Daniel Popescu

Noul Acord Concorde, actul care guvernează practic Formula 1, este valabil până în 2020 şi include modul în care sunt împărţite între acţionari şi echipe veniturile din drepturile TV, publicitatea de pe circuite şi taxele percepute organizatorilor de curse.

Taxele organizatorilor reprezintă circa o treime din veniturile totale obţinute de Formula 1, motiv pentru care o stabilitate a curselor în calendar este un obiectiv important pentru Bernie Ecclestone.

Acesta este, de altfel, şi motivul pentru care există deja o serie lungă de curse care au fost confirmate cel puţin până în 2020. Marea surpriză este însă că nu vorbim neapărat de circuitele din Orientul Mijlociu care pompează bani în Formula 1 cu orice preţ, ci şi de câteva circuite cu mare tradiţie în Europa.

Astfel, suntem siguri de prezenţa în calendarul din 2020 a circuitelor de la Monaco, Silverstone, Barcelona şi Hungaroring, la care se adaugă Interlagos (Brazilia), Abu Dhabi şi, cel mai recent, Melbourne (Australia).

Faptul că patru circuite europene de tradiţie, toate prezente într-un top 10 al pistelor cu cele mai multe curse găzduite, se află inclusiv în calendarul din 2020 demonstrează că Europa va rămâne importantă pentru Formula 1 şi în următorul deceniu, în ciuda tuturor controverselor potrivit cărora Marele Circ se va muta în mare parte în Asia şi Orientul Mijlociu.

De altfel, eşecul unor curse precum cele din India şi Coreea de Sud demonstrează că această mare zonă geografică nu reprezintă neapărat cheia succesului pentru cea mai importantă competiţie din lumea sporturilor cu motor, mai ales că aceste etape au loc la ore nepotrivite pentru fanii europeni.

Să sperăm că Spa-Francorchamps, Nurburgring şi Monza se vor alătura de asemenea pe această listă selectă, în special ultimul dintre ele fiind în pericol să fie exclus din calendar după ediţia din 2016.

Mark Webber a fost învins fără drept de apel de Sebastian Vettel, Fernando Alonso nu a urcat pe podium în prima cursă a sezonului, iar Nick Heidfeld a rămas cu un gust amar la revenirea în Formula 1.

Totuşi, cred că nimeni nu s-a simţit mai prost după cursa de la Melbourne decât Sergio Perez. Ce poate fi mai frustrant decât să termini pe locul şapte în cursa de debut în Formula 1, să fii singurul cu o singură oprire la boxe când toată lumea aştepta minim trei, iar apoi să fii descalificat pentru că un element al aripii spate al monopostului tău a fost cu 5 mm mai scurt decât scrie în regulament?

Înainte de startul noului sezon nu-i acordăm multe şanse lui Perez, într-un fel îmi era chiar antipatic, pentru că e trist să vezi un talent ca Nico Hulkenberg pe bară în favoarea unui pilot care vine cu valiza cu bani.

Iată însă ca mexicanul ne-a demonstrat tuturor că, pe lângă bani, are şi ceva talent, din moment ce a reuşit încă de la prima cursă să-şi surclaseze coechipierul. Evident, asta s-a datorat strategiei cu o singură oprire la boxe, dar dacă nu ar fi ştiut cum să le gestioneze nu ar mai fi terminat pe locul şapte.

Pe de altă parte, înainte să-l asaltăm cu laude, trebuie să reţinem un lucru: Marele Premiu al Australiei a fost întotdeauna presărat cu surprize, datorită caracteristicilor unice ale circuitul semipermanent de la Melbourne. Numai după cursele europene vom şti cu siguranţă dacă nivelul de talent al mexicanului este măcar la nivelul teancului de bani pe care îl livrează Telmex în conturile lui Peter Sauber.

De duminica este oficial: Brawn GP detine in acest moment suprematia in Formula 1 prin cel mai bun monopost pentru 2009. Cred ca este pentru prima oara in istoria competitiei cand o echipa nou-infiintata reuseste sa obtina primele doua locuri pe podium in prima cursa a sezonului. Well, nu e prima oara, s-a mai intamplat in 1954 cand Fangio si Kling au castigat pentru Mercedes-Benz.

O buna bucata de vreme am fost sceptic in privinta performantelor reale, pentru ca testele pot fi inselatoare in anumite conditii. Lucrurile au inceput sa se clarifice sambata, cand am vazut greutatile monoposturilor dupa calificari, si s-au confirmat astazi, in urma unei curse fara cusur realizata de Button. Fotografia de mai jos demonstreaza superioritatea Brawn GP. Priviti ce distanta este intre Button si ceilalalti la numai cateva secunde dupa start.

Cursa de la Melbourne a demonstrat ca Formula 1 seamana in prezent cu o miscare BRAWNiana. Brawn GP s-a cocotat acolo sus si nu-i mai ajunge nimeni, in timp ce restul se misca haotic pe grila de start, incercand sa-si gaseasca locul si gloria pierduta.

Si tocmai pentru ca simt ca nu-i pot ajunge pe Brawn GP prin performanta, incearca sa-i intimideze prin tot felul de tertipuri, cum ar fi scandalul deflectorului monopostului BGP 001. Declaratiile belicoase facute duminica de Flavio Briatore sunt de-a dreptul penibile: “Brawn should have been fair. Three months ago he should have come to us to tell us there are two interpretations over the diffusers”. Yeah, sure! Nu mai bine va construia Brawn tot monopostul pana la ultima piulita? Si eventual schimbati numele competitiei in Formula Brawn.

Iar acuzatiile continua, sub motto-ul “Who the f**k is Brawn?” Citam din acelasi Briatore: “Brawn has never won titles, because those were won by Jean Todt and Stefano Domenicali, Flavio Briatore and Ron Dennis”.

Yup, unii nu stiu sa piarda… Oare au stiut vreodata?

Asta ne-a adus prima cursa a sezonului. Cine ar fi crezut ca interzicerea tractiunii controlate si a altor elemente electronice care veneau in sprijinul pilotilor vor aduce atat de mult suspans in Formula 1?

De mult nu au mai terminat cursa doar 7 piloti si de mult nu am mai fost martorii unor schimbari radicale de clasament pe parcursul unui Grand Prix.

Doar Lewis Hamilton a reusit sa-si mentina pozitia fara emotii de la inceput pana la sfarsit, insa la cum s-a desfasurat acest Grand Prix, avem toate motivele sa speram ca in cursele urmatoare vom asista la dueluri roata la roata si pentru primul loc.

Sunteti gata pentru Marele Premiu al Malaeziei?