Daniel Popescu

În urmă cu câteva săptămâni v-am povestit despre evoluţia volanelor de Formula 1, care au ajuns să transforme pilotul într-un fel de robot capabil să apese cât mai multe butoane într-un interval de timp cât mai scurt.

Funcţiile disponibile pe un volan modern de Formula 1 sunt atât de numeroase şi de complexe, încât la vremea respectivă nu am avut ocazia de a intra în cele mai mici detalii. Iată însă că publicaţia DNA ne vine în ajutor şi, cu ajutorul lui Karun Chandhok, ne explică pe larg fiecare buton disponibil pe volanul monopostului Hispania Racing (click pe foto pentru a vedea volanul la dimensiunea maximă).

În vâltoarea evenimentelor din cursă de la Interlagos, sau mai bine zis a absentei anumitor evenimente, am trecut nepermis cu vederea peste performanţa realizată de Nico Hulkenberg în calificări. Formula 1 a fost frecvent martora unor performanţe similare care au scos temporar în evidenţă un pilot, însă de data aceasta lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere.

Nico Hulkenberg nu este un anonim. Până să ajungă în Formula 1, a câştigat fiecare competiţie în care a concurat, astfel că postura de pilot care pleacă din pole position nu a fost deloc una nouă pentru el. A fost, mai degrabă, o readucere aminte a vremurilor bune de altădată.

Pentru cei care încă mai erau sceptici, Hulkenberg a demonstrat sâmbătă că îşi merita cu prisosinţă locul în Formula 1. Când reuşeşti să-l învingi de 6 ori în calificări pe cel mai experimentat pilot din istoria Formulei 1 având la dispoziţie exact acelaşi monopost şi, mai ales, când profiţi de cunoştinţele acestuia pentru a-ţi îmbunătăţi propriile rezultate, nu cred că mai încape îndoială: Nico Hulkenberg trebuie să răspundă prezent pe grila din Bahrain.

Şi totuşi, în momentul în care ştii că Royal Bank of Scotland şi Philips nu vor mai pompa nicio liră sterlină în echipă de la 1 ianuarie, tinzi să neglijezi talentul în favoarea banilor, indiferent de unde provin aceştia. Iar în cezul celor de la Williams, banii provin de la Pastor Maldonado, care a avut norocul (?) să se nască în Venezuela pentru a fi susţinut de producătorul naţional de petrol.

În condiţiile în care Williams are nevoie de experienţa lui Barrichello, este evident că Hulkenberg trebuie sacrificat. Pe de altă parte, Williams realizează că germanul ar putea reprezenta pilonul de bază al echipei după retragerea brazilianului şi speră să-l menţină aproape.

Soluţia pe care o analizează Williams în prezent, cu împrumutul pe un sezon la Hispania, pare în acest context una ideală. Sau, mai bine spus, cel mai bun compromis pe care îl poate face Williams. În primul rând, pentru că Hulkenberg pur şi simplu nu are unde să se ducă, toate echipele având deja liniile de piloţi formate sau în curs de formare cu candidaţi bine stabiliţi. În al doilea rând, pentru că ar fi foarte frumos pentru Formula 1 ca Williams să revină acolo unde îi este locul, iar Hulkenberg pare capabil să facă faţă unui asemenea task.

Singura întrebare este dacă Hulkenberg va reuşi să supravieţuiască provocării de a concura un sezon întreg pentru o echipă precum Hispania Racing fără să aibă garanţia că va reveni la Williams în 2012. Lipsa de rezultate şi, mai ales, pilotajul în coada plutonului depăşit de 2-3 ori pe cursa de piloţii de top nu reprezintă tocmai un mod încurajare, iar frustrările ar putea lua loc rapid entuziasmului arătat după obţinerea pole position-ului. Iar de aici şi până la căderea în anonimat este doar un pas.

Depinde doar de el. Iar dacă va trece cu bine peste o asemenea perioadă, ne putem aştepta la lucruri frumoase din partea lui în viitorul aproapiat.

După criza din sezonul 2009 care a culminat cu retragerea celor de la BMW şi Toyota (la care se adaugă Honda cu un an mai devreme), Formula 1 părea că se îndreaptă spre normalitate în acest an. McLaren, Ferrari şi Mercedes GP au contribuit din plin la revenirea optimismului prin semnarea contractelor majore de publicitate cu Banca Santander şi, respectiv, Petronas, dar şi prin presiunile făcute pentru reintroducerea testelor din timpul sezonului, care ar mări inevitabil costurile.

