Daniel Popescu

Pentru a câştiga o cursă de Formula 1 nu îţi trebuie numai un monopost rapid şi fiabil, ci şi o strategie adaptată condiţiilor de pe circuit. Asta a aflat pe pielea lui Sebastian Vettel cu numai patru tururi înainte de finalul cursei de la Shanghai, când a fost depăşit de un Lewis Hamilton mai lent în calificări cu 0.7 secunde pe un singur tur de circuit.

Cum a reuşit McLaren să adopte o strategie câştigătoare? Primul pas a fost conştientizarea faptului că strategia este singurul avantaj pe care îl are McLaren comparativ cu Red Bull, după cum afirmă chiar Hamilton. “Cu siguranţă suntem a doua echipă în clasamentul vitezei. Acest weekend s-a bazat pe strategie. Mintea mea a fost setată pe strategie. Pentru că nu suntem la fel de rapizi ca ei, trebuie să încercăm să fim mai deştepţi decât ei în alte zone”.

Şi au fost, dar nu a fost nici pe departe atât de simplu. Iniţial, Hamilton ar fi trebuit să efectueze doar două opriri la boxe, la fel ca Vettel, însă două elemente au schimbat radical situaţia.

Mai întâi, haosul provocat de Jenson Button la prima oprire la standuri: a intrat la boxe cu un tur mai târziu decât au stabilit iniţial, iar atunci când a intrat a făcut o scurtă vizită în boxa Red Bull. De aici, prima oprire la boxe a lui Hamilton a fost amânată cu un tur, însă degradarea ulterior a pneurilor l-a convins pe Phil Prew, inginerul şef al echipei, să dicteze alte două opriri pentru Hamilton.

“Am intrat în cursă fără să ştim ce vom face. Dacă pneurile ar fi rezistat, atunci doua opriri la boxe ar fi fost cea mai rapidă strategie. Dar noi am decis că nu este aşa şi am adaptat la trei opriri. Intenţia clară a fost pentru două opriri, dar am adaptat la timp pentru trei opriri pentru că am observat că degradarea pneurilor va fi semnificativă şi nu am crezut că este sigur să facem doua opriri”.

Iar rezultatul şi analiza timpilor realizaţi de Vettel şi Hamilton demonstrează că aceasta a fost strategia câştigătoare. Practic, Hamilton a fost cu aproximativ o secundă pe tur mai rapid în ultimele 10 tururi şi semnificativ mai rapid în primele tururi de la revenirea de la boxe. Cea mai mare diferenţă a fost consemnată în turul 30: Vettel a scos un 1:44.097, în timp ce Hamilton a fost cronometrat cu 1:40.736, adică o diferenţă de aproape patru secunde în favoarea britanicului într-un singur tur!

La astfel de diferenţe cifre, diferenţa dintre cele 62 de secunde petrecute de Hamilton la boxe pentru trei opriri şi cele 44 de secunde petrecute de Vettel pentru două opriri a putut fi remontată relativ uşor.

Perioada premergătoare actualului sezon a fost una dintre cele mai liniştite din ultimii ani în privinţa transferurilor, însă vara şi toamna lui 2011 se anunţă de pe acum foarte fierbinţi.

Speculaţiile sunt în toi şi, în mod cert, pe măsură ce ne apropiem de jumătatea sezonului se vor intensifica. Tind să cred că va fi nevoie de o singură mutare oficializată pentru a avea parte de o avalanşă de transferuri în echipele de top şi în cele din plutonul de mijloc.

Speculaţia momentului este că Lewis Hamilton va pleca de la McLaren. Singura destinaţie posibilă este Red Bull Racing, care ar putea avea un loc liber dacă Mark Webber se retrage. Iar dacă australianul continuă în ritmul în care a început sezonul 2011, este greu de crezut că-şi va prelungi contractul pentru 2012.

În spatele scenei se întâmplă însă lucruri interesante la Ferrari. În ediţia tipărită a publicaţiei Autosport din această săptămână există un articol foarte interesant despre situaţia lui Felipe Massa. Brazilianul încearcă să găsească o cale de ieşire de sub tutela lui Fernando Alonso, însă singura echipă care şi-a manifestat interesul pentru el este Renault. Oarecum dubios, întrucât Robert Kubica va reveni până în 2012, iar Vitaly Petrov progresează constant.

