Oricare ar fi animozităţile dintre ei, Lewis Hamilton, Fernando Alonso, Mark Webber, Jenson Button şi Sebastian Vettel au acceptat să compună o fotografie de grup înainte de Marele Premiu al Coreei de Sud (click pe foto pentru marire).
O fotografie care indică cei 5 luptători pentru titlul mondial şi o fotografie care va rămâne în istoria Formulei 1, aşa cum a rămas cea realizată în 1986 de Ayrton Senna, Alain Prost, Nigel Mansell şi Nelson Piquet.
Foto: Ferrari
Campanii împotriva folosirii telefonului mobil la volan există de foarte multă vreme, însă niciuna dintre acestea nu a fost realizată pe pielea unui pilot de Formula 1. Cel puţin, nu până acum.
Cei de la Williams au avut însă inspiraţia de a-l pune pe Valttery Bottas, pilotul de rezervă al echipei, să trimită un SMS în timp ce concura în simulator. Rezultatul este uşor de anticipat:
Cu ocazia asta am văzut pentru prima oară şi simulatorul echipei Williams. Oare cât va trebui să mai aşteptăm să vedem primele imagini cu simulatorul McLaren, considerat în unele cercuri drept cel mai bun din Formula 1?
Bernie Ecclestone este omul care se identifică cel mai mult cu ceea ce înseamnă în prezent Formula 1. De la configuraţia calendarului competiţional şi până la veniturile care revin echipelor din drepturile TV, totul trece mai întâi prin mâinile şi, mai ales, prin mintea britanicului, care şi-a construit o notorietate incredibilă. Probabil că nicio altă persoană nu are o importanţă mai mare pentru un sport decât celebrul Bernie, care în 28 octombrie va împlini 80 de ani.
Ce a obţinut el datorită implicării sale în Formula 1? Cred că oricare dintre voi se gândeşte la bani, putere şi succes, însă Bernie susţine din răsputeri contrariul.
Iată un fragment din ultimul interviu acordat de Ecclestone site-ului oficial al Formulei 1 (care, în caz că nu ştiaţi, se află indirect în proprietatea sa, prin intermediul Formula One Administration):
Reporter: Ne poţi spune ce înseamnă pentru tine aceste trei lucruri: bani, putere şi succes? Să începem cu banii…
Ecclestone: Înseamnă zero pentru mine.
Reporter: Putere?
Ecclestone: Zero.
Reporter: Succes?
Ecclestone: Zero. Fac doar ce cred că trebuie să fac. Dacă mă trimiţi să fac o treabă, voi face tot ce pot pentru tine. Înseamnă asta să ai succes?
Dacă ar fi să-l credem pe cuvânt, ar înseamnă că Bernie face numai acte de caritate pentru Formula 1. Singura problemă este că averea sa era estimată în 2009 la 1.67 miliarde de euro. Un miliardar pentru care banii, aşa cum susţine el, nu înseamnă absolut nimic.
Pe parcursul interviului, Ecclestone pune tot ceea ce a făcut în viaţă pe seama norocului, însă când vine vorba despre cel mai mare noroc pe care l-a avut este tranşant: “Îmi amintesc că în timpul războiului (n.r – Al Doilea Război Mondial) eram afară şi culegeam cartofi pentru a face ceva bani când un avion german s-a prăbuşit la numai câţiva metri de mine. Impactul m-a aruncat la câţiva metri depărtare, dar asta a fost tot, nici măcar nu am avut răni minore! Ăla a fost noroc!”.
Se întâmpla cel târziu în 1945, când Ecclestone nu avea mai mult de 15 ani. Unde ar fi fost Formula 1 acum dacă avionul german s-ar fi prăbuşit câţiva metri mai “precis”?
Marele Premiu al Japoniei a fost gazda unor noi discuţii privind formatul weekendurilor de cursă în Formula 1, scopul declarat al echipelor fiind, ca întotdeauna, îmbunatăţirea spectacolului.
Discuţiile au venit şi pe fondul ploii torenţiale de sâmbătă de la Suzuka, care a bulversat programul obişnuit prin amânarea calificărilor pentru duminica. În opinia mea, permanentizarea acestei soluţii nu este benefică pentru fani, însă întrucât soluţiile concrete ale echipelor lipsesc cu desăvârşire voi încerca să trasez câteva idei pentru viitor:
Chiar dacă este evident că nicio persoană cu influenţa asupra regulamentului Formula 1 nu citeşte acest blog, vă invit la o discuţie constructivă pe acest subiect. Cum credeţi că ar trebui să se desfăşoare un Mare Premiu de Formula 1?
