Daniel Popescu

Chiar dacă în această perioadă Formula 1 nu este chiar plină de viaţă în apropierea lansărilor noilor monoposturi şi a sesiunilor de teste, în spatele scenei se duc câteva lupte importante care se învârt în jurul banilor şi a puterii de decizie.

În primul rând, au mai rămas doar două luni până la startul noului sezon, însă Formula 1 nu are încă un calendar competiţional definitivat din cauza lipsei unui acord pentru găzduirea Marelui Premiu al Germaniei. Etapă importantă datorită lui Sebastian Vettel şi a banilor alocaţi de publicul din cea mai mare economie europeană, Germania riscă să piardă locul dacă nu ajunge la un acord cu Nurburgring, în condiţiile în care Bernie Ecclestone încearcă să stoarcă cât mai mulţi bani din acest “robinet”.

În cazul unui eşec, speranţele se îndreaptă spre Hockenheim, însă nu trebuie să uităm că şi acest circuit german traversează o perioadă dificilă şi nu va accepta orice condiţii impuse de britanicul ajuns la venerabila vârstă de 82 de ani.

O altă problemă este celebrul Acord Concorde pentru perioada 2013-2020. Cu câteva luni în urma eram informaţi că toate echipele au ajuns la un acord cu Ecclestone şi că documentul, esenţial pentru Formula 1, va fi semnat “în următoarele săptămâni”.

De atunci s-a aşternut însă liniştea, semn că grila de bonusuri acordate celor trei mari echipe (Red Bull, Ferrari şi McLaren) nu a fost suficientă şi că restul echipelor se simt încă nedreptăţite.

Şi ca şi când acest lucru nu era de ajuns, acelaşi Ecclestone se confruntă cu perspectiva unui proces de corupţie cu privire la modul în care a orchestrat vânzarea drepturilor TV ale Formulei 1 în urmă cu opt ani.

Dacă stăm drept şi tragem linie, observăm că principala cauză pentru care calendarul nu este încă definitivat şi pentru care echipele nu au semnat noul Acord Concorde este chiar Ecclestone. Şi totul pleacă, evident, de la bani.
Problema apare atunci când realizam că o eventuală plecare a lui Ecclestone din Formula 1 nu ar aduce aproape nicio gură de oxigen.

Dacă nu mă credeţi, este suficient sa va puneti cateva intrebari: de ce a venit Mercedes cu propria echipa in Formula 1 (pentru bani, evident), de ce este Gerard Lopez patronul celor de la Lotus (exact, vrea să facă bani), care a fost rolul lui Adam Parr la Williams (cuvinte cheie: Pastor, Maldonado) şi cât de cunoscut ar fi indianul Vijay Mallya dacă nu cumpăra Spyker undeva la finalul lui 2007? Şi asta ca să dăm doar câteva exemple…

Noile ameninţări ale Scuderiei Ferrari cu privire la retragerea din Formula 1 nu reprezintă în niciun caz ceva nou, însă pe de altă parte apar într-un context cât se poate de interesant.

Aparent, în Formula 1 este linişte şi pace şi se lucrează la noile regulamente tehnice care vor intra în vigoare până în 2014. În realitate, FIA, echipele şi Bernie Ecclestone trebuie să semneze un nou Acord Concorde care să intre în vigoare în 2013, iar negocierile vor atinge punctul critic anul viitor.

Jocul în care a intrat Ferrari prin aceste declaraţii este unul foarte inteligent, asemănător cu cel practicat în 2005. FIA şi Ecclestone ştiu că Formula 1 nu ar mai fi Formula 1 fără Ferrari, motiv pentru care Scuderia aşteaptă ceva la schimb pentru semnarea Acordului Concorde.

Ce îşi doreşte Ferrari? Al treilea monopost, mai multe teste şi o mai mare influenţă a performanţelor tehnice în detrimentul aerodinamicii.