Totuşi, dacă mutarea se realizează, Ferrari va avea un loc disponibil, care ar putea fi ocupat, surpriza, de nimeni altul decât Sergio Perez. Mexicanul a avut un debut foarte bun de sezon şi, mult mai important, face parte din Academia de Piloţi Ferrari, argument suficient pentru o mutare spectaculoasă. În plus, nimeni nu ar mai contesta, cel puţin în primul an, statutul de pilot numărul 1 al lui Alonso. Autosport susţine însă că o variantă de rezervă este şi… Webber, dar este greu de spus dacă ar accepta să-şi încheie cariera ca locotenent al lui Alonso. Poate însă că onoarea de a concura pentru o echipă de talia Ferrari pe final de cariera va valora mai mult.

Sunt multe de spus, se vor face multe speculaţii, iar loialitatea piloţilor, atât de trâmbiţată zilele acestea de Hamilton, va fi pusă la îndoială. Practic, în acest moment, Alonso, Jenson Button şi Vettel sunt singurii piloţi de top care ştiu pentru ce echipa vor concura în 2012.

Sebastian Vettel a demonstrat anul trecut că este cel mai rapid pilot din Formula 1, reuşind să plece de 10 ori din pole position în cele 19 Mari Premii. Pe lângă Formula 1, germanul arată însă că are abilitaţi şi când vine vorba despre activităţi mai puţin obişnuite pentru un pilot de Formula 1, cum ar fi, de exemplu, tunsul unei oi.

Demonstraţia a avut loc miercuri la o fermă din statul australian Victoria, iar Travis, fermierul care l-a ajutat să înveţe tainele meseriei, l-a asigurat pe Vettel că are viitorul asigurat dacă vrea să renunţe la Formula 1. “Dacă Formula 1 nu merge pentru Sebastian, cu siguranţă poate obţine un job la fermă, pentru că învaţă repede”.

Oricât am fi de impresionaţi de abilităţile pe care le demonstrează în clipul de mai jos, nu putem decât să sperăm ca Vettel va îmbătrâni ca pilot profesionist.

În istoria Formulei 1 au existat câteva echipe care au avut rezultate meteorice: au obţinut în mod surprinzător titluri mondiale, pentru ca în decursul a numai câţiva ani să redevină simple echipe în pluton. Şi asta în cazul în care nu s-au desfiinţat. Exemple avem destule: BRM (1962), Vanwall (1958) sau Cooper (1959, 1960).

Întrucât abia a obţinut primul său titlu mondial al constructorilor, Red Bull Racing este predispusă de asemenea la un astfel de risc. Poate că acesta este şi motivul pentru care austriecii îşi asigură viitorul pe termen lung prin noile contracte pe care le-au semnat recent: Sebastian Vettel, Adrian Newey şi alţi aproximativ 50 de angajaţi de top şi-au prelungit contractele până la sfârşitul sezonului 2014, asigurând astfel o continuitate esenţială pentru succesul afacerii.

Cu siguranţă, Dietrich Mateschitz ştie ce face şi ştie că are nevoie de o echipă unită şi competentă. În numai şase ani de Formula 1, a realizat că nu contează numai numele pilotului şi al directorului tehnic, ci numele unor oameni care formează un grup puternic. Pentru că, să fim serioşi, monopostul RB7 este desenat şi construit de mulţi ingineri care rămân în anonimat.

Un alt mod în care îţi poţi da seama despre ambiţiile pe care le are Red Bull este una dintre declaraţiile acordate de şeful Christian Horner cu ocazia oficializării noului contract al lui Vettel: “Alonso şi Hamilton sunt amândoi sub contract pe termen lung”. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, că Red Bull Racing gândeşte în stil mare şi analizează toate oportunităţile pe care le are în privinţa liniei de piloţi. Chiar dacă potenţialii piloţi concurează pentru Ferrari şi McLaren, cele mai titrate echipe din istoria Formulei 1.

Acum şase ani, când a cumpărat echipa Jaguar de la Ford, Mateschitz a fost privit ca o curiozitate a Formulei 1. O echipă patronată de boss-ul unei băuturi energizante părea mai degrabă o glumă într-o lume dominată de constructori precum Ferrari, McLaren, Renault sau Toyota, iar primii ani au fost dificili. Iată însă că prin muncă, pasiune, cu oamenii potriviţi şi, evident, cu mulţi, mulţi bani Red Bull Racing a devenit cea mai bună echipă din Formula 1. Depinde doar de ei să rămână în top, însă la modul în care gestionează echipa cred că Ferrari & Co. nu au parte de nopţi prea liniştite.