Astăzi am avut ocazia să vorbesc timp de o oră pe chat cu Tom Cary, corespondentul publicaţiei britanice Daily Telegraph la cursele de Formula 1. A fost o experienţă foarte interesantă, în special pentru că Tom Cary vorbeşte din perspectiva unei persoane care discuta permanent cu piloţii şi şefii de echipe la faţa locului, şi nu a noastră, care ne mulţumim cu cele 3 ore de Formula 1 transmise de TVR şi, în cel mai bun caz, cu o vizită anuală la Hungaroring. Deh, dezavantajul de a te naşte în România.
Printre altele, Tom Cary a abordat şi subiectul Mark Webber. Mai precis, atitudinea echipei faţă de pilotul australian după cursa de la Suzuka.
Foarte mulţi dintre voi aţi observat că Red Bull a fost reprezentată pe podium de Adrian Newey, care dacă nu mă înşel nu a urcat niciodată pe podium când victoria i-a revenit lui Webber. Imaginile TV sugerau că australianul a fost privit cu răceală de Newey, chit că britanicul abia mai vedea după ce Vettel l-a stropit în ochi cu şampanie.
Partea interesantă vine însă abia acum: Webber a părăsit paddock-ul la foarte scurt timp după terminarea conferinţei de presă, urcând la bordul unui elicopter cu o destinaţie necunoscută. Tom Cary a luat astăzi legătura cu un oficial Red Bull Racing, care i-a transmis sec că Webber a plecat atât de repede pentru că avea o obligaţie contractuală de natura publicitară. Deşi, hai să fim serioşi, nu-ţi stabileşti o întâlnire de acest gen fix în ziua în care ai cursă de Formula 1.
Poate pare un eveniment nesemnificativ, dar toată această poveste indică faptul speculat de toată lumea după Silverstone: intre Webber şi Vettel exista o ruptură şi, cel mai important, se pare că exista o ruptură şi între Webber şi conducere.
Privind lucrurile din această perspectivă, tare mi-aş dori să-l văd pe Webber campion. Şi poate când va urca pe podium în Abu Dhabi va avea curajul să spună, măcar în gând, că a luptat singur împotriva tuturor.
Ca de obicei, ziua de luni de după o cursă de Formula 1 este foarte plină cu informaţii, motiv pentru care astăzi voi fi scurt.
După ce am lecturat declaraţiile celor 5 pretendenţi la titlul mondial, afirmaţiile făcute de 2 dintre ei despre modul în care pot cuceri titlul în 2010 contrastează puternic şi, cred eu, demonstrează încă o dată mentalitatea acestora.
Mark Webber, locul 1 în clasamentul general cu 220 de puncte: “Trebuie să câştig curse din nou şi sunt încrezător că pot face asta.”
Fernando Alonso, locul 2 în clasamentul general cu 206 puncte: “Încă mai cred că trei podiumuri vor fi suficiente (n.r – pentru a câştiga titlul).”
Din ciclul “Ce mai inventează ziariştii când nu au subiecte”, cotidianul Bild titrează joi că Michael Schumacher a primit un ultimatum conform căruia, dacă nu va obţine rezultate bune în 2011, va fi concediat.
Şi cum orice jurnalist a învăţat că o declaraţie întăreşte informaţia prezentată, articolul este îmbogăţit cu o afirmaţie a lui Ross Brawn potrivit căreia el nu este mulţumit că Schumi este bătut de Nico Rosberg. Dar, cel mai important, declaraţia lui Brawn nu are nicio legătură cu ipoteza lansată de Bild.
Evident, o astfel de poveste nu-şi putea găsi locul pe Automarket. Cel mai bun argument este că obiectivele pentru sezonul 2011 vor fi trasate abia la începutul anului viitor, nu cu patru curse înainte de finalul sezonului 2010. Nu în ultimul rând, o reziliere de contract se poate face doar prin respectarea anumitor articole din contract, şi fiţi siguri că Schumi are câteva clauze mai “speciale” prinvind îndepărtarea sa forţată de la echipă.
Ce mi se pare însă mai grav este ca o astfel de ştire a ajuns pe fluxul celei mai importante (singura?!) agenţii de presă din România, Mediafax, iar de aici va ajunge în toate publicaţiile tipărite şi online care au pagini de sport, pentru că numele lui Schumi vinde.