Dacă Ferrari obţine măcar unul dintre aceste lucruri, Scuderia va semna noul Acorde Concorde în termenii lui Ecclestone, prin care echipele vor primi în continuare 50% din drepturile TV. Iar dacă Ferrari semnează un astfel de Acord Concorde, celelalte echipe nu vor avea altă soluţie decât să semneze la rândul lor. Ferrari şi Ecclestone câştigă, celelalte echipe pierd. Şi când spun că pierd, mă refer la bani, pentru că echipele speră să obţină 75% din drepturile TV.

Concluzia este simplă: Ferrari aplică o strategie inteligentă prin care fie va obţine unul sau mai multe dintre cele trei puncte de mai sus, fie va obţine 75% din drepturile TV.  Iar celelalte echipe vor trebui să facă exact ceea ce va face şi Ferrari.

Calendarul oficial anunţat de FIA pentru sezonul 2012 al Formulei 1 include câteva noutăţi majore comparativ cu versiunea aflată până acum în “draftul” editorului de text al lui Bernie Ecclestone.

F1 ESTE MAI SĂRACĂ FĂRĂ TURCIA

Prima şi cea mai importantă este renunţarea la Marele Premiu al Turciei după numai şapte ani de la debut. În mod ironic, vorbim probabil de cel mai spectaculos circuit creat de Hermann Tilke, apreciat pentru celebrul viraj 8 care provoacă dureri de cap producătorului de pneuri din cauza solicitărilor la care este supus cauciucul stânga-faţă.

Consolarea vine tocmai de la Austin, circuit care va include ceva asemănător, doar că acel triplu-viraj va fi de dreapta, nu de stânga.

Turcii plăteau 13 milioane de dolari anual pentru cursă, iar Bernie a vrut 26, pentru a egala “oferta” vecinilor maghiari. Interesant este că Spa-Francorchamps, un circuit cu n clase peste Istanbul şi, mai ales, Hungaroring, plăteşte “doar” 20 de milioane de euro. Este încă o dovadă că taxele percepute de Bernie nu au legătură cu atracţia circuitului în sine, ci cu poziţionarea geografică şi interesele personale ale britanicului.

Este, în acelaşi timp, un mare semn de întrebare pentru orice ţară europeană care ar putea fi interesată de F1. Este greu de crezut că în numai şapte ani turcii şi-au scos banii investiţi în construirea circuitului, mai ales că tribunele au fost goale ani la rând, astfel că o ţară care ar vrea să pătrundă în Marele Circ va avea o grijă în plus: ce facem dacă Bernie ne abandonează după doar câţiva ani? Circuitul de la Instabul Park nu găzduieşte nicio altă competiţie în afară de Formula 1.

STRUCTURA CALENDARULUI

Pentru prima oară din 1955 (!), nu va exista nicio cursă de Formula 1 în luna august. Asta pentru că Bernie a impus o pauză de vară record de 5 săptămâni intre ultima cursă europeană şi prima cursă asiatică din finalul sezonului. Motivul: Spa şi Monza vor avea loc la interval de numai 7 zile.

Efectul: ultimele 6 curse ale sezonului vor avea loc într-un interval de numai 8 săptămâni, motiv numai bun pentru echipe să-i transmită o nouă odă lui Bernie în semn de mulţumire pentru că le dă mult de lucru.

Singurul lucru care mai lipseşte este o cursă în luna decembrie. Dacă află Bernie că Marele Premiu al Africii de Sud din 1962 s-a desfăşurat în 29 decembrie…

Video via Alin Neacsu

Bernie Ecclestone a făcut recent câteva declaraţii interesante în presa australiană pe tema drepturile de transmisie ale curselor de Formula 1, care în mod surprinzător nu au avut ecou până acum în publicaţiile europene. Iată însă că ele apar astăzi în cadrul unui articol din publicaţia Autosport despre cum ar trebui promovată Formula 1 în social media, iar ceea ce mi-a atras atenţia a fost pasajul următor:

“Când facem o înţelegere cu o televiziune le oferim drepturi de transmisie în ţara lor prin orice mijloace doresc. Prin urmare, dacă doresc să transmită cursele prin telefonul mobil – care practic este un mic televizor sau chiar mai mult cu aceste iPad-uri – ei pot face acest lucru, dar se pare că nu doresc”.