Willi Weber, omul care a stat în umbra lui Michael Schumacher, a ieşit la rampă cu câteva declaraţii caracteristice, afirmând că Sebastian Vettel are nevoie de un manager pentru a câştiga bani datorită popularităţii de care se bucură. Şi totuşi, iată ce a obţinut germanul în Formula 1 fără să aibă sprijinul unui manager:

• a fost capabil să-şi demonstreze talentul la momentul potrivit: amintiţi-vă de debutul pentru BMW-Sauber din Marele Premiu al Statelor Unite din 2007

• şi-a văzut de treaba şi, după un singur an la Toro Rosso, a ajuns la Red Bull Racing

• a devenit campion mondial la numai 23 de ani, reuşind să-i învingă în lupta pentru titlu pe Fernando Alonso, Lewis Hamilton sau Jenson Button, care deţin împreună patru trofee

• a fost capabil să-şi gestioneze singur contractele semnate cu Toro Rosso şi Red Bull

• s-a concentrat exclusiv pe curse, acesta fiind şi unul dintre secretele succesului sau

Ce s-ar întâmpla dacă ar avea manager?

Ar câştiga mai mulţi bani, pentru că managerul i-ar face rost de câteva contracte de sponsorizare. În acelaşi timp, ar acorda mai puţină atenţie curselor, pentru a investiga anumite oportunităţi de a face bani în afara Formulei 1. Ulterior, scăderea puterii de concentrare i-ar putea afecta performanţele.

Ce ar câştiga Weber dacă ar fi managerul lui Vettel?

În Formula 1, contractele sunt super-secretizate, aşa că vă voi da un exemplu din fotbal: Manchester United a plătit 9 milioane de euro pentru un portughez. Comisionul impresarului a fost de 3.6 milioane de euro, adică 40%.

Concluzia?

Nu Vettel are nevoie de Weber. Weber are nevoie de Vettel.

Ca în fiecare an, şi sezonul 2010 al Formulei 1 a fost marcat de numeroase controverse, care au generat la rândul lor declaraţii “delicioase” pentru fanii neutri. În opinia agenţiei de presă Reuters, doar două citate ale sezonului au meritat să fie incluse într-un top al celor mai savuroase citate din lumea sporturilor cu motor în 2010.

Primul dintre ele îi aparţine lui Mark Webber, care după ce a câştigat cursa de la Silverstone nu a ezitat să-şi exprime frustrarea pentru faptul că a fost obligat să-i cedeze lui Sebastian Vettel singura aripă faţă de specificaţie nouă: “Nu a fost rău pentru un pilot numărul 2″, a fost mesajul radio transmis de australian către echipă, în condiţiile în care Red Bull Racing a intrat în inimile a numeroşi pasionaţi de Formula 1 datorită insistenţei de a nu utiliza ordine de echipă.

Al doilea citat îl are ca protagonist pe Rubens Barrichello, care l-a atacat dur pe Michael Schumacher după ce fostul său coechipier de la Ferrari a încercat să-l împingă în afara pistei la Hungaroring: “Nu-mi pasă dacă Schumacher vrea să meargă în rai, în cazul în care va merge în rai. Dar nu vreau să merg înaintea lui”, a declarat la vremea respectivă pilotul brazilian.

Din punctul meu de vedere, citatul anului în Formula 1 nu îi aparţine nici lui Webber, nici lui Barrichello. De fapt, nu aparţine unui pilot, ci unui inginer. Cred că v-aţi dat deja seama că mă refer la Rob Smedley, inginerul de cursa al lui Massa, care în timpul cursei de la Nurburgring Hockenheim l-a avertizat că interesul echipei este mai presus de interesul personal. “Felipe, Fernando is faster than you!” va rămâne pentru mult timp primul lucru care ne va veni în minte atunci când ne vom gândi la sezonul 2010.

Această declaraţie este motivul pentru care celebrul articol 39.1 din regulament, care preciza negru pe alb că ordinele de echipă sunt interzise, a fost pur şi simplu şters cu buretele. Fie numai şi pentru contribuţia avută la modificarea regulamentului sportiv, acest citat este cel mai important din sezonul 2010 al Formulei 1.

