, de ce?

Mă întreb dacă datele din sistemul bonus/malus vor fi folosite în vreun fel pentru noul sistem de asigurări. Teoretic, ar trebui să fie folositoare. Practic, suntem în România, iar lucrurile astea nu se gândesc până la capăt.

Pe forumuri, părerile sunt împărţite, ca de obicei. Unii spun că le este mai avantajos noul sistem, că au mai multe maşini, deşi nu ştiu cuantumul viitoarelor poliţe RCA (instinctul îmi spune să nu vă bucuraţi, că vor costa mai mult), în timp ce alţii se plâng de absurdul situaţiei în care eşti în dreapta, ai permis valabil, nu ai băut, şoferului i se face rău şi tu nu-l poţi conduce până la spital/acasă/etc pentru că nu ai poliţă RCA valabilă pe numele tău.

În unele state, asigurarea se face pentru vehiculul în sine, indiferent de cine îl conduce, pe când altele asigură vehiculul şi un conducător principal, eventualii şoferi ”de rezervă” urmând să fie posibili doar dacă proprietarul achită o asigurare cu o valoare mai mare.

Astăzi am dat peste un link realizat de o organizaţie din Franţa. Este un organism care vizează prevenirea accidentelor rutiere, dar se concentrează şi pe economia de carburant şi alte probleme importante în viata unui şofer.

În ţara noastră, avem o problemă majoră cu siguranţa rutieră. Fie că vorbim de şoferii noi, cu cerneala încă umedă pe permise, sau de şoferii vechi, cu sute de mii de kilometri la bord, fiecare şi-a făcut fel şi fel de tabieturi şi ticuri la volan, fiecare dintre acestea având potenţialul unui accident grav.

Din fericire, în alte state se fac şi campanii eficiente în acest sens. De prevenire a accidentelor, nu de pândă în tufişuri cu radarul în mână.

Una dintre campanii este mult mai bine gândită decât orice am văzut la noi până acum şi prezintă o serie de animaţii, bazate pe situaţii reale, în care sunt ilustrate o serie de accidente moto.

Dacă mă întrebaţi pe mine, e de urmărit pentru toţi participanţii la trafic, indiferent dacă sunteţi pietoni, motocicilişti sau şoferi. Dacă tot m-aţi întrebat, da, asta ar fi trebuit să ne arate la şcoala de şoferi. Cât mai multe exemple de acest gen ar fi fost mega-utile în formarea şoferilor de mâine.

Nu vă mai reţin, intraţi aici.