Cu alte cuvinte, teoretic, DigiSport poate transmite Formula 1 pe internet şi pe telefonul mobil fără niciun cost suplimentar, cu excepţia investiţiilor mai degrabă minore în infrastructura proprie. Evident, până acum nici nu s-a pus problema de aşa ceva, cel mai probabil pentru că într-o astfel de situaţie Formula 1 ar deveni accesibilă şi celor care nu sunt clienţii RCS-RDS.

La fel de adevărat este însă ca nici celelalte televiziuni europene nu stau grozav la acest capitol. Din câte ştiu eu (şi chiar vă rog să mă corectaţi dacă greşesc), BBC (UK) şi La Sexta (Spania) sunt singurele televiziuni care transmit Formula 1 pe internet, iar telefonul mobil reprezintă încă o mare necunoscută.

Din acest punct de vedere, Formula 1 este mult în spatele altor sporturi, cum ar fi fotbalul. De exemplu, meciurile din Liga Campionilor şi Europa League au fost şi probabil vor fi în continuare disponibile în format live video pe internet şi telefonul mobil inclusiv în România (cu menţiunea ca cele din Champions League sunt disponibile doar contra-cost).

Probabil că a sosit momentul ca Formula 1 să facă pasi concreţi în această direcţie, pentru că internetul reprezintă fără îndoială viitorul inclusiv pentru actualele televiziuni clasice.

Trebuie să ne întoarcem cu mult timp în urmă pentru a identifica un weekend cel puţin la fel de plin de evenimente aşa cum a fost cel de la Silverstone.

Victoria lui Alonso, pe deplin meritată

Nu puţini sunt cei care consideră că Alonso a câştigat exclusiv datorită greşelii de amatori comisă de mecanicii Red Bull la a doua intrare la boxe a lui Vettel, însă cred că este greşit să tragem o astfel de concluzie. Da, misiunea lui Alonso a fost evident uşurată de această greşeală, însă Ferrari a demonstrat din plin în acest weekend că a înregistrat progrese majore.

După ce în calificări a fost la numai o zecime de pole position, Alonso a avut un parcurs foarte bun şi în prima parte a cursei, iar înainte de a doua intrare la boxe era vizibil mai rapid decât Vettel. Înclin să cred că, fără eroarea de la boxe, Alonso ar fi reuşit să-l depăşească pe Vettel pe circuit până la finalul cursei şi să-şi adjudece victoria.

Pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Alonso (la fel ca şi ceilalţi piloţi) ar fi trebuit să utilizeze şi pneurile hard în ultima parte a cursei. Ştim de la Barcelona că monopostul Ferrari nu are deloc aderentă cu pneurile hard, iar acest lucru ar fi reprezentat un avantaj pentru Vettel în finalul cursei.

Webber, numărul doi la Red Bull

În noiembrie 2010, spuneam aici că Red Bull impune respect pentru faptul că nu i-a ordonat lui Vettel să-i cedeze victoria lui Webber în Brazilia într-o cursă aproape decisivă pentru titlu. Cursa de la Silverstone ne-a demonstrat însă că, atunci când trebuie, inclusiv Red Bull apelează la ordine de echipă şi la discursul tipic Ferrari: ‘rezultatul echipei este mai presus de rezultatul pilotului’.

Ce a făcut Red Bull la Silverstone este uşor jenant. Horner justifică ordinul prin prisma accidentului provocat de Vettel la Istanbul în 2010, dar Webber este suficient de matur pentru a nu comite o astfel de greşeală. Era chiar atât de greu să ai încredere în abilitatea lui Webber de a nu produce un incident şi de a-i transmite calm un mesaj de genul ‘esti liber să lupţi pentru poziţie, dar fii atent să nu produci un accident’?