Este adevărat, Mediafax a relatat ştirea cu profesionalism, indicând că este vorba despre o ipoteză lansată de Bild fără că sursele de informare să fie precizate. Problema este că publicaţiile preiau trunchiat informaţia şi tind să elimine pasajele esenţiale, aşa cum face, de exemplu, Gazeta Sporturilor.
Eu zic că povestea asta este doar o păcăleală, chit ca ziua de 1 aprilie este departe.
În avanpremiera Marelui Premiu al Japoniei, m-am gândit că este util să ne facem încălzirea cu, probabil, cel mai spectaculos accident al weekendului.
S-a întâmplat chiar în Japonia, în competiţia Formula Nippon, şi a avut ca protagonişti nu mai puţin de patru piloţi. Un derapaj sincron, o “decolare” peste două monoposturi şi o aterizare mai puţin “moale”. Totul concentrat în de 90 de secunde în clipul de mai jos:
Mai ţineţi minte perioada “Felipe Baby” în care Massa era elementul central al Scuderiei Ferrari? Aşa cum era simplu de anticipat, venirea lui Fernando Alonso în locul lui Kimi Raikkonen a schimbat radical strategia, totul culminând cu ordinele de echipa din Germania. Că brazilianul a devenit un simplu “valet” care trebuie să-i facă pe plac “regelui” Alonso este clar, însă se pare că Massa a început să deranjeze chiar şi în această ipostază.
Luca di Montezemolo, capo di tutti i capi la Ferrari, afirmă voalat că Massa a dezamăgit în ultimele 4 curse. Ironia face ca aceste 4 curse să fie exact cele care au urmat Marelui Premiu al Germaniei, însă o analiză sumară a rezultatelor m-a pus serios pe gânduri.
Concret, în ultimele 4 curse, Alonso a câştigat 68 de puncte, iar Massa 43 de puncte. Asta înseamnă că, matematic vorbind, Alonso a adus cu 58% mai multe puncte pentru Ferrari decât Massa.
Totuşi, dacă luăm în calcul ultimele 5 curse cu rezultatul care ar fi trebuit înregistrat în Germania (Massa – locul 1, Alonso – locul 2), lucrurile tind să se schimbe. Alonso a acumulat 86 de puncte, iar Massa 68. Adică Alonso a câştigat cu “doar” 26% mai multe puncte decât Massa. În plus, trebuie luat în calcul faptul că Massa a plecat ultimul în cursa din Singapore din cauza unor motive independente de el, iar un loc pe podium ar fi schimbat şi mai mult situaţia în favoarea sa.
Nimeni nu poate nega că Alonso este mai bun decât Massa, dar reacţia lui Montezemolo la adresa brazilianului este exagerată. Cu excepţia cazului în care ni se pregăteşte ceva…
Schumacher se va retrage la sfârşitul sezonului! Schumacher trebuie concediat!
De câteva săptămâni, Eddie Jordan reuşeşte să ţină prima pagină a site-urilor de Formula 1 cu opiniile sale legate de cariera lui Michael Schumacher. Foarte bine, dreptul la libera opinie există pentru fiecare dintre noi, cu atât mai mult pentru un personaj care a avut propria sa echipă în competiţie.
Totuşi, de aici şi până la a-l critica în mod obsesiv pe cel mai titrat pilot din istoria Formulei 1 pe baza expunerii mediatice pe care ţi-o oferă BBC este cale lungă. Am înţeles, Jordan nu-l înghite pe Schumacher şi declaraţiile sale se potrivesc perfect cu zvonurile privind potenţiala sa retragere.
Însă după umila mea părere, Schumacher ar trebui lăsat în pace. În fond, hai să fim serioşi şi să ne întrebăm cu ce ne-a deranjat Schumacher prin revenirea sa în Formula 1? Tocmai din cauza rezultatelor modeste, germanul a apărut rar pe ecranele televizoarelor şi au fost curse întregi în care nu a ieşit în evidenţă deloc. De câte ori l-aţi văzut pe TV în cursa din Singapore? Exact asta spuneam şi eu.
Pe de altă parte, cunosc multe persoane pentru care Marele Premiu al statului Bahrain din martie 2010 a fost prima cursă de Formula 1 vizionată cap-coadă după 4 ani. Aţi ghicit, pentru simplul motiv că neamţul era prezent pe grila de start.
Nu am fost niciodată fanul lui Schumacher. Dar sincer vă spun că am fost dezamăgit când germanul a pierdut prima poziţie în prima sesiune de antrenamente libere din Singapore în ultimele secunde. Pentru că toată presa ar fi titrat că “Schumacher a fost cel mai rapid”, la fel ca în vremurile bune ale germanului.