În realitate, McLaren, Ferrari şi Merccedes GP reprezintă excepţiile de la regulă. Aşa cum sănătatea unui organ nu garantează sănătatea întregului corp omenesc, trei echipe cu o situaţie financiară solidă nu garantează sănătatea întregii competiţii.

Dacă ne îndreptăm atenţia spre echipele din mijlocul plutonului vom descoperi lucruri mai puţin plăcute, toate legate de un singur subiect: contractele de sponsorizare, care formează cea mai mare parte a bugetului unei echipe. Iată numai câteva exemple:

• Williams: La sfârşitul acestui an, britanicii vor rămâne fără sponsorul principal, Royal Bank of Scotland. Cei de la Philips nu par dispuşi să-şi dorească prelungirea contractului ce se va încheia la sfarstitul anului, iar AirAsia se va îndrepta cel mai probabil cu toate pânzele spre Lotus (proprietarul AirAsia este unul dintre principalii finanţatori ai Lotus).

• Renault: A solicitat plata în avans a drepturilor TV pentru 2010, deşi susţine că nu are probleme financiare. A semnat doua contracte majore de publicitate pentru anul viitor: unul de 10 milioane de euro, celălalt de trei milioane de euro. Asta în condiţiile în care francezii încasau 30 milioane de euro pe an de la banca olandeză ING înainte de izbucnirea crizei.

• Red Bull Racing: Nu are niciun sponsor principal, fiind susţinută exclusiv din fondurile magnatului austriac ce deţine Red Bull, Dietrich Mateschitz. Este însă adevărat că, cel puţin acest moment, nu se întrevăd probleme financiare.

• Toro Rosso: A doua echipă a magnatului Dietrich Mateschitz. Nu are niciun sponsor principal şi se bazează exclusiv pe ce rămâne din bugetul global al lui Dietrich Mateschitz alocat Formulei 1. Viitorul echipei este incert, mai ales din cauza succesului de care se bucură în prezent Red Bull.

• Force India: Deşi monopostul este garnisit de nume, echipa nu are practic niciun sponsor principal. Aşa-zisul sponsor principal este Kingfisher, însă vorbim despre o companie aeriană aflată în proprietatea lui Vijay Mallya, acelaşi indian care deţine şi Force India.

• Sauber F1 Team: Este recunoscută drept echipa cu cel mai “curat” monopost din Formula 1. Nu are niciun sponsor principal, iar căutările pentru sezonul 2011 sunt îngreunate de criza financiară.

• Lotus Racing: Nu are niciun sponsor sponsor, banii provin de la constructorul Proton şi guvernul malaezian.

• Virgin Racing: Niciun sponsor principal, bugetul asigurat din ambiţia omului de afaceri Richard Branson de a cuceri Formula 1. Până acum, fără succes.

• Hispania Racing: Echipa cu cele mai mari probleme financiare, nevoită să apeleze exclusiv la piloţi care aduc bani la echipă, nu are niciun sponsor şi se vehiculează că nu va prinde finalul sezonului.

Practic, cu excepţia celor de la McLaren, Ferrari şi Mercedes GP, niciuna dintre celelalte 10 echipe prezente în acest an în Formula 1 nu are un sponsor principal. Contractele de sponsorizare se reduc de cele mai maulte ori la parteneriate tehnice cu nume mai puţin cunoscute sau cu companii care au ajuns în Formula 1 doar datorită sumelor mai mici de bani necesare pentru promovare. Câteva exemple: Burger King (Sauber), CNN (Lotus), Pepe Jeans (Renault şi Red Bull), Casio (Red Bull).

Companiile de tutun au venit şi au plecat (forţate de legislaţie), băncile au venit şi au plecat (forţate de criză), iar Formula 1 nu a reuşit până acum să găsească o altă industrie care să dorească o promovare majoră în competiţie. Iar dacă această situaţie vă persista, previziunile lui Bernie Ecclestone despre o Formula 1 cu 10 echipe s-ar putea dovedi exagerat de optimiste.