Şi nu în ultimul rând, chiar crede cineva că Vettel ar fi primit ordin să nu-l atace pe Webber dacă poziţiile celor doi erau exact invers?

Patru schimbări de regulament tehnic în 48 de ore

Cred că putem vorbi lejer despre un record absolut în istoria Formulei 1. FIA a demonstrat încă o dată că este o instituţie slabă, incapabilă să gestioneze un regulament tehnic pe care îl schimbă după bunul plac al fiecărui şef de echipă care are ceva de obiectat.

Pe scurt, pentru cei care au pierdut firul: FIA anunţă restricţii pentru sistemul de evacuare începând cu etapa de la Silverstone, după cursa de la Valencia acceptă o concesie pentru Mercedes, vineri acceptă o altă concesie pentru Renault, sâmbătă dimineaţă renunţă la concesia pentru Renault, sâmbătă seară lasă echipele să decidă ce vor să facă, duminică dimineaţă echipele nu ajung la o decizie unanimă, pentru ca, în fine, duminică seară să se ajungă la un deznodământ datorită implicării lui Bernie. Iar toată nebunia a plecat de la faptul că regulamentul tehnic poate fi schimbat în timpul sezonului.

Pentru britanici, Silverstone este emblema calendarului Formulei 1. Poate tocmai de aceea, în 2009 am avut ameninţarea unei competiţii paralele şi controverse despre regulamentul tehnic, în 2010 conflictul ordinelor de echipă de la Red Bull, iar în 2011 o combinaţie între toate.

Oare ce ne aşteaptă la Silverstone în 2012?

Oricât de ciudat pare la prima vedere, ceea ce se întâmpla în această săptămână în Formula 1 seamănă cu evenimentele comice din fotbalul românesc.

Să le luăm pe rând şi să începem cu Formula 1:

Pe de o parte, avem FIA sub conducerea lui Jean Todt, care încearcă din răsputeri să introducă motoarele turbo în patru cilindri de 1.6 litri începând din sezonul 2013.

De cealaltă parte a baricadei îl avem pe Bernie Ecclestone, reprezentantul companiei care deţine drepturile comerciale ale Formulei 1, care încearcă să găsească portiţe în regulament pentru a bloca trecerea la unităţi turbo.

O decizie finală ar putea fi luată chiar miercuri, în cadrul întâlnirii Comisiei F1.

Trecem rapid prin fotbalul românesc, acolo unde preşedintele LPF face tot posibilul să găsească mici lacune ale regulamentului pentru ca două echipe de fotbal să fie retrogradate, în timp ce preşedintele FRF încearcă să împiedice acest lucru.

Nu ştiu care va fi decizia care va fi luată miercuri în Formula 1, dar sigur nu-mi doresc ca presa specializată să publice ştiri atât de contradictorii precum în fotografiile de aici.

UPDATE 22.06.2011: Până la urmă va fi tot turbo, dar în şase cilindri, nu în patru. Detalii aici.

Când faci orice referire la calendarul Formulei 1 faci implicit referire la Bernie Ecclestone, britanicul care la 80 de ani conduce încă cu mână de fier destinele celei mai importante competiţii din lumea sporturilor cu motor.

Afacerist pur-sânge, Bernie este cel care decide în mare măsură configuraţia calendarului, în funcţiile de propriile sale interese (mai precis, să obţină sume de bani cât mai mari pentru CVC Capital Partners), fiind dispus să renunţe la circuite tradiţionale precum Silverstone (vezi cazul din 2010) sau Spa-Francorchamps dacă pretenţiile sale financiare nu sunt satisfăcute.

Tocmai de aceea, nu pot decât să mă bucur când apare cineva care reuşeşte elegant să-i dejoace planurile. Iar acest cineva la care mă refer nu este nimeni altul decât Dietrich Mateschitz, patronul Red Bull.

Mateschitz a investit peste 100 de milioane de euro în modernizarea circuitului A1 Ring din Austria care a găzduit curse de Formula 1 până în 2003 şi l-a redenumit Red Bull Ring. Este un proiect personal, iar Formula 2 şi DTM sunt primele competiţii care vor avea curse aici, chiar în acest sezon.

