Schumi, inamicul public numarul 1

Am fost convins ca Schumacher nu va reveni in Formula 1 si ca toata povestea este doar o campanie de marketing bine gandita. Astazi trebuie sa recunosc ca m-am inselat si ca am pierdut pariul pe nimic facut cu Mircea (hmm, cam ce specialist sunt eu in F1, Mircea, daca n-am anticipat revenirea?).

Nu stiu daca am mai zis asta vreodata pe aceasta blog, dar cred ca este momentul potrivit sa o spun: Nu am fost niciodata fanul lui Michael Schumacher. Indiferent de recordurile pe care le dobora pe parcursul timpului, de titlurile mondiale pe care le cucerea si de cat de iubit a fost in intreaga lume, nu am putut niciodata sa tin cu acest pilot. As putea spune ca Schumi a fost pentru mine inamicul public numarul 1.

Am vazut primele curse de Formula 1 in 1995, pe un televizor alb-negru (TV-ul color era comutat in fiecare duminica la ora 15:00 pe Antena 1 pe Duminica in familie). Inutil sa spun ca abia faceam diferenta intre monoposturi, dar aceasta a fost prima mea experienta cu Formula 1.

Lucrurile s-au schimbat in 1996. Schumacher era deja dublu campion mondial si proaspat pilot al Scuderiei Ferrari. Am tinut cu Jacques Villeneuve pentru ca era debutant, iar un an mai tarziu favoritul meu a devenit campion.

Din 1998 pana in 2001 am fost fanul lui Mika Hakkinen, iar 2002 a fost un an foarte dificil pentru ca Ferrari nu avea rival, iar Juan Pablo Montoyo si Ralf Schumacher nu erau pe gustul meu. In 2003 am sperat pana in ultima clipa ca Raikkonen ii va sufla titlul lui Schumi cu acea singura victorie din Malaezia, iar un an mai tarziu povestea din 2002 s-a repetat. Mi-am luat insa revansa in 2005 si 2006 cand Fernando Alonso a castigat doua titluri mondiale cu Schumacher pe pista. Asta da performanta!

Tot in 2006 am fost bucuros cand Schumacher si-a anuntat retragerea din Formula 1. Imi spuneam ca “tiranul” a plecat in sfarsit din competitie si ca Formula 1 va redeveni un sport in care ordinele de echipa vor fi istorie. Cat de mult m-am inselat!

Anul 2007 mi-a adus marea satisfactie de a deveni redactor de Formula 1 si de a scrie zilnic despre una dintre cele mai mari pasiuni ale mele. Insa in termeni puri sportivi, retragerea lui Schumacher a lasat un mare gol pentru mine in Formula 1, pentru simplul motiv ca… eram dezorientat: nu mai aveam cu cine sa tin, pentru ca nu se mai batea nimeni cu Schumacher! Nici Alonso, nici Raikkonen, nimeni!

Acesta este motivul pentru care incepand din 2007 si pana in prezent nu am mai tinut cu niciun pilot in Formula 1. Si acesta este motivul pentru care sunt bucuros ca Schumacher a revenit. Acum ramane de vazut doar cu ce pilot voi tine in 2010 :)

Mai mult decat atat, pentru prima oara de cand scriu pentru Automarket, voi avea oportunitatea sa redactez cronici de cursa despre Schumacher. Si oare ce isi poate dori mai mult un redactor de Formula 1 decat sa scrie despre performanta de pe circuit a celui mai titrat pilot din istoria competitiei?

Iluzia

Spre deosebire de alti colegi din redactie, nu am fost entuziasmat peste masura de revenirea lui Schumacher in Formula 1. Poate si pentru ca nu am fost niciodata fanul sau, ci… al rivalilor sai in lupta pentru titlu (incepand cu Villeneuve, continuand cu Hakkinen si terminand cu Alonso).

Poate si acesta este un motiv pentru care anuntul sau referitor la anularea revenirii in competitie nu m-a zdruncinat chiar atat de tare. Ok, este o stire de maxima importanta, dar atat. Nimic sentimental.

Fara indoiala, Formula 1 avea nevoie ca de apa de Michael Schumacher. Competitia a traversat o perioada neagra in acest an, iar 2009 putea ramane in istoria Formulei 1 drept anul in care Schumacher a revenit, nu anul in care echipele au fost la un pas sa paraseasca competitia dupa o lupta cu FIA in care mai lipseau doar armele de foc.

Greseala ii apartine insa lui Schumacher. Intre cursele din Ungaria si Spania exista o pauza de 4 saptamani. Timp mai mult decat suficient pentru Schumi sa efectueze toate testele din lume pentru a sti daca poate reveni in F1. Daca testele ieseau bine, isi anunta revenirea cu o saptamana inainte de cursa de la Valencia. Toata lumea era fericita si se evita aceasta poveste lacrimogena de tip “uite Schumi, nu e Schumi”.

Toate aceste declaratii duc inevitabil la nasterea unor speculatii. Useri precum ally_great si michelle_b pun deja la indoiala toata povestea. Daca a fost sau nu doar o campanie de marketing senzationala nu vom afla probabil prea curand. Personal, inclin sa cred ca Ferrari si Schumi nu puteau face asa ceva. Valul de simpatie care a cuprins F1 dupa anuntul revenirii sale se poate transforma in dezamagire si chiar ura la adresa lor dupa anulare. Si stim cu totii ca fanii trec de la extaz la agonie mai repede decat facea Schumi un tur de pista la Spa-Francorchamops in zilele lui bune.

Este inutil sa comentam acum ce rezultate putea obtine Schumacher in acest an, dupa o pauza de peste 3 ani. Insa tind sa-i dau dreptate lui Laurentiu Mandu: prin decizia sa finala, Schumacher a evitat sa repete greseala lui Nigel Mansell si sa se faca de ras in fata milioanelor de fani care nu puteau concepe decat victoria.