Mark Webber nu are nicio scuză. Sau aproape niciuna.

În momentul în care în contractul pe care îl ai cu echipa scrie negru pe alb că eşti obligat să-ţi menţii integritatea corporală pentru curse, este evident că orice încălcare a acestei clauze trebuie anunţata imediat.

Degeaba spune australianul că fractura la umăr nu i-a afectat performanţa. Din moment ce a fost nevoit să facă injecţii pentru a urca în cockpit la Suzuka este evident că lucrurile nu au fost atât de simple.

Singura lui scuză este că în perioada respectivă au existat numeroase speculaţii despre favorizarea lui Sebastian Vettel, Webber având chiar o reacţie virulentă în Brazilia. Dacă privim lucrurile din punctul ăsta de vedere, putem spune că Webber nu a anunţat echipa de accidentare pentru că s-a temut că favorizarea lui Vettel va deveni şi mai clară în finalul sezonului.

Pe de altă parte, cred că în acest moment Red Bull Racing îi poate rezilia contractul lui Webber, pentru că pilotul a încălcat una dintre clauzele acestuia. Nu cred că se va întâmpla aşa ceva, însă în mod cert situaţia nu-l va ajuta pe australian în 2011.

Şi când te gândeşti că totul a plecat de la dezvăluirile publicate într-o carte…

Pe lângă cele două titluri mondiale, Red Bull Racing a câştigat şi simpatia fanilor neutri ai Formulei 1 pentru modul în care a abordat lupta pentru titlul mondial fără ordine de echipă, spre deosebire de rivalii de la Ferrari. Capitalul de imagine joacă un rol important pentru un producător de băuturi energizante precum Red Bull, care a vândut 3.9 miliarde (!) de doze în primele 10 luni ale acestui an.

Şi totuşi, frustrările lui Mark Webber de la Istanbul şi Silverstone privind favorizarea din umbră a lui Sebastian Vettel nu au fost pur întâmplătoare. Şi, de altfel, nici măcar singulare. Cu 6 ani în urmă, pe vremea când începea să-şi construiască un nume în formulele inferioare, Vettel a fost protejat direct de Red Bull la echipa Mucke Motorsport în Formula BMW.  Unul dintre coechipierii săi din sezonul 2004 al Formulei 1 BMW a fost Dominik Jackson, care a povestit două episoade care evidenţiază statutul de care s-a bucurat Vettel încă de la începutul carierei sale.

EPISODUL 1 – PARALELĂ CU SCANDALUL SILVERSTONE

Primul episod seamănă, într-o oarecare măsură, cu ce a păţit Webber la Silverstone, când Red Bull a decis să-i ofere lui Vettel singură aripă fata de specificaţie nouă în calificări şi cursă, deşi germanul îşi distrusese propria componentă în antrenamente.

“Testele premergătoare sezonului 2004 au avut loc la Hockenheim şi eram în mod constant mai rapid decât Vettel. Pe parcursul testului am simţit că toate eforturile se îndreaptă spre Vettel şi sentimentul general în echipă era negativ, chiar dacă unul dintre piloţii săi era cel mai rapid. Înainte să plec am înregistrat seriile motorului şi şasiului meu şi, când am ajuns la prima cursă două săptămâni mai târziu, schimbaseră şasiul”, povesteşte Jackson pentru publicaţia Autosport.

EPISODUL 2 – COECHIPIERUL CÂŞTIGĂ, NIMENI NU SE BUCURĂ

Nu puţini au fost cei care au observat răceala oficialilor Red Bull la victoriile lui Webber şi exuberanţa acestora când Vettel trecea primul linia de sosire. Ei bine…

“La Nurburgring am obţinut pole position-ul, iar Vettel a fost atât de supărat încât a ignorat steagul cu pătratele şi a încercat din nou. Când am revenit în paddock, aproape întreaga echipă a încetat să mai vorbească cu mine. A fost o situaţie neconfortabilă. M-am calificat în pole, dar a existat o reacţie negativă”, a povestit Jackson.

Cu alte cuvinte, nici măcar cei de la Red Bull nu sunt curaţi ca lacrima când vine vorba de favorizarea unui pilot.