La inaugurarea de sâmbătă, una dintre apariţiile neaşteptate a fost chiar Ecclestone, care a admis cu jumătate de gură că ar vrea o cursă de Formula 1 pe Red Bull Ring, probabil pentru că a fost impresionat de ceea ce a văzut. Ei bine, britanicul a avut parte de o surpriză când a primit replica lui Mateschitz: “Nu vom avea curse de Formula 1 aici”.

Nu ştiu cum a înghiţit asta Ecclestone, dar sigur nu i-a prins bine. Probabil este primul refuz pe care îl primeşte Ecclestone în ultimii 20-30 de ani atunci când vine vorba despre calendarul Formulei 1.

Dacă s-ar face un sondaj de opinie cu întrebarea “Care este cea mai detestată persoana din lumea Formulei 1?”, probabil că peste 90% dintre fani ar răspunde în cor “Bernie Ecclestone”. Ce poate fi mai rău decât un personaj care de dragul banilor este dispus să elimine circuitele tradiţionale din Europa, să ceară sume exagerate drept taxă de participare şi să impună costuri greu de justificat televiziunilor? Vă spun eu: un personaj dispus să ofere drepturile TV doar în sistem pay-per-view!

Iată deci principalul motiv pentru care fanii şi-au exprimat îngrijorarea că Rupert Murdoch şi-ar putea duce la bun sfârşit planul de a achiziţiona Formula 1 (mai exact, drepturile comerciale ale Formulei 1). Murdoch este recunoscut pentru declaraţiile sale celebre precum “ştirile de pe internet nu trebuie să fie gratis”, convertite în fapt prin accesul contra-cost la site-uri precum The Times sau NewsOfThe World, dar şi prin televiziunile sale pay-per-view. Ca exemplu, Sky Deutscheland transmite Formula 1 contra-cost în paralel cu RTL.

Nu cred însă că vom asista la o revoluţie a modului în care sunt transmise cursele de F1 la TV, pentru că mă aştept ca FIA să reacţioneze brutal prin Jean Todt la orice tentativă de restricţionare a accesului liber la curse din faţa micului ecran. Gândiţi-vă numai ce impact negativ ar avea cursele transmise pay-per-view în întreaga lume, cu un număr mic de telespectatori care s-ar răsfrânge asupra interesului companiilor de a-şi promova brandurile.

Totuşi, interesul lui Murdoch naşte numeroase scenarii şi speculaţii. Pe de o parte, se spune că Murdoch vrea să cumpere Formula 1 pentru a nu mai fi nevoit să plătească sume mari de bani actualilor proprietari în schimbul drepturilor TV pentru posturile pe care le deţine. Pe de altă parte, dacă va cumpăra Formula 1 va deţine practic pâinea şi cuţitul: televiziunile sale vor cumpăra drepturile TV pentru un preţ mai mic, dar aceştia bani puţini vor ajunge tot la el. Efectul: veniturile “patronului” Formulei 1 vor fi mai mici, iar echipele vor primi mai puţini bani pentru performanţe. Cu alte cuvinte, nu poţi să-i mulţumeşti pe toţi.

Poate acum cei care îl critică vehement pe Bernie vor înţelege de ce este sprijinit de cele mai multe echipe din Formula 1. Bernie nu este nici pe departe perfect, dar reuşeşte să ţină CVC Capital Partners, FIA şi echipele la un loc, într-un grup cât de cât omogen, care împinge Formula 1 de la spate. Ne place sau nu, Formula 1 se va schimba radical doar atunci când Bernie va pleca. În bine sau în rău, rămâne de văzut.

Într-o perioadă relativ lipsită de evenimente majore după anularea cursei din Bahrain, Bernie Ecclestone îşi încearcă din nou norocul cu o propunere aparent fantezistă pentru îmbunătăţirea spectacolului din Formula 1: stropirea artificială a circuitelor în timpul curselor, pentru a simula un Mare Premiu desfăşurat pe ploaie.