Sebastian Vettel a fost, inevitabil, principalul subiect de discuţie în redacţia Automarket în ultimele două zile. Plecând de la performanţa realizată în acest sezon, am ajuns să ne amintim de perioada Toro Rosso şi de debutul său în Formula 1: Marele Premiu al Statelor Unite din 2007, la volanul unui monopost BMW-Sauber, ca înlocuitor pentru Robert Kubica după accidentul suferit de polonez în Canada.

Nu ştiu cât de multe lucruri vă amintiţi voi despre perioada respectivă, însă eu o ţin foarte bine minte, dintr-un motiv cât se poate de întemeiat.

La numai două zile după cursa de la Indianapolis, am venit să dau un interviu pentru un job de redactor de Formula 1 la Automarket, interviu care a inclus şi redactarea unei ştiri de pe un site extern. Ei bine, în ştirea respectivă Sebastian Vettel vorbea despre evoluţia sa din cursa de la Indianapolis, unde terminase pe locul 8 şi devenise cel mai tânăr pilot din istorie care a câştigat puncte într-o cursă de Formula 1.

În numai trei ani, Vettel a devenit cel mai tânăr pilot care pleacă din pole position, cel mai tânăr câştigător de cursă, cel mai tânăr pilot care termină pe podium, cel mai tânăr pilot care termina în puncte şi, evident, cel mai tânăr campion mondial din istoria Formula 1. Visul său a devenit, la numai 23 de ani, realitate.

Întrebat la conferinţa de presă de la finalul cursei din Abu Dhabi ce mesaj are pentru tinerii care doresc să-şi îndeplinească dorinţele, Vettel a răspuns: “Trebuie să găseşti ceva de care să te bucuri. [...] Cheia este să găseşti ceva care te ajută să te deconectezi şi să te bucuri de ceea ce faci. [...] Totul pleacă de la inimă, pasiune şi distracţie, aşa că trebuie să te bucuri”.

Au trecut trei ani de la testul care m-a adus la Automarket şi încă nu am doborât niciun record. Dar pot să spun cu mâna pe inimă că îmi place ceea ce fac, pentru ca o fac cu pasiune şi mă deconectează de la orice altceva. Măcar la capitolul ăsta l-am ascultat pe Vettel cu trei ani înainte ca el să o spună.

Iar dacă uneori veţi simţi o uşoară afecţiune pentru Vettel în comentariile mele de pe acest blog, reveniţi la acest post pentru a înţelege de ce.

În fond, eu şi Vettel avem un lucru în comun: amândoi ne-am început cariera în Formula 1 la Marele Premiu al Statelor Unite din 2007

Mircea a explicat duminică seară, la cald, motivele pentru care Sebastian Vettel a meritat să devină campion mondial. Au fost, dacă vreţi, câteva motive mai degrabă sentimentale, legate de evenimentele de pe circuit şi din afara lui şi despre modul în care unele echipe înţeleg să abordeze competiţia.

Pentru a nu risca să mă repet, am ales să vă prezint succint câteva argumente bazate pe cifre pentru care germanul merită să fie cel mai tânăr campion mondial din istoria Formulei 1:

• a câştigat 5 curse, la fel de multe precum Alonso

• a plecat de 10 ori din pole position, adică în peste 50% din etapele sezonului 2010

• a fost pilotul cel mai afectat de defecţiuni tehnice ale monopostului. De 4 ori nu a reuşit să puncteze, iar după primele două etape avea doar 12 puncte în loc de 50. Exclusiv din motive tehnice

• a câştigat 3 dintre ultimele 4 curse, iar cea care lipseşte este Coreea de Sud, unde era lider cu 9 tururi înainte de final. Asta pentru cei care susţin că Alonso a fost performerul finalului de sezon

Pe lângă toate aceste motive, pe care le voi detalia marţi într-un articol despre drumul lui Vettel spre titlu, există şi alte argumente strict subiective:

• nu poţi emite pretenţii la titlu când eşti incapabil să depăşeşti un pilot net inferior ca talent şi net dezavantajat ca monopost.

• nu poţi emite pretenţii la titlu când eşti incapabil să te apropii de pilotul din faţa ta, care la rândul său nu poate depăşi

Şi poate cel mai important argument sentimental este reacţia absolut senzaţională pe care a avut-o după ce a trecut linia de sosire:

Sau poate dorinţa de a ajunge ca Schumacher la frageda vârstă de 10 ani?