După sistemul de punctare pe bază de medalii şi ideea năstruşnică de a crea scurtături pe circuit, noua propunere pare să fie, cel puţin la prima vedere, un pic mai realistă. Motivul nu este legat neapărat de ideea în sine, ci de o realitate cât se poate de clară: toate cursele pe ploaie sunt spectaculoase.

Aici intervine însă adevărata problemă: stropirea circuitelor prin sisteme de irigaţii ar transforma cursele în ceva artificial, adică exact ceea ce fanii Formulei 1 vor să evite. Practic, ideea asta este bună doar dacă o privim strict din punct de vedere al spectacolului, fără să ne gândim cum este ea implementată.

Iar dacă vă întrebaţi ce şanse de reuşită are propunerea lui Ecclestone, eu cred că sunt mult mai mari decât cele cu medaliile sau scurtăturile. Asta pentru că Pirelli s-a grăbit să sprijine ideea (oarecum logic, într-o cursă pe ploaie se vorbeşte mai mult despre pneuri), iar singurul element care lipseşte din ecuaţie este un circuit care să dorească să monteze un sistem de irigaţie. Probabil că niciun circuit din Europa nu se gândeşte la aşa ceva, dar băieţii din Abu Dhabi vor dori cu siguranţă să fie din nou primii la ceva… Prin urmare, eu zic să vă aşteptaţi cât de curând la un anunţ din partea lor pentru cursa din 2012…

Bernie Ecclestone este omul care se identifică cel mai mult cu ceea ce înseamnă în prezent Formula 1. De la configuraţia calendarului competiţional şi până la veniturile care revin echipelor din drepturile TV, totul trece mai întâi prin mâinile şi, mai ales, prin mintea britanicului, care şi-a construit o notorietate incredibilă. Probabil că nicio altă persoană nu are o importanţă mai mare pentru un sport decât celebrul Bernie, care în 28 octombrie va împlini 80 de ani.

Ce a obţinut el datorită implicării sale în Formula 1? Cred că oricare dintre voi se gândeşte la bani, putere şi succes, însă Bernie susţine din răsputeri contrariul.

Iată un fragment din ultimul interviu acordat de Ecclestone site-ului oficial al Formulei 1 (care, în caz că nu ştiaţi, se află indirect în proprietatea sa, prin intermediul Formula One Administration):

Reporter: Ne poţi spune ce înseamnă pentru tine aceste trei lucruri: bani, putere şi succes? Să începem cu banii…

Ecclestone: Înseamnă zero pentru mine.

Reporter: Putere?

Ecclestone: Zero.

Reporter: Succes?

Ecclestone: Zero. Fac doar ce cred că trebuie să fac. Dacă mă trimiţi să fac o treabă, voi face tot ce pot pentru tine. Înseamnă asta să ai succes?

Dacă ar fi să-l credem pe cuvânt, ar înseamnă că Bernie face numai acte de caritate pentru Formula 1. Singura problemă este că averea sa era estimată în 2009 la 1.67 miliarde de euro. Un miliardar pentru care banii, aşa cum susţine el, nu înseamnă absolut nimic.

Pe parcursul interviului, Ecclestone pune tot ceea ce a făcut în viaţă pe seama norocului, însă când vine vorba despre cel mai mare noroc pe care l-a avut este tranşant: “Îmi amintesc că în timpul războiului (n.r – Al Doilea Război Mondial) eram afară şi culegeam cartofi pentru a face ceva bani când un avion german s-a prăbuşit la numai câţiva metri de mine. Impactul m-a aruncat la câţiva metri depărtare, dar asta a fost tot, nici măcar nu am avut răni minore! Ăla a fost noroc!”.

Se întâmpla cel târziu în 1945, când Ecclestone nu avea mai mult de 15 ani. Unde ar fi fost Formula 1 acum dacă avionul german s-ar fi prăbuşit câţiva metri mai “precis”?